Cum petrec băieţii deştepţi gunoaiele la groapă
Oana Dan si Vlad Stoicescu / 2012-02-02
Acasa | Investigatii | Cum petrec băieţii deştepţi gunoaiele la groapă
Share this story
Numele noii paradigme dupa care romanii vor colecta, transporta, sorta, recicla si depozita gunoaiele menajere are o forma rotunda, plina de promisiunea unei schimbari. Si totusi, „managementul deseurilor” ramane un eufemism in spatele caruia se desfasoara tacuta o industrie colosala construita pe retele de influenta si bani.

Scena aceasta ar putea fi rupta din „WALL-E”. In fiecare zi, masinile de salubritate ale marilor orase si micilor comune isi descarca containerele peste miile de metri patrati ai celulelor ecologice construite in ultimii ani pe bani publici si promisiuni neonorate. Si in fiecare zi, „baietii destepti” – clienti fideli ai retelelor ministeriale sau ai administratiilor locale – care roiesc cu lacomie deasupra gunoaielor, zburand nedetectati in bataia unor obligatii europene transformate in uzine de bani, isi deschid larg buzunarele.
In ele intra neincetat sume care ar fi trebuit sa trateze simptomele unei boli vechi – depozitarea la gramada a deseurilor menajere. In Romania de astazi, gunoaiele ajung insa in proportie de 99% tot la groapa. Asta in timp ce sacouri calcate la dunga semneaza contracte de consultanta si executie, promit transparenta in cheltuirea fondurilor publice sau, pur si simplu, gireaza prin complicitate circuitele subterane prin care Romania isi construieste, de multe ori haotic, sisteme de management al deseurilor.



Retineti finalul, e numele noii paradigme dupa care romanii vor colecta, transporta, sorta, recupera, recicla si depozita gunoaiele menajere. E o sintagma rotunda, plina de promisiunea unei schimbari. Si totusi, pentru majoritatea autoritatilor din Romania ramane un eufemism, in spatele caruia se desfasoara tacuta o industrie colosala construita pe retele de influenta si bani. Foarte multi bani. Coroborarea cifrelor oficiale furnizate de Ministerul Mediului, Ministerul Finantelor Publice si Comisia Europeana arata asa: realizarea unor sisteme integrate de management al deseurilor a inghitit deja aproape 150 de milioane de euro din fonduri ISPA (un instrument de pre-aderare dedicat proiectelor de infrastructura si protectia mediului) si va beneficia, in urmatorii ani, de o finantare totala de 1,8 miliarde de euro prin Programul Operational Sectorial Mediu. La schimb, cetateanul ar trebui sa beneficieze de un sistem care sa-i colecteze selectiv gunoiul (pe fractii reciclabile: plastic si aluminiu, hartie si carton, sticla), sa-l sorteze, sa-l valorifice si doar in ultima instanta sa-l depuna la groapa.



Raportarile la Comisia Europeana se ajusteaza insa din pix – o recunosc chiar oamenii din sistem, ascunzandu-se in spatele formulei „depinde cum interpretezi legea” -, iar realitatea din teren e crunta: gunoiul ajunge, aproape integral, tot la groapa. Aparitia unor depozite conforme menite sa inchida, cu rapiditate, vechile gropi de gunoi care au adus Romania in pragul declansarii procedurii de infringement n-a rezolvat problema. 49 de depozite municipale si aproximativ 2000 de gropi comunale neconforme sunt inca in functiune. Regulile comunitare solicita nu doar inchiderea lor urgenta, ci si sisteme locale care sa includa celule ecologice, statii de sortare, statii de compostare si statii de tratare a levigatului. Plus o intreaga infrastructura capabila sa sustina tintele de colectare selectiva – pubele si containere speciale, vehicule si utilaje de salubritate. In termenii economiei de piata, asta inseamna contracte de consultanta, asistenta tehnica si executie pentru fiecare obiectiv in parte, plus obligatia de a organiza licitatii separate pentru concesionarea serviciilor de administrare a depozitelor ecologice si a celor de salubritate locala.

Masuri centrale, deruta locala
Schema e suficient de complicata incat sa deruteze city-manageri, sefi de servicii publice locale, viceprimari si primari, consilieri locali si judeteni, directori de firme de salubritate si chibiti. Nu e insa intr-atat de complicata incat sa-i impiedice pe „baietii destepti” sa ia urma gunoaielor – produceti in medie cam 400 de kilograme pe an! – si sa creasca la umbra unui sistem care ar putea aduce Romaniei venituri de un miliard de euro anual si 200.000 de locuri de munca. Pana acum insa, sistemul n-a adus decat promisiuni celor pe care ar trebui sa-i deserveasca si bani celor angajati sa-l implementeze. Autoritatile locale ridica din umeri, acuzand legislatia defectuoasa, tintele europene prea ambitioase si, aproape de fiecare data, lipsa de educatie si ignoranta romanilor.



Firmele „clientilor” prospera insa, uneori transpartinic, alteori chiar pe meterezele politice, intr-o schema paradoxala care ajunge la maxima absurditate de a vira penalitatile acordate pentru neatingerea tintelor de depozitare la groapa, evident achitate din bani publici, in fonduri accesate de societatile de salubrizare pentru a-si finanta investitii private. Ulterior,  nevoia de amortizare a investitiilor prelungeste chiar durata contractelor publice.
Dupa atata Kafka, insa, s-ar putea sa ne ajunga viitorul din urma. In urmatorii 9 ani, Romania trebuie sa atinga o tinta de reciclare de 50% din volumul total de deseuri municipale, sa valorifice energetic 40% si sa depuna la groapa maxim 10%.  Numai anul acesta tinta globala de reciclare a Romaniei este de 46%. Peste doi ani, va creste la 60%. Iar neindeplinirea ei poate aduce declansarea unei proceduri de infringement si amenzi de 200.000 de euro pe zi, in 2020, potrivit lui Jose Jorge Diaz del Castillo, oficialul european responsabil de directiva inchiderii gropilor de gunoi neconforme. In prezent, datele serviciului comunitar de statistica Eurostat arata ca doar 1% din deseurile municipale din Romania sunt reciclate, in timp ce media europeana este de 42%.
Mai rau decat noi sta doar Bulgaria, minunata reconfirmare a standardelor noastre istorice!, care in 2009 a depus toata cantitatea de deseuri municipale pe groapa. La polul opus se afla Germania, care a reciclat 48% din cantitatea totala de deseuri produse acum doi ani, alaturi de Belgia si Suedia. Iar la capitolul reciclare plus compostare (compostul este un tip de ingrasamant obtinut prin fermentatie din resturi menajere organice si compusi minerali) Austria conduce cu 70% din volumul total de deseuri valorificat, urmata de Germania, Olanda, Belgia si Suedia. In sapte dintre statele membre, printre care si Romania, mai putin de 10% din gunoiul menajer este reciclat sau compostat.

