România: Discriminarea bolnavilor cronici - politică de stat
Owner / 2013-09-29
Acasa | Investigatii | România: Discriminarea bolnavilor cronici - politică de stat
Share this story

Candidaţii care suferă de ulcer duodenal, hepatită C, cancer, reumatism, diabet, SIDA, osteoporoză, scolioză sau au un picior cu 4 centimetri mai scurt decât celălalt sunt declaraţi inapţi în cadrul unui concurs pentru angajarea de consilieri de probaţiune.

  de Sorin Semeniuc

Concursul este organizat în perioada iulie-octombrie 2013 de Ministerul Justiţiei din România. Mai mulţi specialişti şi ONG-uri contestă decizia Ministerului, care se apără aruncând răspunderea în cârca Comisiei de examinare medicală din subordinea sa. În acest caz, se poate vorbi de o triplă discriminare: între candidaţi, între consilierii de probaţiune şi ceilalţi angajaţi din sistemul de justiţie, dar şi între actualii şi viitori consilieri. Cazurile de bolnavi de SIDA sau alte boli cronice care au fost disponibilizaţi de către angajatori ajung periodic în paginile presei româneşti sau în analiza Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fără ca autorităţile statului să se implice şi să ia măsuri pentru combaterea fenomenului. Dimpotrivă, aceşti bolnavi sunt afectaţi periodic de decizii revoltătoare luate în defavoarea lor chiar de către aceste instituţii.

Există angajaţi cu hepatită C şi scolioză, alţii nu mai sunt doriţi

 Peste 1.200 de persoane s-au înscris în luna iulie 2013 la un concurs pentru angajarea a 90 de consilieri de probaţiune. „În mare parte este o muncă de birou. La cererea magistraţilor întocmim referate de evaluare a învinuiţilor sau inculpaţilor din dosarele aflate pe rolul instanţelor sau în cercetarea Parchetelor. Uneori ne deplasăm în judeţ la persoane care nu pot ajunge la sediul nostru din diferite motive, cum ar fi faptul că nu sunt deplasabile sau nu au mijloace financiare, dar aceasta din când în când. Mai avem activităţi în Penitenciar”, descrie sarcinile unui astfel de consilier Oana Paicu, purtător de cuvânt al Serviciului de Probaţiune din judeţul Iaşi. Într-o adresă oficială, Ministerul Justiţiei descrie puţin altfel această muncă: „Activitatea consilierilor de probaţiune este una dinamică, presupunând deplasări frecvente în comunitatea în care persoanele inculpate sau condamnate se află sau în care infracţiunea a fost săvârşită, prezenţa în instanţă, în penitenciar, activitate de birou, dar şi contact direct cu diverse categorii de public.”

Una dintre probele de departajare din cadrul acestui concurs este cea de testare medicală care va avea loc, cel mai probabil, în luna octombrie. Trierea la această probă se va face în baza Ordinului de Ministru numărul 2340/C/ din 27 septembrie 2010, Ordin care cuprinde o listă de boli – împărţite în 15 capitole – care poate trimite un candidat pe lista respinşilor. Printre aceste afecţiuni se numără o serie despre care în discursul public se afirmă deseori că permit un trai normal sau aproape normal. Este vorba de ulcer duodenal, reumatism articular acut, osteoporoză, hepatită cronică, diabet, SIDA, cancer operat, scolioză sau un picior mai mic cu 4 centimetri. „Şi noi am rămas surprinşi când am văzut această listă. În meseria noastră nu este nevoie de aptitudini fizice extraordinare, ci de abilităţi de comunicare şi stăpânire de sine. Avem doi colegi angajaţi în trecut care au hepatită C şi scolioză şi care sunt profesionişti în ceea ce fac. Acum nu ar mai putea participa la acest concurs”, spune Paicu, contrazisă, parţial, de Minister: „Consilierul de probaţiune trebuie să aibă o stare de sănătate optimă pentru a face faţă tuturor exigenţelor impuse de activitatea desfăşurată în condiţii de stres, solicitare neuropsihică, pericol de contaminare cu diverse afecţiuni, putere de reacţie şi de concentrare, lucrul în condiţii meteo nefavorabile.”

