Într-o lume a umbrelor, directorii paravan sunt interfața infractorilor
Owner / 2013-04-03
Acasa | Investigatii | Într-o lume a umbrelor, directorii paravan sunt interfața infractorilor
Share this story

O rețea globală de „directori paravan” ajută la camuflarea adevăraților acționari ai firmelor off-shore


de Gerard Ryle și Ștefan Cândea


Pe 14 noiembrie 2006, un bărbat pe nume Paul Willian Hampel a fost arestat pe un aeroport canadian sub acuzația de spionaj. Hampel și-a construit atent imaginea de om de afaceri de succes, dar în ciuda acestui lucru, firma sa nu făcea nici o afacere de mai bine de zece ani. 


Cu numai câteva luni înainte de arestarea sa, același sistem folosit pentru a-i crea numele fals a fost folosit de CIA pentru a construi o închisoare secretă în Lituania unde agenții americani îi interogau pe suspecții de terorism din Al-Qaeda.


Înainte, sistemul fusese folosit de regimul fostului dictator american Saddam Hussein pentru a trișa în cadrul programului „Petrol pentru Hrană”. Toate cele trei acțiuni aveau un lucru comun: entități financiare folosite ca paravan, cu „directori” care habar nu aveau cu ce se ocupau firmele. 


Activităților așa-zișilor „directori paravan” au fost prea puțin investigate în lumea ascunsă a industriei off-shore, industrie care deși a crescut enorm, încât are legătură cu mai mult de 170 de țări din cele 206 din lume, este una adesea plină de intrigi.


Pentru un tarif de numai 90 de dolari, bărbați și femei care de cele mai multe ori au o mică legătură, sau chiar deloc, cu lumea business-ului, își închiriază numele pentru a fi numiți directori ai unor afaceri despre care ulterior spun că habar nu au cu ce se ocupă, chiar dacă aceste afaceri sunt legate de tot felul de infracțiuni, de la fraude pe bursă până la spălare de bani. 


„Nu contează cine este paravanul pentru firma dumneavoastră, atât timp cât nu sunteți dumneavoastră”, spuneau oficialii unei firme de servicii financiare din Panama clienților. Firma promitea că acești directori pe care îi oferă vor „ignora complet ceea ce se întâmplă cu firma dumneavoastră”.


Serviciile pe care acești directori le oferă nu sunt în sine ilegale. În general, ei spun că ajută proprietarii de firme să păstreze o confidețialitate legitimă. Dar nivelul și modul de organizare a rețelei de directori a devenit clar când ICIJ a scanat milioane de documente secrete din industria off-shore. 


Documetele sunt date interne despre clienți și e-mail-uri interne ale două firme: Commonwealth Trust și Portcullis TrustNet, care înființează entități off-shore pentru o varietate largă de intermediari și au birouri în paradisuri fiscale.


Documentele arată sistemul complex de relații pe care cele două firme de înregistrare, și sunt multe ca ele în special în insule tropicale, le au cu acest tip de directori și cu sute de agenți fiscali, bănci și firme de avocatură din lume. Este un sistem plin de secrete dezvoltat la o scară enormă care ascunde acționariatul a miliarde dolari care de cele mai multe ori nu pot fi urmărite, miliarde care sunt transferate prin aceste entități în fiecare an. 


Aceste sume sunt atât de mari încât pot distruge sau destabiliza economia globală. Toate veniturile din cartelurile drogurilor, ale traficanților de arme și ale națiunilor implicate în afaceri dubioase profită de același sistem clandestin exact ca armatele secrete ale guvernelor Rusiei și Statelor Unite.



Dezvăluirea secretelor


Cele mai multe dintre firmele și directorii „paravan” sunt „metode chiar normale”, spune Jason Sharman, un profesor de la Universitatea Griffith din Australia care a studiat domeniul off-shore, dar „în mod sigur folosești un astfel de director dacă ai de gând să faci ceva ilegal”. Un studiu din 2011 al Băncii Mondiale și Națiunilor Unite, al cărui coautor a fost Sharman, a demonstrat că acești directori apar în mod constant peste tot în lumeîn ceea ce se numește scandal de „mare corupție”.