Oameni si pasari
In parte, explicatia tine de incapacitatea autoritatilor locale de a gestiona eficient fondurile europene contractate in ultimul deceniu pentru implementarea sistemelor de management a deseurilor. Executia lucrarilor s-a prelungit in unele cazuri mult peste perioada convenita in memorandumurile de finantare, iar finalul a surprins diferente pe segmentul achizitiilor. Pe de alta parte, o retea subterana de complicitati politice si economice a subminat peste tot eforturile de ecologizare, amenintand si chiar periclitand obiective de interes public. In spatele haosului institutional, contractele de servicii si lucrari s-au bransat la conducta financiara. Alte „parteneriate” abia se pregatesc in culise.



De la fosti directori in Ministerul Mediului, la actuali consilieri locali sau judeteni cu apetit pentru afaceri, de la comisari ai Garzii de Mediu la actuali membri de prim plan ai vietii politice, de la mici sefi locali actionand parinteste pentru impartirea dreapta a banilor din salubritate, la oficiali imbogatiti peste noapte, mai toata lumea implicata in onorarea promisiunilor asumate fata de Uniunea Europeana pe segmentul de management al deseurilor si-a facut propriile jocuri, urmand propriile reguli.
Fara animatiile computerizate din WALL-E, fara marketingul celor de la Disney, fara popcorn in sali de cinema climatizate, realitatea frapeaza prin salbaticia detaliilor. Deasupra “cimiterelor” gunoaielor, acolo unde sistemul-de-bagat-bani-in-buzunarele-baietilor-destepti-si-pacalit-cetatenii isi ingroapa ineficienta, pasarile executa de fiecare data acelasi dans aiuritor, brazdand cerul in rotocoale apocaliptice. Un croncanit metalic, indiferent la forfota celor care rascolesc, cu utilajele lor moderne, mormanele de deseuri, se napusteste apoi deasupra resturilor rasturnate de-a valma.
Ciorile si pescarusii nu lipsesc niciodata din acest cadru „la vedere”. Oamenii au invatat si ei schema. In patru cazuri investigate la Galati, Braila, Buzau si Bacau n-au lipsit, nici macar o data, doua elemente: plonjoanele lacome ale pasarilor si zborul „sub radar” al „baietilor destepti”.



EPISODUL I. „Numarat, cantarit, impartit”
"Casablanca" romanesc: o afacere esuata la Galati

O retelistica amestecand ponturi din interior, mici intrigi economice si, mai presus de orice, interese politice explica de ce a ajuns Romania cel mai slab gestionar de fonduri europene nerambursabile. Consultanti alesi cu dedicatie, firme favorite si cativa jucatori "dezinteresati" pun in scena, la Galati, o pilda biblica.


Implementarea sistemului de management al deseurilor a inceput la Galati cu un proiect ISPA (un fond de pre-aderare dedicat proiectelor de infrastructura si protectia mediului) in baza caruia autoritatile locale obtineau, acum sapte ani de zile, 23 de milioane de euro. Suma era destinata inchiderii vechii gropi de gunoi a orasului de la Tirighina si construirii unui depozit ecologic, a unor statii de sortare si compostare, plus infrastructura necesara implementarii colectarii selective. Suma nerambursabila – 17,25 milioane de euro – si diferenta acoperita printr-un credit acordat de Banca Europeana de Investitii – 5,75 milioane de euro – ar fi trebuit sa plaseze Galatiul pe harta celor mai de succes proiecte de mediu, dar n-au reusit decat sa stranga controversa dupa controversa.
La ora scrierii acestor randuri, groapa ecologica si facilitatile conexe construite nu sunt functionale, iar echipamentele achizitionate – pubele, containere si masini de salubritate – stau in depozite.
Si asta pentru ca realizarea sistemului de management al deseurilor din Galati strange, in sine, realitatile neromantate ale derularii unui astfel de proiect in Romania. Realitatile, intr-o interpretare moderna a biblicului ospat al regelui Baltazar, sunt mereu scrise de o mana invizibila. „Numarat, cantarit, impartit” s-a transformat pe malul Dunarii in „asistat, executat, achizitionat”.
La inceput, prin 2006, au aparut consultantii. Prezenta lor, obligatorie dupa standardele europene, s-a licitat ca intr-o piesa de Caragiale. Conform unui membru al comisiei de licitatie organizate la Oficiul de Plati si Contractare Phare, care a preferat sa-si pastreze anonimatul, una din firmele participante a beneficiat de suportul decisiv al lui Adrian Mihailescu, membru la vremea respectiva al delegatiei Comisiei Europene si responsabil pentru programul ISPA-mediu. De castigat, a castigat un consortiu format din cvartetul Carl Bro/Grontmij, Romair, IGIP si Iberinsa. Adrian Mihailescu este din ianuarie 2007, conform propriului CV, director al filialei romanesti a grupului Carl Bro/Grontmij (vezi aici). Cu alte cuvinte, angajat al firmei a carei selectare a girat-o ca supervizor echidistant.
Sub protectia anonimatului, un fost inalt demnitar implicat in derularea proiectelor ISPA adauga o tusa de gri, sustinand ca „modelul Adrian Mihailescu” nu e exceptia, ci mai degraba regula: „la noi, astfel de conflicte de interese nu intereseaza pe nimeni. Sunt o multime de oameni care isi folosesc pozitiile in sistem si pe urma pleaca beneficiind de toate informatiile din interior”.

Clauza firmei celei mai favorizate
O alta societate din consortiul amintit bate insa orice record in materie de raporturi privilegiate cu institutii ale statului. Romair Consulting, afacere pastorita de Gheorghe Boeru – un personaj pe care presa l-a plimbat in ultimii ani de la stanga la dreapta, plasandu-l ambiguu pe orbitele financiare ale PSD si PD-L, ca semn al inclinatiilor sale transpartinice –, furnizeaza asistenta tehnica si supervizarea proiectelor de mediu, pe zona de deseuri, in aproape jumatate din judetele Romaniei. Succesul peren al unor astfel de mega-clienti, explica surse din sistem, tine de o strategie simpla: preturi de dumping la licitatiile organizate pentru consultanta si asistenta tehnica, cheltuielile efective (mai mari decat cele ofertate) fiind acoperite ulterior prin caiete de achizitii ale lucrarilor publice  intocmite cu dedicatie si prin relatii „relaxate” ale supervizorilor cu firmele angajate sa execute proiectele.
La Galati, de constructia efectiva a celulei ecologice si a statiilor de sortare si compostare s-au ocupat firma greceasca Mesogeos SA si Valceana SA, infrastructura necesara implementarii sistemului de colectare selectiva a deseurilor fiind furnizata de Iridex si Gradinariu Import Export. De altfel, Iridex Group, societate controlata de fostul senator PC de Buzau, Corneliu Pascu (un apropiat al lui Dan Voiculescu), este un alt pion omniprezent pe tabla contractelor atribuite in cadrul proiectelor de mediu finantate european.