Înaintea emiterii acestui Ordin, Paicu susţine că pentru angajare era suficientă o adeverinţă de la medicul de familie care să ateste faptul că respectivul candidat este clinic sănătos. Cei din Minister spun însă că şi atunci candidaţii erau verificaţi de o Comisie de examinare medicală din cadrul Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu – centru subordonat Ministerului. Nu exista însă un barem special aprobat pentru această categorie profesională.

„Deocamdată am trecut proba dosarelor şi cea a interviului, ultima cu notă destul de mare, şi cred că am şanse reale să iau o notă mare şi la proba scrisă, în condiţiile în care examenul teoretic e unul foarte dificil şi concurenţa e acerbă. Am avut note foarte bune în facultate, am specializări în acest domeniu, traduse în ani de muncă şi, din păcate, am mai avut, în urmă cu 10 ani, şi un diagnostic de ulcer duodenal. Boala a fost tratată şi vindecată complet, fără o zi de concediu medical şi de atunci nu am mai avut probleme. Am rămas stupefiată când am văzut că tocmai instituţia care proclamă principiul nondiscriminării cu fiecare ocazie poate foarte bine să-mi refuze dreptul la muncă pe motiv că la un moment dat am suferit de o boală de care, probabil, suferă un procent semnificativ din populaţia activă şi care este perfect vindecabilă”, a declarat, sub protecţia anonimatului, E.S., candidat la concursul care se derulează în prezent. Activitatea Serviciilor de Probaţiune a început în România în anul 2001.

Preşedintele Societăţii Române de Endoscopie Digestivă: „Mi se pare discriminare evidentă”

 „Cu siguranţă, nu e corect. Este o ofensă şi o bătaie de joc. Vom lua atitudine împotriva acestei situaţii”, a declarat Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România, cu referire la includerea în categoria „inapţilor” a candidaţilor care au „tumori cerebrale de orice natură, operate sau neoperate” (capitolul IX din Ordin) şi „tumori maligne cu diverse localizări, altele decât cele de la capitolele anterioare, operate sau neoperate” (capitolul XIV).

Doctor Maria Moţa, preşedinte al Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice a afirmat că includerea în listă, fără a se da mai multe detalii, a bolnavilor de diabet sau a celor obezi i se pare „discriminatorie”.

Extrem de categoric a fost conf. univ. dr. Marcel Tanţău, preşedintele Societăţii Române de Endoscopie Digestivă care a afirmat că „Am fost şi eu surprins de afecţiunile decise de comisie pentru a declara candidaţii inapţi pentru acest post. Ulcerul duodenal este o afecţiune perfect tratabilă cu arsenalul terapeutic actual şi nu cred că ar mai trebui să fie inclusă pe nici o listă de afectiuni care să afecteze capacitatea de muncă. Asemănător, deşi cu anumite condiţii, stau lucrurile şi pentru ulcerul gastric. Hepatitele cronice, şi în România vorbim mai ales de cele secundare infecţiilor virale cronice, permit o viaţă normală, iar declararea unei persoane inapte medical de a efectua o anumită muncă mi se pare discriminare evidentă. În plus statul român alocă resurse bugetare importante prin Casa Naţională de Sănătate – CNAS – pentru tratamentul acestora. La fel stau lucrurile şi în cazul rectocolitei ulcero-hemoragice. Aici sunt mai multe forme evolutive, iar în marea majoritate a cazurilor (din nou, tratament scump finanţat integral de CNAS), pacienţii pot avea o viaţă aproape normală. Şi pentru celelalte afecţiuni trecute ca incompatibile cu postul scos la concurs, părerea mea este că trebuie analizate pentru că pot fi considerate tot discriminări nejustificate.