Studiul arată că există o complexitate a relațiilor în industria off-shore care adesea produce un labirint ce de cele mai multe ori descurajează anchetatorii, legislatorii, avocații și alte persoane care încearcă să dea de urma corupției, a spălării banilor și a altor ilegalități. 


„Jurisdicțiile off-shore permit o lejeritate a activității directorilor, mai ales dacă aceștia se află în altă jurisdicție. Este puțin probabil ca autoritățile din statele non off-shore să treacă prin procedura complicată a extrădării unui astfel de director”, a explicat Sharman. Cooperarea autorităților la nivel internațional, a mai spus el, este „o mare problemă”.


Puține persoane personifică această problemă precum Stan Gorin și Erik Vanagels din Letonia. Numele lor este legat de sute de firme de pe glob, unele dintre aceste legate de „marea corupție”. Gorin și Vanagels s-au dovedit atât de buni ca oameni de paie, încât s-a ridicat problema dacă acești oameni există cu adevărat. 


Un jurnalist ucrainean care a lucrat pentru TVi a încercat să dea de urma acestui cuplu în 2011 și a descoperit că adevăratul Gorin era un agent de asigurări din Riga, capitala Letoniei, care a negat orice implicare în acest tip de afaceri. Într-o continuare a anchetei, același jurnalist nu a reușit să dea de Vanagels, care a fost descris de o femeie care-l cunoștea ca fiind un vagabond aproape orb care trăia pe străzi. Nici ICIJ nu a putut să dea de urma lui. 


Ceea ce este de netăgăduit, conform documentelor obținute de ICIJ, este țesătura de intrigi care este legată de cele două identități. Documentele ICIJ arată că Gorin și Vanagels au fost folosiți pentru a înființa o serie de entități off-shore legate de Mukhtar Ablyazov, fostul șef al băncii BTA din Kazahstan.


Unele dintre aceste entități erau înregistrate prin CTL de asociatul lui Ablyazov, Paul Kythreotis și de Syrym Shalabeyev, cumnatul lui lui Ablyazov. Ablyazov este acuzat în țara sa de delapidarea a 5 miliarde de dolari de la BTA, acțiune descrisă de mass-media britanică ca fiind una dintre cele mai mari fraude din istorie. 


El a părăsit Marea Britanie în acest an, unde se mutase la scurt timp după condamnarea lui la 22 de luni de închisoare pentru refuzul de a dezvălui detalii despre averea sa, lăsând în urmă o serie de vile de lux cumpărate din împrumuturi fictive, documente antedatate și conturi off-shore.


Un alt caz a fost acela al navei comerciale MV Faina care a fost capturat de pirați de pe ruta Ucraina – Kenya în septembrie 2008. Atenția internațională la acel moment s-a axat pe situația critică a echipajului și pe încărcătură: 33 de tancuri sovietice T-72, la care se adăugau AG-uri și muniție destinate rebelilor din Sudanul de Sud, supus de ONU unui embargo. 


O firmă anonimă din Panama, Waterlux AG, deținea oficial acea navă. Dar în spatele Waterlux AG se aflau alte două firme panameze: Systemo AG și Cascado AG, ambele având ca fațadă pe Gorin și Vanagels.


Un eveniment diferit, dar egal ca importanță, a avut loc pe 9 iulie 2003 când o entitate din Panama legată de Gorin, Star Group Finance and Holdings, a fost folosită pentru a înregistra la Washington o firmă numită Elite LLC. CIA a folosit mai târziu Elite LLC pentru a cumpăra o academie ecvestră de lângă Vilnius, Lituania, în martie 2004. 


