Subvenţiile europene, mină de aur pentru şmecherii cu bani
Olimpia Filip / 2012-01-31
Acasa | Investigatii | Subvenţiile europene, mină de aur pentru şmecherii cu bani
Share this story

Zeci de milioane de euro, date de Uniunea Europeană agricultorilor autentici din Bacău, umflă buzunarele angajaţilor din instituţiile publice sau ale oamenilor de afaceri. Viceprimari, secretari din primării, oameni de afaceri, dealeri de telefonie mobilă, contabili, rude, apropiaţi ai edililor, sau chiar interlopi s-au „camuflat“ în haine de ţărani ca să „culeagă“ roadele aderării României la UE. Pe ici, pe colo, ciobani get-beget  au încasat doar câte un ban din marea sumă pe care mai-marii Europei au alocat-o strict pentru ei. Șefii Agenţiei de Plăţi și de Intervenţie în Agricultură (APIA), dar și capii Direcţiei Agricole, și-au ridicat adevărate reședinţe faraonice, care sfidează sărăcia din satul românesc.

91 milioane de lei. Aceasta este suma primită, anul acesta, de judeţul Bacău de la Uniunea Europeană, pentru agricultură. Odată cu aderarea României la UE și alocarea de sume uriașe pentru scoaterea din mocirlă a satelor, averile funcţionarilor publici și ale apropiaţilor acestora, dar și a mai-marilor agriculturii, au înflorit brusc. Cu toate că mulsul vacilor și a caprelor, pășunatul oilor sau munca de la câmp nu i-a atras niciodată, în ultimii doi ani, zeci de băcăuani, cu funcţii importante în instituţiile statului, au devenit – doar pe hârtie – ciobani. Aceasta deoarece începând din 2009, UE a decis ca toate subvenţiile alocate întreţinerii imașurilor să nu mai fie direcţionate către Primării, ci direct către fermierii autohtoni sau asociaţiile agricole.

Cel mai mult a făcut cu ochiul o măsură introdusă de UE în urmă cu doi ani, conform căreia o parte dintre pajiștile din zonele rurale trebuie să fie întreţinute strict de mâna omului sau prin pășunatul animalelor, fără intervenţie mecanizată, pentru a se păstra condiţiile de agro-mediu, așa cum au fost ele lăsate de la natură. Concret, UE acordă bani grei către agricultură pentru ca România să aibă zone cu dealuri de basm, ecologice, adică adevărate colţuri de rai, care să nu cunoască mirosul de motorină sau noxele mașinilor agricole. Practic, astfel de lucrări agricole plătite de UE sunt aproape imposibil de verificat pe cele 21.200 de hectare de teren ale judeţului Bacău! Vechea îndeletnicire de oier a reapărut brusc. Zeci de pseudoasociaţii agricole au luat naștere prin tot judeţul Bacău peste noapte, iar banii europeni nu s-au lăsat mult timp așteptaţi.

Numele celor care au primit în concesiune sau administrare pășuni de la primării, numărul de hectare deţinute de așa-zisele „asociaţii agricole“ recent înfiinţate, dar și totalul sumelor alocate pentru întreţinerea pajiștilor sunt – pentru Ion Melinte, directorul general APIA Bacău – mai ceva decât un secret de stat. În ciuda tuturor solicitărilor formulate de ziariști, informaţiile nu au putut fi scoase din sertarele instituţiei pe care o conduce. „Confidenţialitate“ și „nu am voie“, au fost argumentele unui refuz categoric.