Afacerea esuata
Distanta dintre restaurantul „Neacsu” din Galati – un fel de „Rick’s Cafe” a la roumaine, fara atmosfera din „Casablanca”, dar cu mafioti provinciali, curve si onorabili cu reputatii, inca, intacte – si birourile oficialitatilor locale e umpluta de cativa kilometri si o serie de combinatii pestilentiale. Exact pe linia acestei distante s-a negociat, la finalul lui 2008, o afacere tipica pentru modul in care fondurile europene dedicate implementarii sistemelor de management al deseurilor au ajuns sa fie disputate netransparent, intr-o retelistica amestecand laolalta ponturi din interior si, mai presus de orice, interese politice.
Contractul de executie a celulei ecologice, venit la pachet cu obligatia inchiderii vechiului depozit al orasului, a fost semnat la Galati in iulie 2008. Desi castigatorii, firma greceasca Mesogeos SA, ar fi trebuit sa finalizeze lucrarea pana la finalul lui 2009, pana in prezent inca nu s-a facut receptia. Intarzierea are explicatii formale – de la parametrii tehnici diferiti „in teren”, la nevoi de reproiectare – si cateva dedesubturi care explica de ce Romania a ajuns cel mai slab gestionar de fonduri comunitare din UE.
Datele de la Registrul Comertului rezerva o surpriza pentru cei dispusi sa cerceteze increngatura de firme din jurul proiectelor de mediu cu finantare europeana. La Galati, Mesogeos apare in doua variante: SA-ul „mama” (companie pe care Gabriela Manta, fost director al societatii, o descrie ca fiind solida si stabila, dar pe care cei implicati in proiect o numesc „mama tepelor”) si un Mesogeos Group SRL, aparent fara nicio legatura cu firma angajata sa ecologizeze groapa de gunoi a orasului. La infiintare, in toamna lui 2008, „puiul” Mesogeos avea ca actionari doua entitati juridice – Selin Group si VS Link – si o persoana fizica – Daniel Sandulache –, aparitia sa fiind motivata de banii pusi in joc printr-o lucrare subcontractata de SA-ul „parinte” (vezi aici). Actionarul Selin Group, controversatul afacerist Mihai Selin, este trimis in prezent in judecata pentru inselaciune, intr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Harghita. La mijloc ar fi vorba de o frauda de 50 de miliarde de lei vechi comisa in 2007 (vezi aici).
In toamna lui 2008 insa nimeni nu-si facea procese de constiinta la Galati, cu atat mai putin autoritatile locale ori grecii de la Mesogeos care-si dadusera acordul pentru folosirea numelui lor, ca un „semn de buna-credinta”. Insa, in pragul perfectarii intelegerii si a semnarii actelor de subcontractare, totul s-a prabusit. „Mesogeos SA au fost anuntati ca firma aleasa trebuie sa fie sprijinita politic”, sustine o sursa implicata direct in afacere, „asa ca lucrarea subcontractata a ajuns la cine trebuie la inceputul lui 2009”. „Cine trebuie” a fost in cazul de fata Floreal Trading, o societate obscura din comuna Sendreni, controlata de apropiati ai primarului PNL din localitate, Paul Cristea. La randul sau, un personaj al carui destin politic este dirijat de viceprimarul galatean, liberalul Mircea Cristea.
Ratarea afacerii Mesogeos SA-Mesogeos Group si inlocuirea ei cu alta la fel de dubioasa ofera o grila de lectura pentru intelegerea felului in care proiectele finantate din fonduri europene co-intereseaza o serie de oameni dispusi sa-si utilezeze pozitiile din sistemul public pentru a obtine beneficii private. La trei ani de la demararea lucrarilor la Galati, celula ecologica n-a ajuns inca in faza de receptie, la statiile de sortare si compostare nu se poate ajunge decat pe jos, pentru ca nu exista drum de acces, iar echipamentele achizitionate – containere si masini de colectare selectiva – stau in depozite. In plus, desi memorandumul de finantare semnat in cazul proiectului ISPA de la Galati prevedea achizitionarea a peste 1600 de containere destinate colectarii selective (vezi aici), doar 660 si-au mai gasit loc in decontul final.


JUCATORII

Un mic artificiu

O batalie subterana se duce la Galati pentru concesionarea serviciilor de gestiune a lucrarilor executate, dar si a serviciului de salubritate din oras. Actualul operator, Ecosal, in fapt o directie de utilitate publica aflata in subordinea primariei, a reusit sa primeasca in luna august, printr-o hotarare de consiliu local, gestiunea asupra statiilor de sortare si compostare.
Dupa ce receptia finala la depozitul ecologic va fi facuta, noua celula de la Tirighina ar trebui sa urmeze acelasi traseu legislativ si sa intre in administrarea Ecosal, sustin mai multe voci din sistem. Problema majora a oficialitatilor galatene este insa obligatia, prevazuta expres in memorandumurile de finantare ISPA, de a organiza licitatii publice pentru concesionarea gestiunii acestor servicii. Ion Ionescu, directorul operatorului de salubritate si un apropiat al primarului PSD Dumitru Nicolae, foloseste un artificiu pentru a argumenta situatia, prelevandu-se de o prevedere care i-ar permite sa beneficieze, ca serviciu public, de facilitatile construite prin atribuire directa.
Experti din zona de audit sustin insa ca ceea ce se intampla la Galati e o bazaconie, iar obligativitatea licitarii publice a gestiunii este universala. Pe de alta parte, Ionescu spune ca a primit deja acceptul Bruxelles-ului pentru a prelua obiectivele realizate sub proiectul ISPA. In plus, ofera o teza paradoxala despre motivele transformarii fostei entitati comerciale responsabile cu salubritatea, Ecosal Prest, in actualul serviciu public: „In 2007, eram firma cu actionar unic consiliul local, dar putea sa vina oricine la licitatie. Atunci am spus ca ma transform in serviciu public pentru a evita licitatia. Serviciul privat vine sa castige. Eu, Ecosal, nu am voie sa realizez beneficii, deci lucrez la cota cea mai mica asa cum vrea comunitatea”.
Solicitat cu o serie de raspunsuri oficiale, Ministerul Mediului transmite insa exact contrariul: concesionarea serviciului, prin licitatie, permite reducerea costurilor datorita conditiilor concurentiale. Disolutia autoritatii de stat in Romania lui 2011 e aproape completa: mici conglomerate de interese iau forma unor feude in care discursul utopic despre servirea cetateanului tine loc de solutii administrative eficiente.