Agenția americană a adus aici elemente prefabricate pentru a construi o închisoare secretă. Aceasta a devenit operațională în septembrie 2004 și a devenit subiectul unei anchete a Parlamentului European după ce ABC News a arătat că acea clădire a fost folosită pentru interogarea suspecților de terorism, membri ai Al-Qaeda. 


ABC a citat un cercetător al unei organizații pentru drepturile omului care susținea că prizonierii au suferit „diverse forme de tortură, printre care interdicția de a dormi, statul în picioare forțat sau în poziții dureroase”.



Fără motive serioase


Structuri secrete, Infracțiuni Ascunse”, este un raport făcut public în ianuarie de organizația non-guvernamentală European Network on Debt and Development în care se menționeză că opacitatea structurilor legale este una dintre metodele cheie de a ascunde adevărații acționari ai entităților care pot câteodată facilita evaziunea fiscală, corupția și infracțiunile asociate. 


„Folosirea de directori paravan este principala metodă de a ascunde adevăratul acționariat”, a declarat autorul raportului, Alex Marriage. Anchetatorii, mai spune el, nu au găsit „motive serioase pentru folosirea acționarilor paravan”. 


„Pot exista circumstanțe speciale în care este nevoie de un director paravan, dar schimbări minore în legislație pot face să nu mai fie nevoie de aceștia”, a mai spus el, dând exemplul a două corporații internaționale care aveau nevoie de un teritoriu neutru pentru a-și desfășura afacerea.


În iunie 2012, un studiu al Global Witness, o organizație din Marea Britanie, a arăta că una dintre probleme o reprezită faptul că autoritățile din Statele Unite, Marea Britanie și alte state nu consideră acest tip de directori răspunzători pentru comportamentul companiilor pe care le reprezintă. 


Mai mult, documentele folosite pentru înființarea firmelor off-shore includ adesea clauze prin care acești directori sunt protejați de acțiuni legale împotriva lor dacă firma este dată în judecată. „În multe țări este perfect legală evitarea înregistrării numelui real al directorului sau acționarului prin angajarea unor astfel de persoane al căror nume apare în locul beneficiarului real. 


Practic, aceștia își închiriază numele și făcând asta asigură anonimatul necesar oficialilor corupți, evazioniștilor și a altor infractori în a-și plimba banii murdari prin lume”, se arată în raportul Global Witness. Gorin și Vanagels nu sunt de departe singurele personaje din acest hățiș legislativ.


 

Grupul celor 28


ICIJ, The Guardian și BBC au identificat un grup de 28 de directori care reprezintă nu mai puțin de 21.000 de firme, unii dintre aceștia fiind dierctori la 4.000 de firme. 


De exemplu, Jesse Grant Hester, un astfel de director care a locuit pe Insula Sark din Canalul Mânecii și apoi în Mauritius, a fost directorul Candonly Limited, o firmă irlandeză, despre care o anchetă oficială a arătat că a fost folosită de regimul dictatorului irakian Saddam Hussein pentru a înșela ONU în programul „Petrol pentru Hrană”.


Hester, care nu a răspuns întrebărilor jurnaliștilor, apare ca director a cel puțin 1.500 de firme din BVI, Marea Britanie, Irlanda și Noua Zeelandă, conform documentării ICIJ. Până la sfârșitul anilor 1990, când a fost interzisă, exista o practică comună ca rezidenții din Sark cum era Hester să-și închirieze numele firmelor din întreaga lume care doreau să-și păstrreze anonimatul. 


La apogeul a ceea ce era cunoscut drept „Aventura Sark” cei 600 de locuitori ai insulei erau directori în 15.000 de firme, a demonstrat BBC, unele dintre acestea devenind apărând ulterior în afaceri controversate.


Un exemplu important a fost John Donnelly care și-a închiriat numele unei firme din Isle of Man, Mil-Tec Corporation Ltd, care transporta arme, rachete, încărcături pentru tun și muniție în Rwanda, acestea fiind folosite în genocidul din 1994. După ce guvernul britanic a stopat această pratică, mulți dintre acești directori au fost relocați în alte jurisdicții ca Emiratele Arabe Unite, Cipru, Mauritius, Irlanda unde și-au reluat activitatea, așa cum arată documentele confidențiale obținute de ICIJ.