PODU TURCULUI

Subvenţii agricole pentru un interlop din București

Agricultorii din comuna băcăuană Podu Turcului afirmă că Primăria a amânat licitaţia pentru concesionarea imașului de trei ori. Motivul – susţin sătenii – este acela că „nu avea actele în regulă Dănuţ Cozma, care era favorit“. Cu toate că omul locuiește de ani buni în Capitală, este unul dintre cei mai de temut indivizi din zonă. Numele lui este aproape un brand autohton și, de la un capăt la altul al comunei, se vorbește despre Cozma, ca despre o vedetă locală. „Are bani și femei frumoase!“, „umblă cu mașini luxoase înmatriculate în București!“, „cu Dănuţ nu e bine să te pui!“, „e mic, îndesat și al naibii de drăcos!“ sunt cuvintele care se vehiculează în zonă atunci când vine vorba despre el. A intrat în „conștiinţa“ sătenilor în urmă cu doi ani când – povestesc oamenii – a tras cu pistolul, chiar în centrul comunei. Mai nou, Cozma a pus mâna pe 50 de hectare de imaș de la Primărie, și anul acesta va încasa de la APIA 15 mii de lei. Contractul cu Primăria Podu Turcului este semnat pentru următorii zece ani, cu posibilitatea de prelungire până la 15. În schimbul „cadoului“ omul va achita contravaloarea unei redevenţe anuale de 75 de lei, pentru fiecare hectar de pășune. Una dintre condiţiile impuse de consiliile locale pentru acordarea în concesiune a pășunilor a fost ca agricultorii să aibă domiciliul în aceeași comună cu imașul. Acesta este motivul pentru care Cozma a decis ca pe acte să fie trecută mama sa, Enuţa Găitan, care are casă chiar în centrul localităţii și este fosta femeie de casă a primarului comunei, Gabriela Iacobescu. „De mai multe ori am fost chemaţi pentru întocmirea documentelor, dar licitaţia s-a amânat deoarece era unul care nu avea toate documentele cerute. Este vorba despre Găitan Enuţa, pentru care a intervenit fiul său, Cozma Dănuţ“, a afirmat Viorel Leahu, unul dintre agricultorii din Podu Turcului.

 

Silviu Biru (foto – 43 de ani), oier cu cele mai multe animale (n.r. – peste 500) din Podu Turcului, locuiește în satul Căbești și nu a pus mâna pe nicio palmă de pășune de la Primărie. „Am făcut cerere de concesionare prin luna februarie. Am zis să-mi dea cât or vrea, 20-30 de hectare. Cei din primărie mi-au zis că pășunea va fi împărţită frăţește, dar numai frăţește nu a fost! Acum pasc oile într-un baraj secat de cei de la Apele Române, pentru reparaţii. Când or da drumul la apă, nu mai am unde să duc oile. A venit unul din Vaslui și ne-a luat mare parte din imaș!“, a afirmat Biru. El este mâhnit că în una din zile, prin vară, a primit un telefon de la Costel Crăciun, un consătean de-al său, care ţine aproximativ 150 de oi și care a pus mâna şi el, alături de Cozma, pe aproape 50 de hectare de teren de la Primăria Podu Turcului. Cum omul s-a trezit cu multă pășune în administrare, a decis că o afacere cu vânzarea fânului n-ar fi tocmai de aruncat. „Auzi, să mă sune el pe mine şi să-mi zică că vrea să îmi vândă fân! De ce a luat atâta păşune, dacă nu are cine să i-o pască? După ce îi dă APIA subvenţii bune, se mai apucă să facă bani şi cu iarba cosită de acolo. Bună treabă!”, spune plin de năduf Biru. În schimb, Crăciun neagă faptul că ar fi avut vreodată de gând să vândă vreo mână de fân. ”Am dat eu undeva vreun anunţ că vând fân? Lumea poate să vorbească cât vrea!”, a afirmat Crăciun.