Ceva de ciugulit
Cu serviciul de salubritate tinut sub palaria monopolului Ecosal, prin actiunea directa a primarului PSD Dumitru Nicolae si a lui Ion Ionescu, la Galati tot se mai gaseste cate ceva de ciugulit pentru „greii” gunoaielor romanesti. RER Ecologic Service, parte a grupului RER, si-a facut loc si aici, inchiriind in jur de 20 de utilaje Ecosalului. Nimeni in Primarie nu vrea sa vorbeasca despre asta, cu atat mai putin despre sume sau prevederi contractuale. „Probabil Ecosal nu are suficiente masini”, explica situatia Bogdan Epure, responsabil de managementul calitatii la RER. Serviciul public are insa cam 30 de masini, urmand sa mai primeasca in gestiune si cele zece autovehicule pentru colectarea selectiva achizitionate prin ISPA. Ion Ionescu e scurt: „Eu nu am nevoie de RER, sa fiu sincer. Dar politic ni se impune”. Aluzia directorului din primarie e cu bataie lunga, din moment ce administrator al filialei RER din Galati este consilierul local PDL, Ion Dumitru, finul deputatului democrat-liberal Cezar Preda (banuit ca este inca implicat in derularea actiunilor grupului RER, desi a s-a retras formal din societate in decembrie 2004).
Dubla calitate a lui Dumitru – de ales local si director al unei companii care are incheiat un contract comercial cu o institutie aflata sub autoritatea primariei – incalca, de altfel, regimul incompatibilitatilor pentru alesii locali, reglementat de dispozitiile Legii 161 din 2003. Potrivit articolului 90 alineatul 1 din actul normativ, “consilierii locali si consilierii judeteni care au functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor ori alte functii de conducere, precum si calitatea de actionar sau asociat la societatile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unitati administrativ-teritoriale nu pot incheia contracte comerciale de prestari de servicii, de executare de lucrari, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritatile administratiei publice locale din care fac parte, cu institutiile sau regiile autonome de interes local aflate in subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judetean respectiv ori cu societatile comerciale infiintate de consiliile locale sau consiliile judetene respective”.
Incompatibilitatile deranjeaza, insa, mai putin la Galati, acolo unde preocupa mai degraba inevitabila licitatie care va trebui organizata pentru concesionarea servicului de salubritate. Teoretic, o conditie de baza a proiectelor ISPA e ca gestiunea facilitatilor construite cu sprijinul banilor europeni sa fie separata de cea a colectarii si transportului deseurilor. In conditiile in care Ecosal a primit deja in administrare statiile de sortare si compostare, o licitatie pe salubritatea orasului e aproape obligatorie. In block-starturi, RER asteapta.

Un baiat smecher
Ambitiile RER de a intra pe piata de salubritate si cateva orgolii meschine tulbura atmosfera in sanul organizatiei PD-L din Galati. Prelungirile comerciale ale gigantului RER in zona politica l-au inclus, pe vremuri, si pe actualul comisar-sef al Garzii de Mediu din oras, Mihai Turcu. In biroul sau, prea putinii metri patrati abia reusesc sa-i gazduiasca personalitatea exploziva. Registrul Comertului spune ca o firma controlata de Turcu, Diplomat International, detine niste actiuni la RER. Foarte putine insa, aproape ca nici nu conteaza, iar comisarul e vizibil enervat de faptul ca, in urma unor dispute interne, a fost eliminat din afacere.
De fapt, Turcu evita sa spuna ca, in 2000, a incercat sa mai prinda cateva feliute din salubritatea Galatiului si a Brailei, infiintand doua societati, impreuna cu niste afaceristi italieni banuiti la vremea respectiva de legaturi cu mafia siciliana. Una dintre firme, Brai-Cata, este astazi stapana pe o treime din gunoaiele brailene. Cealalta, Gal-Cat n-a apucat sa respire niciodata cu adevarat. Turcu mai spera insa. „Economia de piata sa isi spuna cuvantul, lasati o concurenta, Galatiul poate sa inghita 2-3 firme private”, boxeaza el cu umbrele. Apoi, pledeaza pentru alt jucator important pe piata deseurilor, „A mai fost o societate in Galati, dar pana la urma a trebuit sa plece pentru ca nu le acceptau gunoiul colectat din judet. Au avut contracte cu comune, iar Dumitru Nicolae (primarul orasului, n.r.) a refuzat depozitarea deseurilor. Asta ce inseamna? Monopol. Cu concursul primariei, al consiliului local, al prefecturii”. Turcu nu pronunta numele respectivei firme eliminate, dar e vorba de compania valceana Urban, „adusa” in actionariatul Brai-Cata dupa retragerea partenerilor italieni, in iulie 2008.
Ramane cert un singur lucru: pe comisarul sef al Garzii de Mediu din Galati il intereseaza mai mult dreapta impartire a gunoaielor intre operatorii privati decat lipsa crasa a colectarii selective in oras ori incendiile izbucnite frecvent la Tirighina, acolo unde vechea groapa de gunoi inca rezerva surprize. Inclusiv de ordin contractual, din moment ce Primaria Galati a atribuit la inceputul anului un contract de peste 800.000 de euro firmei Mesogeos SA ca sa faca ceea ce memorandumul de finantare deja prevedea – sa inchida depozitul menajer neconform. Derulata printr-o procedura de tipul „negociere fara anunt de participare”, achizitia a fost motivata astfel: „la data inceperii lucrarilor s-a constatat ca geometria vechiului depozit (suprafata si inaltimea) nu mai corespunde cu cea prezentata in proiect ca situatie existenta” (vezi aici).


Nota: De la momentul documentarii investigatiei (octombrie 2011) pana la momentul publicarii, autoritatile locale au instalat containerele de colectare selectiva in oras, dupa cum ne-a informat un reprezentant al autoritatilor locale.


EPISODUL II. Morisca
“La un depozit ecologic, ciorile mor de foame”

„2011. Uniunea Europeana. Bacau, groapa ecologica. Ca ma aprind iar!”, tuna Constantin Scripat. E toamna, una dintre ultimele zile cu soare, iar prefectul, un om cu o statura impunatoare, imbracat intr-o camasa bleu si pantaloni de costum, calca pe gunoaie si scaneaza nemultumit intinderea gropii care deserveste municipiul.