Spionul rus


În documentele ICIJ au fost identificați alți trei foști rezidenți din Insula Sark care apăreau în misterioasa poveste a lui Hampel, presupusul spion rus arestat în Canada. Conform National Post, Hampel a înființat o firmă în iulie 1997 în Irlanda, la doi ani după ce a primit cetățenia canadiană, folosind un act de naștere fals din Ontario. 


Documentele CTL descriu compania irlandeză de turism, Emerging Markets Research & Consulting Ltd., în care Hampel era consultant turistic. Dar, așa cum a arătat National Post, datele contabile ale firmei demonstrează că aceasta nu a avut nici un fel de activitate, fiind doar un paravan pentru operațiuni secrete.


Hampel a negat acuzațiile aduse că ar fi fost membru al Sluzhba Vneshney Razvedki (SVR), succesoarea KGB, dar cu toate acestea el a fost deportat în Rusia după ce a admis că locuia ilegal în Canada. Directori în firma irlandeză a lui Hampel erau Sean Lee Hogan, Simon Ashley Couldridge și Michael Andrew Gray care apar constant în documentele obținute de ICIJ. Fiecare dintre ei a refuzat să facă vreun comentariu asupra activității lor.


Printre multele firme în care Hogan apare ca director, aproape 100 în BVI, 743 în Marea Britanie și zeci în Statele Unite, Panama, Austria, Irlanda și Noua Zeelandă, se numără și o companie legată de un profesor norvegian, o alta de Gazprom sau de Plaza Mayor, un studio de muzică pe al cărui site se menționează că îi reprezintă pe Julio Iglesias, Ricky Martin sau Placido Domingo. 


Couldridge, care de curând și-a scos casa în valoare de 5 milioane de dolari la vânzare, apare ca director a mai mult de 1.000 de firme din Irlanda.


Gray conduce Alterego Group, o firmă din Cipru care se laudă într-un e-mail obținut de ICIJ că: „noi, la Alterego Management, suntem cealaltă identitate vizibilă... dorința de a avea confidențialitate absolută, adesea similară cu un anonimat total, reprezintă cel mai important motiv pentru care multe firme de profil folosesc serviciile noastre”. 


Un exemplu care demonstrează cum se încrucișează legăturile din industria off-shore, conform datelor obținute de ICIJ, este acela în care unul dintre clienții lui Gray a fost Roger Alberto Santamaria del Cid.


În octombrie 2010, Santamaria a fost mediatizat ca fiind contactul din Panama a unei înșelătorii informatice, Imperia Invest IBC, care a tras pe sfoară 14.000 de investitori din întreaga lume cu aproape 7 milioane de dolari. Printre aceștia se numărau și persoane cu deficiențe de auz din Utah, Maine, Wisconsin și Texas.


Comisia de Valori Mobiliare din Statele Unite, Autoritatea Monetară din Singapore, Autoritatea de Supraveghere Fiscală din Suedia și Autoritatea pentru Supravegherea Pieței Financiare din Elveția au emis avertizări legate de Imperia. 


Nu există o dovadă că Gray a fost implicat în vreun fel în Imperia, datele obținute de ICIJ și cele de la registrul comerțului arată că Santamaria a fost el însuși un astfel de director. Santamaria nu a putut fi contactat.


Cine sunt partenerii săi într-una dintre firmele din Panama? Gorin și Vanagels.


Gerard Ryle este directorul International Consortium of Investigative Journalists. Ștefan Cândea este membru ICIJ și co-fondator al CRJI

A contribuit la documentarea acestui articol Arta Giga de la Baltic Center for Investigative Journalism din Letonia 


CITESTE DOSARUL OFFSHORELEAKS
comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.