A plimbat oile de la Vaslui, de gura veterinarului

O altă condiţie impusă de APIA pentru primirea subvenţiilor este ca sătenii care solicită pășune să aibă animale. Cu toate intervenţiile ca actele lui Cozma să fie întocmite „în orb“, veterinarul n-a acceptat sub nicio formă înregistrarea microfermei și alocarea codului de exploataţie, până ce nu a văzut cu ochii lui animalele. Cum Găitan nu a avut în viaţa ei oi, capre sau vaci, fiul Dănuţ i-a adus peste 350 de animale tocmai din Vaslui, unde avea socrul său o stână. Ba mai mult, ca toate actele să fie bine puse la punct, omul a închiriat și un saivan de la Vasile Mihalache, inginer agronom, responsabil cu cadastrul în Primăria Podu Turcului și totodată șeful asociaţiei cu profil agricol „22 Decembrie“. „Era iarnă și trebuia să aibă condiţii, pentru că altfel nu se putea înregistra microferma. Trei zile au stat oile în saivanul lui Mihalache. Atât! Cât le-a văzut veterinarul! Le-a pus acolo de ochii lumii, până s-au făcut hârtiile pentru dosar“, a povestit Leahu. Agronomul Mihalache recunoaște că omul principal în ”afacere” este Cozma, însă susţine că actele, în registrul de cadastru, sunt bine puse la punct. ”Ei, și ce dacă oile sunt ale socrului bucureșteanului, că doar e acolo la ei în familie. Oricum, fiecare crescător de animale din comună a primit o bucăţică din pășune. Nimeni nu are motiv să se plângă”, a afirmat Mihalache. În schimb, agronomul nu dă prea multe detalii atunci când vine vorba despre banii pe care îi încasează prin APIA concesionarii de terenuri. ”Ce bani? Pe noi, românii ne interesează mai mult câţi bani are vecinul în buzunar. Anul acesta încă nici nu au venit plăţile pe pășuni”, a mai adăugat agronomul. Oamenii din localitate susţin că stâna lui Cozma a primit într-un final cod de exploataţie și a fost înregistrată oficial în acte de către veterinar, însă animalele nu au putut fi vaccinate, deoarece medicul nu a fost primit în stână. Maricel Proca, veterinarul comunei, evită să discute despre acest subiect. „Eu mi-am înștiinţat șefii!“, este singurul lucru spus de Proca. Șeful veterinarilor din zonă, Constantin Cantemir, refuză, la rândul său, să vorbească cu ziariștii. În schimb, Gabriela Iacobescu, primarul comunei, aruncă pisica în curtea viceprimarului Cezar Forcoș. ”Eu nu mă pricep la pășune și islazuri. Tocmai de aceea am dat această sarcină în grija viceprimarului. Vorbiţi cu el!”, ne-a îndemnat edilul Iacobescu. Chiar dacă Forcoș recunoaște că oile sunt aduse peste noapte din Vaslui, el nu vede nicio neregulă în felul cum s-a împărţit islazul în comună. „Ce dacă Dănuţ stă în București? Părinţii lui sunt născuţi și crescuţi în Podu Turcului. Pe acte totul este bine pus la punct! O fi făcut stâna vreo trashumanţă de la Vaslui în Bacău, dar la noi actele sunt în regulă. La revedere!”, a spus Forcoș și a închis brusc telefonul.

 „Dacă nu ai banu`, nu faci nicio brânză!“

 