La Bacau s-au cheltuit 20 de milioane de euro intr-un program ISPA cu cofinantare BERD destinat crearii unui sistem eficient de management al deseurilor in resedinta de judet si 22 de comune invecinate (vezi aici). Celula noua exista, dar nu are inca o statie de epurare a levigatului functionala, iar rampa de sortare (etichetata drept “o porcarie unde nu se va sorta nimic” de catre unul dintre actorii implicati in sistem) este nefunctionala pentru ca autoritatile locale n-au reusit inca sa concesioneze serviciul de administrare a facilitatilor construite. „La ora actuala este o batjocura. Nu e depozit ecologic, e o groapa de gunoi in Bacau”, subliniaza exasperat prefectul. Nemultumirea lui are radacini adanci in intarzierea organizarii licitatiilor pentru desemnarea administratorului depozitului si al operatorului de salubritate. „Se vor tine pana la finalul anului”, asigura Leonard Padureanu, coordonatorul unitatii de implementare a proiectului. Intre atatea necunoscute, singurele constante sunt cantitatea de gunoi varsata zilnic la groapa – 600 de tone – si banii intrati in conturile „baietilor destepti” care au asigurat asistenta tehnica si executia proiectului.

Un proiect ispititor si pentru Mesogeos
La licitatia pentru atribuirea contractului de executie a gropii, printre firmele interesate s-a numarat si Mesogeos SA, aparitie care a starnit rumoare la nivelul autoritatilor implicate in coordonarea proiectului, la curent cu „dezastrul” de la Galati. Leonard Padureanu sustine ca grecii n-au excelat in intocmirea unui dosar coerent de participare, cerand detalii tehnice care au starnit reactii umorale membrilor comisiei – conform declaratiei unuia dintre ei, firma greceasca „habar n-avea pe ce lume traieste”. Iar reputatia de diletanti a ajuns pana la urechile organismelor centrale, la Autoritatea de Management ex-ISPA din cadrul Ministerului de Finante, potrivit aceleiasi surse.
In final, la Bacau s-a impus in decembrie 2008 un consortiu format din firmele Bilfinger, Iridex si Hidroconstructia. Ultimele doua au fost implicate si in executia lucrarilor in cadrul proiectelor ISPA-managementul deseurilor din Arges si Ramnicu Valcea. Recent, in luna septembrie, Iridex – societate controlata de fostul senator PC, Corneliu Pascu – a mai obtinut un contract la Bacau, pe managementul deseurilor: aproape un million de euro pentru furnizarea containerelor si pubelelor necesare implementarii colectarii selective.
Intre timp, pana la desemnarea unui operator pentru gestionarea depozitului ecologic, primaria – care administreaza formal groapa – a trecut prin consiliul local o decizie de marire a pretului pe tona depusa de la 3,7 lei fara TVA la 24 de lei, desi nimic nu ar justifica o scumpire in aceasta etapa. Confruntat cu nemultumirea depozitarilor din tot judetul, prefectul a contestat-o. Argumentul oficialilor primariei a fost cresterea costurilor de administrare a gropii, desi e neclar ce anume ar aduce acum o crestere a pretului de operare a depozitului, din moment ce facilitatile conexe sunt nefunctionale.

Morisca de consultanti
Acolo unde, insa, autoritatile locale functioneaza incalcit, morisca firmelor implicate in derularea proiectului functioneaza perfect. Consultanta ISPA a fost antamata de un consortiu format din firmele Fichtner, Ramboll si Interdevelopment, cu ultima pe post de veriga a intereselor gri mereu prezente in cazul proiectelor europene pe mediu. „E stupul cel mai greu de distrus”, arata o sursa implicata la varf in ultimul deceniu in derularea proiectelor ISPA, facand referire la retelistica construita in Ministerul Mediului.
Interdevelopment, societate care detine 49% din actiunile filialei Fichtner la Bucuresti, este controlata de Mircea Cozariuc, fost angajat in aparatul ministerial de la Mediu, reprofilat in ultimul deceniu pe zona mult mai banoasa a serviciilor de consultanta. Apropiat intr-o vreme de PNL, medaliat de Emil Constantinescu cu Ordinul national Serviciul Credincios in grad de Cavaler pentru „rezultate deosebite in coordonarea si punerea in aplicare a programelor de protejare a mediului”, Cozariuc s-a reprofilat transpartinic, beneficiind in ultimii ani de cateva contracte pe bani publici si de o alura impozanta pe piata de consultanta.
Iar Mircea Cozariuc nu e singur. Usa s-a deschis la Bacau si pentru o firma „prietena”, contractata sa ofere asistenta pentru delegarea prin concesiune a depozitului ecologic si a serviciului de salubritate. Resourcing Environmental Consulting, care apare ca parte a unui consortiu din care mai fac parte firmele germane IGIP si ICP, are ca unic actionar o persoana aflata, in calitate de proiectant, pe orbitele Interdevelopment si Fichtner. Este vorba de Anca Tofan, presedintele Centrului Regional de Protectie a Mediului (REC Romania, fara nicio legatura cu acronimul REC Romania care apare, inselator, ca parte a consortiului cu IGIP si ICP. Din datele aflate la Registrul Comertului, Tofan este asociata si intr-o firma de consultanta cu Dan Radu Paunescu, partenerul de business al lui Cozariuc. Resourcing Environmental Consulting, cu doar un angajat, a reusit anul trecut un profit de 806.110 lei, conform cifrelor furnizate pe siteul Ministerului de Finante. Iar in 2006, tot cu un angajat, firma raporta un profit de 1.444.670 lei.
Interesant este ca, inainte ca firma ei sa ofere consultanta pentru concesionarea serviciului de gestionare a depozitului ecologic, Anca Tofan a lucrat ca expert financiar in cadrul consortiului care a furnizat asistenta tehnica pentru supervizarea contractului ISPA de tratare a deseurilor solide in Bacau. Un document intern al Departamentului Control, Conformitate, Calitate si Antifrauda din cadrul Oficiului de Plati si Contractare Phare specifica in mai 2007 ca Tofan “nu are 10 ani experienta profesionala internationala in executia bugetara, controlul costurilor si structura tarifelor pentru utilitatile publice asa cum este specificat in Termenii de Referinta”. Totusi, pozitia Ancai Tofan a fost aprobata din considerente de experienta “larga, continua si extinsa” in proiecte cu finantare europeana.