Cum dreptul la muncă este un drept fundamental care respectă demnitatea umană pentru că acordă independenţă economică, pentru mine personal, ca medic, negarea acestui drept trebuie să fie realizată profesionist, altfel asistăm la o discriminare flagrantă care este cu atât mai gravă cu cât se petrece chiar în cadrul Ministerului de Justiţie.”

Manager Asociaţia Română Anti-SIDA: „Discriminare faţă de toate persoanele care au boli cronice”

Liana Velica, manager de proiect la Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS) a consultat Ordinul şi a transmis că „ARAS consideră ca procedura de angajare a Ministerului Justiţiei pe posturile de consilier de probaţiune reprezintă discriminare faţă de toate persoanele care au boli cronice. Regulamentul restricţionează fără justificări medicale sau sociale accesul la angajare pentru milioane de români cu drept de muncă: nu doar cei cu HIV/SIDA, ci şi cei care au hepatită cronică (se estimeaza că în România sunt 2 milioane de persoane care au Hepatitele C sau B cu rata de cronicizare de 80%, respectiv 20%), multe alte afecţiuni care nu au nici un efect asupra capacităţii unei persoane de a îndeplini atribuţiile prevăzute în fişa de post pentru consilierul de probaţiune. Aceasta în contextul în care România este în Europa, respectă recomandările internaţionale şi drepturile omului, încurajează munca şi nondiscriminarea. Sperăm că persoanele care au aplicat vor reacţiona făcând plângeri pentru că li s-au cerut analize medicale nerelevante pentru posturile respective. Doar aşa se poate însănătoşi sistemul sanitar.”

Ministerul Justiţiei a transmis că până acum nu a fost înregistrată vreo contestaţie la adresa Ordinului. O explicaţie ar fi că de la momentul emiterii acestuia nu a mai fost organizat un concurs pentru angajarea de astfel de consilieri, posturile fiind blocate din cauza crizei economice.

Între specialiştii din domeniul medicinii muncii există păreri diferite asupra justeţei Ordinului. Două membre ale Societăţii Române de Medicina Muncii au exprimat opinii contrare după ce au consultat lista şi au aflat ce presupune, în linii mari, munca unui consilier de probaţiune. Doctor Carmen Artenie a menţionat că „În exemplele pe care le-aţi dat sunt cazuri şi cazuri – exemplu: ulcer cronic care necesită un regim igieno-dietetic pe care locul de muncă nu îl permite; angajatul este supus la stres, program prelungit, mese neregulate. (...)  Mai vreau să fac o precizare: capacitatea de muncă nu este totuna cu aptitudinea în muncă care se raportează la cerinţele unui loc de muncă. Exemplu: un tânăr sănătos are frică de înălţime, deci este inapt pentru postul de muncă care solicită activitate la înălţime. Concluzie: o listă de boli nu ne spune nimic dacă nu cunoaştem cu exactitate ce presupune fiecare post de muncă.”

În plan opus, doctor Elena Ana Păuncu, vicepreşedinte al Societăţii Române de Medicina Muncii, a menţionat că „Mă surprinde textul acelui ordin, scris de jurişti. Nu ştiu cine din Ministerul Sănătăţii a participat, dar eu nu am văzut materialul respectiv, în faza de proiect. La ora aceasta este în vigoare HG 1169/2011 care completează şi modifică HG 355/2007, invocată în ordin. Am o vârstă la care sănătatea îmi dă de furcă şi nu mi-ar plăcea să nu pot lucra având o boală cronică foarte comună (ulcer, hipertensiune arterială etc). Dacă unele contraindicaţii sunt de înţeles, altele sunt, cred eu, exagerate, vagi, generale.”

Singurul medic din cei contactaţi care a răspuns solicitării de a-şi exprima opinia, precizând însă că nu doreşte să comenteze, a fost Eugen Moţa, medic la Clinica de Nefrologie din Craiova. El şi-a declinat competenţa în favoarea specialiştilor de Medicina Muncii. 