În punctul Bujor, din comuna Podul Turcului, Constantin Ioan, zis Moacă (foto – 70 de ani), socrul lui Cozma, stăpânește 360 de oi. Omul ne iese înainte cu un ditamai cuţitul lung în mână și ne zice din prima că nu avem voie să fotografiem. Poartă pantaloni negri, o bluză ruptă, scoasă pe dinafară, în picioare șlapi, iar în cap are o pălărie cu borurile lăsate. I se cojește pielea de pe mâini și faţă, iar lumea zice că are „boala pielii de șarpe“. E nervos că cineva îi calcă proprietatea. „Ce căutaţi, măi, aici? Cine v-a chemat?“, ne întreabă Moacă enervat de apariţia noastră. Ca să îl îmblânzim, ne dăm drept turiști și îi zicem că vrem să cumpărăm câteva kilograme de brânză. Omul scoate din strecurătoare un caș mare și ne dă să gustăm. „Sub 15 lei nu las la preţ. E bun, e natural“, se înfoaie bărbatul. După ce îi lăudăm „marfa“ și facem o comandă de zece kilograme de brânză pentru zilele următoare, omul a lăsat „garda jos“.  „Sunt năcăjât! Am rămas sângur! Am dat totul la copchii. Ce, mai îmi trebe ceva? Eu mâine, poimâine, plec! Mie nici nu-mi trebe. Că doar nu iau oaia cu mine! Cu banu` se face orice! Dacă nu ai banu`, nu faci nicio brânză! Nu te supăra!“, afirmă omul și dă a lehamite din mână. „Eu nu am niciun ban! Sunt din Vaslui și am venit aici ca să aibă ce paște oile pentru următorii zece ani. Băieţii au aranjat! Eu ţân oi de când eram mic! Acum, ce să fac? Am venit aici. Spuneţi, ce să fac? Să mă duc în gârlă?“, ne întreabă el în timp ce ne conduce spre ieșirea din stână. Ne oprim acasă la Enuţa Găitan, proprietara oficială din actele stânii. Casa, din centrul comunei, este păzită de doi câini lupi înalţi până la brâul omului, care lătrau de răsuna strada. Într-un final, la poartă iese o tânără de aproximativ 30 de ani, rudă cu Găitan. „Nu ţinem niciun gram de brânză în casă. Nici nu avem stână în Bacău. Stâna noastră este în Vaslui“, a afirmat, sigură pe ea, tânăra. Neagă cu vehemenţă că familia sa ar avea vreo oaie în punctul Bujor, din comuna Podu Turcului.

LETEA VECHE

Pășune la schimb cu 10 mii de tone de moloz


Peste 50 de hectare de pășune aflată în proprietatea Primăriei a ajuns, pentru următorii zece ani, pe mâna lui Vasile Munteanu, patronul unei staţii de sortare a balastrului. Totul a fost posibil chiar dacă Munteanu are – susţin sătenii – ”trei capre și doi ţapi” – care trebuie să pășuneze pe islaz, iar primăria nu a organizat nicio licitaţie. În schimb, el a bătut palma cu Constantin Ghindea, primarul comunei Letea Veche, pentru ca edilul să accepte ca peste 10 mii de tone de moloz, provenite de la demolarea fostei fabrici de confecţii din municipiul Bacău, să fie răsturnate pe imașul comunei. „Molozul trebuia cărat de Munteanu, la rampa de gunoi a orașului, însă era prea departe. Ca să nu consume multă motorină, a preferat să le ducă mai aproape, undeva la vreo patru kilometri, adică chiar pe pășunea dintre Holt și Săucești“, a afirmat un localnic care a dorit să-i rămână numele sub anonimat. Surse neoficiale afirmă că o parte din banii încasaţi de Munteanu pentru căratul molozului au ajuns și în buzunarul primarului din Letea Veche. Dacă iniţial s-a afirmat că din molozul provenit de pe urma demolării se va ridica un dig lung de 800 de metri, pentru a păzi comuna de apele Siretului, în cele din urmă, construcţia a fost ridicată de către altcineva, pe bani grei, ba chiar a folosit pământ din terenul de pășunat, aflat în devălmășie. Lucrarea, care a început la sfârșitul verii cu bani de la Guvern, este realizată de firma Vargas SRL, condusă de Aurel Varga, om de afaceri din Bacău. Suma de 500 de mii de lei, achitată pentru ridicarea digului, reprezintă pentru angajaţii primăriei o mare necunoscută. Consilierii locali recunosc faptul că au votat  construirea digului din comună, însă nimeni nu poate explica cum s-a ajuns la preţul de 500.000 de lei. Totodată nu se cunoaște nici care este componenţa comisiei din cadrul Primăriei care a supervizat legalitatea construcţiei. „Într-adevăr ridicarea acestui dig este o necesitate, pentru că în urmă cu câţiva ani am avut inundaţii în comună. Însă nu am idee cine a decis acest preţ. Oricum, mi se pare exagerat!“, a afirmat Ion Lăcătușu, consilier local și membru al comisiei economice din cadrul Primăriei. Nici Monoreanu Cătălin, inginerul de cadastru, nu poate da vreo explicaţie. „Habar nu am cine a decis acest preţ. Eu nici măcar nu sunt angajat al Primăriei. Serviciul oferit de mine este unul externalizat“, a afirmat Monoreanu. Și Octavian Anghel, secretarul Primăriei, ridică din umeri când vine vorba despre preţul stabilit în construirea digului. „Întrebaţi-l pe primar. Eu nu știu cine a stabilit acest preţ“, a spus Anghel.