JUCATORII
O miscare de intimidare

SOMA, compania catre care este concesionat serviciul de salubritate din Bacau, este condusa de liberalul Constantin Sosu, pe vremuri un apropiat al primarului Romeo Stavarache, retras in prezent din linia intai a partidului. Contractul societatii cu municipalitatea a expirat anul trecut, fiind prelungit pana la alegerea unui operator de salubritate prin licitatia care va urma finalizarii proiectului ISPA. Directorul SOMA, Doru Narcis, sustine ca firma va participa la licitatie si, desi nu o spune, perspectivele ca altcineva sa castige contractul sunt foarte mici. Avantajul operatorului e legat de un control aproape total asupra infrastructurii de salubritate stradala, in conditiile in care Directia de Servicii Publice din cadrul primariei achita lunar chirie catre SOMA pentru aproape 7500 de europubele si 2600 de eurocontainere. Primele costa bugetul local 5 lei pe bucata, ultimele 37.3 lei pe unitate, in total aproximativ 130.000 de lei pe luna.
Incertitudinea care planeaza in Bacau asupra viitorului operator al serviciului de salubritate a fost alimentata, in ultimul an, de aparitia unei noi firme infiintate chiar de primarie, printr-o hotarare de consiliu local. S-ar fi incercat, sustin surse locale, decuplarea SOMA de la banii care se rostogolesc din buzunarele bacauanilor catre bugetul local. Practic, Directia de Servicii Publice, condusa de Viorica Marcu, a fost pe punctul de a se transforma in societatea comerciala Novabac. „Pentru externalizarea serviciilor”, explica ambiguu directoarea, care sustine ca oricum nu mai intentioneaza nimeni in Primarie sa definitiveze ideea. Doru Narcis de la SOMA crede insa ca autoritatile si-ar fi dorit sa infiinteze o entitate care sa participe la licitatii, dar au renuntat pentru ca noua firma n-ar fi putut intruni conditiile din caietele de sarcini, care cer ceva ani de experienta in serviciul concesionat.

Fiecare cu propria grila de lectura a legii
In ceea ce priveste deseurile municipale, Marcu se lauda ca primaria Bacau a indeplinit tinta de reducere a cantitatii depuse la groapa cu 15%, prin urmare nu are nimic de platit la Fondul de Mediu. Asumandu-si o grila proprie de lectura a legii, „depinde fiecare cum a citit si interpretat hotararea de guvern”, aceasta puncteaza pe hartie realizarea unei tinte pe care in realitate o considera cam mare, mai ales ca „oamenii inca nu sunt civilizati sa colecteze selectiv deseurile”. Insa, tentativele locale de colectare selectiva, cu rezultate demne de raportat in zonele rurale, mai ales pe fluxul de plastic, sunt compromise de lipsa de utilaje de colectare adecvate.
In final, in afara Bacaului, aproape orice demers de colectare selectiva e discreditat de rezultatul final: gunoiul e deversat tot la groapa, iar in resedinta de judet separarea deseurilor ramane o activitate mai degraba marginala. „Suntem deja speriati de cat va costa depozitarea la groapa dupa concesionare”, declara Leonard Padureanu, ca un semn ultim al faptului ca problema majora a sistemelor de management a deseurilor va fi, in urmatorii ani, tot pe zona de umplere neselectiva a celulelor ecologice. Paradoxal, desi contractele de consultanta si asistenta tehnica ar fi trebuit sa configureze un sistem construit pe ideea sortarii si valorificarii deseurilor, tintele proiectelor derulate pe acest segment cu bani europeni par a fi, in pragul finalizarii lucrarilor, la fel ca in zorii demararii lor.

EPISODUL III. In familie
Jocuri murdare de-a Master Planul

Filosofia de afaceri a firmei de salubritate din Buzau – RER Ecologic Service, parte a grupului RER administrat pana in decembrie 2004 de democrat-liberalul Cezar Preda – pare rupta din commedia dell’arte. Chiar daca s-a retras dupa ce a fost ales in functia de deputat, Preda ramane unul dintre stapanii pentru care actioneaza actualul director, Liviu Mocanu.


Un Pulcinella modern, dar teribil de clasic in actiune, Liviu Mocanu conduce firma de salubritate la care consiliul local detine 7% si este, in acelasi timp, consilier judetean din partea PD-L si presedinte al Comisiei pentru servicii publice, comert si agricultura din Consiliul Judetean Buzau.Functie de la inaltimea careia nu numai ca vegheaza peste piata pe care opereaza afacerea la carma careia sta, ci si poate influenta voturile colegilor din CJ. Conform Agentiei Nationale de Integritate, conflictele de interese pentru consilierii locali si judeteni sunt prevazute in Legea administratiei publice locale din 2001, articolul 47 al acesteia statuand faptul ca „nu poate lua parte la deliberarea si la adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rude pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor consiliului".
Liviu Mocanu a tras insa de toate sforile pe care le-a avut la dispozitie pentru a bloca aprobarea unui proiect de management al deseurilor la nivel judetean. In punctul in care Buzaul risca efectiv sa piarda cele 54 de milioane de euro nerambursabile pe care le-ar fi primit din Programul Operational Sectorial de Mediu (POS Mediu), consilierul PD-L a trebuit sa cedeze. Timpul „castigat” se poate dovedi insa decisiv. Mocanu si-a convins colegii de partid si de consiliu judetean sa respinga proiectul de sase ori, aparand, in acelasi timp, interesul de business al firmei pe care o conduce si care detine monopol asupra serviciului de salubrizare din municipiul Buzau. Monopol ce ar putea fi spart, in conditiile in care un sistem integrat de management al deseurilor vine la pachet cu obligatia de a organiza o licitatie publica pentru selectarea operatorului de salubritate.

Taiat si adoptat
Abia dupa interventia ministrului Mediului, sustin surse locale, master planul judetean pe deseuri a fost adoptat. Nu inainte insa de a fi ciuntit in cateva puncte cheie: constructia unui depozit ecologic si, posibil, o statie de sortare prevazute in proiectul initial au disparut. Liviu Mocanu a pledat, simplu, pentru inutilitatea aparitiei unei noi gropi ecologice, din moment ce depozitarea deseurilor se poate face la actuala groapa administrata de o firma care face parte din grupul RER.
Depozitul conform din comuna Galbinasi - operat de RER Servicii Ecologice - va putea primi gunoiul judetului pana in 2023, consilierul Liviu Mocanu asigurandu-se ca afacerea va fi lasata pe mana administratorului actual. Cu alte cuvinte, Mocanu a avut grija ca robinetul sa ramana deschis pentru cealalta firma a grupului, care taxeaza la groapa tona de deseuri cu 46 de lei, bani ce ajung tot in portofelul RER. Nonsalant, directorul general al operatorului de salubritate din Buzau recunoaste faptul ca a pledat in sedintele Consiliului Judetean pentru scoaterea din Master Plan atat a depozitului ecologic (posibil concurent celui deja existent la Galbinasi), cat si a unei statii de sortare. Astfel, master planul judetean, framantat de Mocanu precum un cozonac de Craciun, a primit unda verde doar pentru patru statii de transfer si sortare si pentru doua de compostare.