Militarii, cerinţe medicale mai permisive decât cele pentru probaţiune!

Într-o adresă oficială, Ministerul Justiţiei a nuanţat poziţia categorică din Ordin, susţinând că „(...) nu toate afecţiunile prevăzute în baremul medical presupun că persoana evaluată este, de plano, inaptă din punct de vedere medical să desfăşoare activităţile specifice profesiei de consilier de probaţiune. Încadrarea în categoria «apt» sau «inapt» a unui candidat la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probaţiune este de competenţa Comisiei de examinare medicală din cadrul Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu din subordinea Ministerului Justiţiei (CMDTA-MJ). Această comisie se pronunţă în urma efectuării unui examen clinic amplu pentru fiecare persoană evaluată, în condiţiile stabilite prin metodologia anterior menţionată. Aşadar, prezenţa unei afecţiuni este analizată de către comisia medicală în funcţie de contextul medical general al fiecărui candidat, precum şi ţinând cont de faptul că anumite afecţiuni, din cauza simptomatologiei specifice, a măsurilor de profilaxie pe care trebuie să le ia persoana ori din perspectiva indicaţiilor de tratament, pot fi incompatibile cu specificul activităţilor pe care le presupune profesia de consilier de probaţiune.”

Există şi alte aspecte contradictorii. În primul rând, alte categorii de angajaţi din sistem, cum ar fi magistraţii sau candidaţii la admiterea în magistratură sunt testaţi medical în baza altui Ordin de Ministru, cu numărul 1178/C/ din 14 mai 2007. Acesta poartă şi semnătura Ministrului Sănătăţii din acea perioadă, conţine mai puţine categorii de boli – 11– şi, mai ales, are mai multe completări, nuanţe la anumite afecţiuni. Spre exemplu, dacă în Ordinul destinat consilierilor de probaţiune se scrie, fără echivoc, că SIDA transformă un candidat viabil într-unul inapt, în cel din 2007 se adaugă „SIDA constituit (stadiile C1, C2, C3, A3, B3)”. La capitolul „Tumori”, spre deosebire de indicaţiile din Ordinul din 2010, enumerate mai sus, în Ordinul din 2007 se precizează „tumori maligne, indiferent de localizare, depăşite din punct de vedere terapeutic”. În Ordinul din 2007 nu apare nici un tip de ulcer, nici hepatitele, piciorul mai scurt, scolioza sau osteoporoza.

Răspunsul Ministerului la această potenţială situaţie de discriminare nu pare convingător: „În procesul de elaborare a acestei metodologii au fost avute în vedere şi baremele medicale aplicabile altor categorii din sistemul de justiţie, respectiv magistraţii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul penitenciar. Astfel, lista afecţiunilor din metodologia de examinare medicală aplicabilă personalului de probaţiune a fost stabilită prin raportare la specificul activităţii desfăşurate de această categorie profesională, care diferă de munca unui magistrat sau a unui lucrător din sistemul penitenciar.” Deseori în spaţiul public românesc s-au făcut referiri la volumul de muncă şi încărcătura neuropsihică a judecătorilor, nevoiţi să judece foarte multe dosare, în condiţii insalubre şi în şedinţe de 10-12 ore. Iar munca unui angajat din Penitenciar este de departe cea mai solicitantă din punct de vedere fizic, şi totuşi, tratată mai „cu blândeţe”, conform Ordinului din 2007.

În al doilea rând, duritatea condiţiilor impuse consilierilor pare să o depăşească pe cea pentru militari. În 2006, un concurs organizat de Ministerul Apărării Naţionale pentru recrutarea de soldaţi pentru unităţi de poliţie militară-pază prevedea la criteriile medicale doar atât: „să nu sufere de afecţiuni oculo-auditive, tulburări circulatorii periferice, afecţiuni gastro-intestinale cronice (anamnestic), fără manifestări de obezitate sau hipostenie.”