„Eu vă zic: «La revedere!»“

Primarul Constantin Ghindea refuză să dea explicaţii atunci când vine vorba despre legalitatea actelor care stau la baza ridicării digului din Letea Veche. „Știu că aţi fost pe la dig și aţi cules informaţii de pe acolo. Vă spun «La revedere!»“, a declarat edilul Ghindea. Aurel Varga, cel care a pus mâna pe lucrare, este convins că toate actele sunt bine puse la punct ba chiar, preţul este mic în raport cu valoarea lucrării. „De ce mă sunaţi acum când am obţinut această lucrare și nu m-aţi sunat acum doi ani, la inundaţii, când am muncit ca un rob la decolmatare și nu am primit niciun ban de la vreo primărie?“, a afirmat Varga.

Omul de afaceri băcăuan, Vasile Munteanu, afirmă că nu există nicio legătură între molozul cărat de el și pășunea primită cadou de la Primărie. ”Eu întreţin pășunea fără să cer vreun ban la schimb de la APIA. Am voie! Eu nu vreau bani de la stat. Am 200 de capre și trebuie să pască și animalele astea undeva”, a afirmat cu tărie Munteanu. Ba mai mult, sătenii din Letea Veche afirmă că edilul Gindea a dat mai multe loturi din izlazul comunal în adminstare către mai mulţi angajaţi din Primărie, fără acordul Consiliului Local,  ci doar strict prin semnătura sa.

BERZUNȚI

Fonduri UE, la nevasta contabilului din primărie

 

„Asociaţia crescătorilor de animale din zona montană Berzunţi”, cea care a obţinut de la Primărie, încă din 2008, concesionarea a 362 de hectare, este administrată de Viorica Andrieș, fost consilier local, actual bibliotecar în comună și soţia contabilului primăriei. Banii încasaţi de la APIA reprezintă un alt mare secret ţinut la sertar. Deși consilierii locali au făcut în numeroase rânduri solicitări către primar, pentru ca să afle care este valoarea sumelor încasate de Andrieș pentru întreţinerea imașului și lucrările efectiv efectuate, nimeni nu a primit niciun răspuns. Surse neoficiale susţin că numai anul trecut asociaţia a încasat de la APIA peste 100 de mii de euro, fără să miște măcar un pai. Viorica Andrieș, administratorul din acte, refuză să dea orice declaraţie despre banii încasaţi și despre lucrările efectuate pe pășune. „Nu vreau să declar nimic. Nici bune și nici rele. Sunt în timpul meu liber! La revedere!“, a afirmat scurt Andrieș.

Cu toate că în actele depuse la APIA pentru acordarea subvenţiei pentru pășune, asociaţia agricolă este administrată de bibliotecara Andrieș, într-un proces verbal al unei ședinţe de Consiliu Local, este notificată o intervenţie a primarului Gheorghe Balan, care a afirmat că „fostul președinte al asociaţiei a decedat și locul lui a fost luat de Claudiu Corman (n.r. – patronul unei firme de construcţii, care a făcut lucrări de renovare a școlilor din comună).

Nici Claudiu Corman nu stă prea mult la discuţii: „Nu am niciun contract cu această asociaţie agricolă. Nu am luat niciun ban și nu am făcut nicio lucrare de îngrijire a imașului“, a spus pe scurt Corman.