Raplatit cu o prelungire de 12 ani a contractului
Miscarile tectonice iscate la Buzau de interesele RER si complicitatea PDL mai au insa o miza. Contractul semnat de operatorul de salubritate cu municipalitatea expira in 2012. Directorul Mocanu, neobosit in a asigura fluxul financiar in buzunarele firmei, a cerut recent prelungirea intelegerii, motivand ca va cheltui 7 milioane de euro pe o statie de sortare. "Investitia necesita 12 ani pentru a fi amortizata", a fost argumentul. Surse din consiliu ne-au declarat, la inceputul lunii octombrie, ca proiectul de hotarare exista deja si ar fi urmat sa fie aprobat pana la finalul lui noiembrie 2011. La momentul publicarii acestei anchete, arhiva hotararilor de consiliu local nu listeaza o astfel de decizie. Recent, insa, o echipa formata din consilieri locali si angajati ai RER a mers la Timisoara, intr-o vizita de lucru la statia de sortare facuta de o alta firma din grupul RER, Retim Timisoara. Firma care, pentru investitia sa, a fost recompensata de autoritatile de pe Bega cu o o prelungire a contractului pana in 2039.
Interesant e faptul ca modelul de investitii preferat de RER presupune co-finantarea proiectelor sale prin accesarea banilor de la Fondul de Mediu. Cea de-a doua celula de depozitare a deseurilor construita la Galbinasi a fost ridicata cu un ajutor nerambursabil de 40% venit din acest fond, sumele destinate constructiei efective intrand la final in buzunarele Conprif, executantul lucrarii. Societatea e controlata de omul de afaceri Constantin Ghiveci, bun prieten cu presedintele organizatiei PDL din Buzau, Cezar Preda. La fel, o investitie dedicata unei statii de sortare va solicita sprijin financiar, intr-o schema paradoxala in care operatorul de salubritate isi asuma putine responsabilitati, dar solicita beneficii integrale.

Colectarea selectiva blocata de tigani
Din taxa de salubritate pe care o colecteaza de la populatie (la finalul lunii septembrie, aceasta a fost majorata prin hotarare de consiliu local, invocandu-se pretul carburantului si inflatia), RER a cheltuit 30.000 de euro pe 30 de clopote de colectare selectiva, montate in colaborare cu Intersemat – o asociatie care preia raspunderea reciclarii deseurilor de ambalaje in numele producatorilor, condusa de Jeanina Preda, sotia lui Cezar Preda. Sticla, plasticul, metalul si hartia colectate de aici sunt teoretic valorificate de RER si raportate de Intersemat ca tinte indeplinite in numele producatorilor pe care ii reprezinta. „Astea sunt de poze daca vreti. Lumea nu arunca civilizat”, spune directorul RER, adaugand ca este imposibila colectarea selectiva din cauza tiganilor care fura din containere si le distrug.
Totusi, firma colecteaza, printr-un sistem de pubele separate instalate in zonele rezidentiale, in jur de 11 tone de hartie si carton pe luna si alte cateva tone de PET-uri. In rest, raportarile oficiale pe subiect se fac pe hartie, „din procenti”, dupa cum recunoaste stalcit Mocanu. Si tocmai din cauza lipsei unui sistem eficient de colectare selectiva, gunoiul ajunge tot la groapa, ceea ce face imposibila pentru municipalitate atingerea unei alte tinte: aceea de a reduce cu 15% volumul de deseuri municipale depozitate. Efectul este pecuniar, fiecare tona depusa peste tinta stabilita fiind taxata, prin lege, cu 100 de lei. Asa a ajuns primaria Buzau sa fie datoare cu vreo 2 miliarde de lei la Fondul de Mediu, informatie confirmata de directorul Garzii de Mediu Buzau, Carmen Ichim.
Aceste taxe impuse pe depasirile inregistrate de autoritatile locale (responsabile de respectarea tintelor, chiar daca au concesionat prin delegare serviciul de salubritate) sunt destinate investitiilor in mediu, RER fiind una dintre firmele care a accesat astfel de fonduri in trecut. Statia de sortare a grupului va fi cel mai probabil dezvoltata pe aceeasi matrita: banii platiti de toti buzoienii la bugetul local vor fi folositi pentru achitarea taxei la Fondul de Mediu, urmand sa se intoarca – ca investitie de data asta – in obiectivele private ale RER. Care se simte deja indreptatit sa solicite prelungirea contractului cu primaria, din necesitati ce tin de siguranta afacerii si de nevoia de amortizare.
In plus, Cezar Preda isi va putea completa CV-ul substantial postat pe site-ul Camerei Deputatilor (vezi aici). Mai exact, la capitolul „Proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare obtinute pe baza de contract/grant”, acolo unde deja si-a asumat, negru pe alb, constructia depozitului ecologic de la Galbinasi, a statiei de transfer de la Ramnicu-Sarat si „popularizarea activitatilor de colectare selectiva a deseurilor prin difuzarea unor carti de colorat in gradinitele si scolile generale din municipiul Buzau” pentru care au fost cheltuiti 45.000 de euro din Fondul de Mediu.



EPISODUL IV. Epilog brailean
"Nu e, dom’le, nicio chiftea!"

Despre sistemul de management a gunoaielor din Braila nu poate fi spus decat ca ignora toate obiectivele strategiei nationale in domeniu. Practic, tot ce se colecteaza de la populatie ajunge la groapa de gunoi construita de firma unui fost prefect, intr-o schema care a stabilit un tarif lunar de salubritate de 6.7 lei, fixat prin hotarare de consiliu local, si il distribuie „parinteste” din buzunarul cetateanului catre operatorii privati.


Managementul deseurilor la Braila poate fi sintetizat in doua cuvinte: Dan Apostol. Nu ati auzit pana acum de acest domn, joaca rolul unui discret director de primarie, consilier judetean si membru PSD – calitate pe care si-o declina, in mod bizar, tocmai in era internetului, cand memoria scurta a apartenentei politice se trateaza printr-un click –, intr-un film pe care il produce si il regizeaza, nu inainte de a scrie scenariul si a organiza castingul. Un Sergiu Nicolaescu al gunoaielor, Apostol conduce Serviciul de Utilitate Publica, Administrare si Gospodarire Locala (SUPAGL) din 2007 si a fost reconfirmat recent in functie de Primaria Braila, pentru ca si-ar fi indeplinit „indicii de perfomanta asumati”. Indicii nu au nicio legatura cu managementul deseurilor, capitol la care Primaria Braila, prin delegatul sau Dan Apostol, a picat toate examenele.
Mai putin cel al sustinerii cauzei salubristilor care isi fac treaba, in ciuda dificultatilor financiare majore si a cetatenilor needucati. Intr-un raspuns oficial, primaria sustine ca sunt 120 de containere de colectare selectiva in tot orasul. Realitatea de la fata locului pare departe de aceasta cifra: daca sunt vreo 30 de containere instalate prin primavara, iar din aprilie sunt neatinse. O recunosc chiar operatorii, care sustin ca n-au cum sa valorifice deseurile colectate pe fractii si, prin urmare, prefera sa le lase in containere.