Instituţiile statului tac şi nu fac nimic

Factorii decizionali consultaţi în privinţa situaţiei de la concursul organizat de Ministerul Justiţiei fie şi-au declinat competenţa, fie nu au oferit un răspuns elocvent. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a susţinut că „(...) orice angajator are obligaţia de a realiza evaluarea riscului asupra sănătăţii angajaţilor săi şi să întocmească o fişă în care acestea sunt consemnate. Evaluarea riscului/riscurilor se realizează de către medicul de medicina muncii în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniu.” Inspecţia Muncii a transmis că nu comentează procedura, iar Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă a precizat doar că „Ordinul se referă la persoane care au capacitatea de muncă păstrată (nu le este afectat dreptul la muncă), dar pot fi potrivite sau nu pentru un anumit loc de muncă. Această decizie poate fi luată doar de medicul de medicina muncii aflat în contract cu angajatorul şi care cunoaşte solicitările specifice ale locurilor de muncă din instituţia respectivă. Având în vedere faptul că domeniul nostru de competenţă este diferit, nu putem face aprecieri privind metodologia şi principiile pe care se bazează evaluarea medicală conform documentului la care faceţi referire.”

O solicitare a unui punct de vedere referitor la această testare a fost trimis şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), dar un răspuns nu a parvenit până la ora editării acestui material.  

Concediat în timp ce avea cancer la pancreas

Discriminarea bolnavilor cronici are vechime în România. Instanţele sau CNCD se confruntă cu cazuri în care astfel de bolnavi reclamă faptul că au fost daţi afară din serviciu din cauza afecţiunilor de care suferă. De foarte multe ori însă, nici oamenii obişnuiţi nu le oferă compasiune bolnavilor sau familiilor acestora. Cotidianul Evenimentul Zilei scria în 1999 că Elisabeta I., o femeie al cărui fiu avea SIDA după ce se infectase în maternitate, fusese concediată din slujba de menajeră, motivul fiind boala copilului. 

În ianuarie 2008, CNCD a luat în discuţie solicitarea bucureşteanului M.P., disponibilizat cu 5 ani mai devreme de societatea Romtelecom în timp ce avea diagnostic de cancer la pancreas. Solicitarea a fost însă clasată deoarece, pentru a fi analizată, trebuia introdusă în maximum un an de la momentul producerii incidentului.

În luna februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti a anulat decizia de concediere a lui M.C.M., emisă de SC N.T.B. SRL în anul 2010. Femeia a arătat că, în urma unor investigaţii medicale, a fost depistată cu două boli profesionale dobândită în unitate, pentru care i s-a recomandat schimbarea locului de muncă şi în mod nelegal a fost concediată. Bolile femeii avuseseră drept cauză neglijenţa angajatorului, după cum s-a demonstrat în timpul procesului prin acte depuse la dosar de către medicul de medicina muncii de la Direcţia de Sănătate Publică Argeş.

Tot în acest an, o firmă din Timişoara a fost amendată cu 600 de lei de CNCD pentru că a disponibilizat un angajat epileptic. Acesta se îmbolnăvise după ce avusese un accident de muncă, dar revenise la serviciu.

Conform datelor puse la dispoziţie de CNCD, în perioada 2008-2012, instituţia a fost sesizată „printr-un număr de 13 petiţii cu referire la criteriul HIV şi boală în domeniul angajării”, aproape jumătate fiind clasate.

Târg de joburi pentru bolnavi cronici: 200 de firme invitate, 7 prezente

Grav este faptul că există instituţii de la vârful administraţiei publice locale şi centrale care nu respectă drepturile bolnavilor cronici şi iau decizii care-i defavorizează.