Empatie parinteasca
Ca un adevarat tata, Dan Apostol e empatic cu dificultatile Intampinate de cele trei firme de salubritate care si-au Impartit Braila – RER Ecologic, Brai-Cata si ECO SA (unde Consiliul Local Braila este actionar majoritar). A fost pe rand director la doua dintre cele trei firme care opereaza In Braila – Brai-Cata si RER –, dar se lauda cu echidistanta in decizii. Griji nu isi face prea multe, a auzit ceva de tintele europene, dar nu il intereseaza subiectul, intrebandu-se retoric daca Romania este In UE. Oricum planurile lui includ o pensie linistita in Turcia, unde ii place cum este servit. Pana atunci duce un trai bonom la vila de la Varsatura din comuna Chiscani, la iesirea din oras – o zona unde potentatii orasului si-au ridicat case mari si colorate.
Nici macar pe hartie lucrurile nu arata decent la Braila, „salvarea” fiind fostul prefect PSD Mihai Manea care a pornit in urma cu un deceniu o afacere – Tracon – cu depozite ecologice pe care a extins-o in Sibiu si Constanta. Astazi, Manea s-a mutat cu arme si bagaje la malul Marii Negre si face afaceri mari cu deputatul social-democrat Eduard Martin, mai cunoscut ca nas de botez al copilului lui Silviu Prigoana. Practic, prin afacerea Tracon, cazuta ca o pleasca din cer din „intuitia” lui Manea, Braila a bifat obiectivul numit depozit de deseuri conform. In rest, despre sistemul de management a gunoaielor din Braila nu poate fi spus decat ca ignora toate obiectivele strategiei nationale in domeniu.
Practic, tot ce se colecteaza de la populatie ajunge la groapa de gunoi a Tracon (care taxeaza cu putin peste 45 de lei tona de deseuri), intr-o schema care a stabilit un tarif lunar de salubritate de 6.7 lei, fixat prin hotarare de consiliu local, si il distribuie „parinteste” din buzunarul cetateanului catre operatorii privati. Despre statii de sortare si compostare nici nu poate fi vorba, Apostol se recuza cand vine vorba de orice fel investitii, se plange ca nu sunt bani, ca firmele de salubritate sunt amarate si ca, in general, sa lucrezi in domeniu „nu e nicio chiftea”.

Nu doar un smecher, un baiat extraordinar
Seful Garzii de Mediu din Galati, Mihai Turcu (membur PDL), prieten bun cu Dan Apostol – care il eticheteaza drept un „baiat extraordinar” – nu pare sa fie de aceeasi parere, din moment ce controleaza din umbra societatea Brai-Cata, lucru confirmat de apropiati ai comisarului. In 2002, Turcu aducea la Braila trei italieni care aveau majoritatea in firma – Raffaele Esposito, Rosario Raneri si Ernesto Nudo –, acestia retragandu-se in 2008 si cedand pachetul de 51% firmei Urban SA din Ramnicu Valcea. Aceeasi care asigura serviciul de salubritate si in sectorul 6 din Bucuresti condus de pedelistul Cristian Poteras.
Desi nu apare printre actionari, Turcu controleaza 25% din Brai-Cata prin Silviu Daniel Alexandru, un tanar de 32 de ani plantat la varful unei suveici de relatii personale. Barbatul e fiul Ilincai Alexandru, la randul ei fosta colega de facultate si prietena buna cu Costela Lungu, partenera de viata si de business a lui Mihai Turcu, dupa cum ne-a declarat o sursa din randul expertilor contabili locali care le cunoaste pe cele doua. Mihai Turcu si Costela Lungu sunt asociati si in firma Diplomat International, care este actionar minoritar la firma RER Ecologic.


JUCATORII
Nicio chiftea, nicio colectare selectiva
Constantin Silisteanu conduce RER Ecologic Braila, George Voiculet administreaza Brai-Cata, iar Alexandru Micu este directorul ECO SA, companie al carei actionariat se imparte intre Consiliul Local Braila, Tracon si o firma greceasca, Athena SA. Aceasta din urma a fost implicata intr-un alt proiect ISPA, de extindere a retelei locale de canalizare in valoare de peste 22 de milioane de euro, care a starnit numeroase scandaluri. De altfel, Gheorghe Cioaca, membru in consiliul de administratie al ECO SA si directorul Tracon, sustine ca reprezentantii greci nu se mai prezinta de la mijlocul anului trecut la sedintele companiei.
Fiecare dintre cele trei firme de salubritate are sectorul sau In care opereaza, tarifand serviciul cu 6,7 lei pe persoana/luna, la populatie, si cu o suma variabila la agentii economici. Intr-o scena cu note absurde petrecuta In biroul lui Dan Apostol – desi la prima Intalnire sustinuse ca nu ii stie prea bine, in ziua urmatoare discutiei initiale, la 9 dimineata, seful SUPAGL ii aliniase pe toti reprezentantii firmelor de salubritate, trasandu-le roluri bine definite – Micu, Silisteanu si Voiculet au recunoscut involuntar ca „suma variabila” poate sa Insemne orice, inclusiv pret de dumping.
Toti trei au ridicat din umeri cand au fost intrebati de colectarea selectiva a deseurilor, Voiculet sustinand chiar ca datele sunt confidentiale, desi cantitatile ridicate pe cele trei fractii colectate se raporteaza la nivel national catre Agentia pentru Protectia Mediului. Intr-un final, reprezentantul Brai-Cata a recunoscut ca nici nu mai ridica deseurile din containerele de colectare selectiva instalate intr-un parteneriat cu Eco-Rom Ambalaje, pentru ca posibilitatile de valorificare sunt reduse sau inexistente.
In ciuda evidentei crase a ineficientei sistemului, fiecare firma de salubritate are un contract pe 30 de ani bine batut in cuie cu primaria si prin care primeste bani pentru salubrizarea stradala si are bucatica de oras asigurata pentru preluarea deseurilor menajere. Invariabil, fiecare director se plange de brailenii datornici si necivilizati. Si de situatia financiara a firmei pe care o gestioneaza. Insa, conform datelor furnizate de Ministerul Finantelor Publice, toti cei trei operatori de salubritate au terminat anul financiar 2010 pe profit.



Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundatiei Soros Romania, in cadrul programului Jurnalism de investigatie in slujba interesului public. Continutul acestui material nu reprezinta pozitia oficiala a Fundatiei Soros Romania.




comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.