În 2008, CNCD l-a sancţionat cu o amendă de 1.000 de lei pe primarul Sectorului 1 Bucureşti după ce pe pagina de Internet a Primăriei pe care o conducea a fost publicată o listă cu persoane bolnave de SIDA şi adresele acestora. Cotidianul Atitudine în Argeş relata în 2011 cazul lui F.A.G., militar la o unitate din acest judeţ, căruia nu i-a mai fost reînnnoit contractul de muncă după ce a început tratamentul pentru hepatită cronică.

În 2012, s-a ajuns la un fapt fără precedent: o dispoziţie a Ministerului Sănătăţii prevedea ca într-o zi doar primii 20 de pacienţi ai unui medic de familie să primească reţete gratuite sau compensate pentru tratament. Un bolnav cronic care venea la cabinet după aceştia putea primi doar o reţetă pentru care trebuia să plătească la farmacie. Dispoziţia a fost schimbată de-abia după protestele asociaţiilor de bolnavi.

Conform cotidianului Ziarul de Bacău, pe rolul Curţii de Apel cu sediul în această localitate se află un proces în care Elena L. solicită magistraţilor să oblige Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate la plata cheltuielilor pe care le-a făcut în 2008, când s-a operat în străinătate de cancer laringian. Casa a refuzat plata sub pretextul că femeia nu deţinea formularul E112 în baza căruia se decontează cheltuielile cu intervenţiile şi tratamentul în străinătate. Elena L. a pierdut procesul în primă instanţă, dar în recurs magistraţii au cerut opinia colegilor lor de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Într-un răspuns datat iulie 2013, aceştia i-au dat dreptate femeii. O sentinţă a Curţii de Apel Bacău este aşteptată în perioada următoare.

Tot CNCD a sancţionat anul trecut, cu avertisment, Ministerul Sănătăţii pentru că medicii români menţionau în adeverinţele bolnavilor de HIV/SIDA boala de care sufereau aceştia. Deseori aceste adeverinţe ajung la societăţi comerciale/companii, şcoli, instituţii sociale. Astfel, exista riscul unei discriminări pentru aceşti bolnavi. Un caz petrecut în 2011 dovedeşte acest lucru. O femeie din Constanţa a fost concediată după ce angajatorul a aflat că are SIDA. Revoltător a fost faptul că laboratorul de analize medicale îi transmisese angajatorului această informaţie. O anchetă a Direcţiei de Sănătate Publică a dus la amendarea laboratorului respectiv cu 20.000 de lei. 

Conform Lianei Velica, manager ARAS, „Din păcate, România încă nu a reuşit să pună în aplicare Recomandarea 200 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii OIM referitoare la HIV şi muncă”. Această recomandare prevede că nu ar trebui să existe vreo discriminare a lucrătorilor, a aplicanţilor şi solicitanţilor de locuri de muncă în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, termenii şi condiţiile de muncă sau dreptul de a rămâne pe piaţa muncii.

În sprijinul acestor persoane aflate în dificultate vin unele ONG-uri care fac eforturi pentru a le găsi locuri de muncă. În partea a doua a lunii septembrie 2013, în Bucureşti a fost organizat de către Asociaţia Handicapaţilor Somatici din România un târg de joburi adresat persoanelor cu dizabilităţi şi boli cronice. Desfăşurarea manifestării a fost asigurată printr-un proiect finanţat din fonduri europene. Într-o declaraţie acordată site-ului re-start.ro cu ocazia acestui eveniment, Dana Dumitraşcu, specialist în angajare asistată în cadrul Asociaţiei, a precizat că ”Provocarea cea mai mare este să convingi agenţii economici cu oferte active pe piaţa muncii să participe la un eveniment dedicat persoanelor cu dizabilităţi şi boli cronice. Dintre cei peste 200 de angajatori contactaţi, doar 15 şi-au manifestat interesul de a participa la târg, iar astăzi (ziua desfăşurării târgului n.r.) am avut 7 standuri ocupate.”

Sursa foto: contributors.healthline.com

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.