Surse neoficiale afirmă, în schimb, că în ultimii trei ani Corman a pus mâna pe 30 de mii de lei, bani proveniţi prin APIA, iar restul banilor au intrat în buzunarul lui Andrieș și al primarului Balan. Sătenii din Berzunţi susţin că nimeni nu face nicio lucrare de întreţinere a pășunii și nici nu au auzit de vreo asociaţie agricolă care să fie responsabilă de așa ceva. Ba mai mult, nici nu le trece prin cap că cineva ar putea încasa vreun leuţ de pe urma pășunii comunale. „Întreţinerea imașului e făcută de vacile și caii noștri care pasc. Nu am auzit de vreo asociaţie“, a afirmat Aurel Enea (70 de ani) din satul Dragomir, comuna Berzunţi. „Nimeni nu face curat! Câmpul asta așa e de când sunt eu pe lume“, a adăugat Vasile Spiridon (67 de ani), din același sat. Nici consilierii locali nu își amintesc să se fi bătut în cuie vreun contract prin care ”Asociaţia Crescătorilor de Animale din zona montană Berzunţi” a luat în concesiune terenul de la Primărie. „Contractul a fost semnat doar de primar. Niciun consilier local nu a votat așa ceva“, a afirmat Nicolae Mihalache, fost consilier local din Berzunţi.

„Au dat șpagă ca să-și ridice case pe islaz!“

 

Primarul, Gheorghe Balan refuză să dea un punct de vedere vizavi de această situaţie. În schimb, viceprimarul Gheorghe Șimon, ridică din umeri atunci când vine vorba despre concesionarea pășunii. ”Nu vreau să mă pronunţ pentru că nu este treaba mea. Eu nu am fost chemat în nicio comisie de recepţie a lucrărilor. Sunt ei acolo, îmbârligaţi cu cei de la APIA. Nu vreau să vorbesc prin telefon. Corman, cu firma lui, a apărut ca din avion. Dacă vreţi să aflaţi adevărul, veniţi la noi în comună și vorbiţi cu oamenii. Și o să vedeţi singuri cât de bine arată pășunea. Eu nu vreau să vorbesc nimic. Primarul știe tot! Eu nici nu am dreptul să mă amestec în treburile lor. Contabilul și primarul sunt singurii care știu ce se întâmplă acolo. Dacă sunt case construite pe islaz fără autorizaţie, habar n-am. Tot treaba primarului e!”, a declarat viceprimarul Șimon.  Surse din cadrul Primăriei afirmă că Șimon a fost delegat de primar ca să meargă din poartă în poartă ca să măsoare care sunt suprafeţele pe care se întind casele construite fără autorizaţie și să le impute sumele care trebuiau plătite pentru închirierea izlazului comunal. Aceleași surse afirmă că viceprimarul ar fi refuzat să pună în practică ordinul ediului pentru că ”zona este bazinul electoral al primarului”

„Jandarmul“ imașului, personaj desprins parcă dintr-o comedie

 

Gheorghe Crivăţ (foto – 73 de ani) este de doi ani paznicul islazului. Când ne vede, iese la poartă. Se clatină când pe un picior, când pe altul, iar limba i se împleticește în gură. Omul trăiește la marginea comunei și râde cu poftă atunci când este întrebat de noul său „loc de muncă“. Închegăm cu greu un dialog. „Cum ţi-a zis primarul?“, îl întrebăm noi pe om. Fără să înţeleagă sensul întrebării noastre, omul răspunde sigur pe el: „Crivăţ Gheorghe!“. Reformulăm întrebarea și în final a venit și răspunsul. „Da, da, mi-a zis așa! Aici a venit (arată el cu mâna în faţa porţii) și mi-a dat două milioane (n.r. – 200 de lei) și mi-a zis: «uite, nea` Ghiţă, ţi-am adus niște bani ca să fii la primăvară paznic!». N-am semnat nimic! Nu am eu treabă cu așa ceva! La primăvară când oi trece pe drum am să mă uit pe aici, pe câmp!“, a spus până la urmă omul.

COMĂNEȘTI

Deal de basm, distrus de construcţia unui supermarket

Peste 800 de hectare de teren au ajuns în administrarea lui Ionel Ichim, șeful ”Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Tazlău – Trotuș”. Pentru aceste suprafeţe, asociaţia are de plătit o redevenţă anuală către Primărie de 37.200 de lei. Subvenţia pe care o primeşte de la APIA este de aproximativ 800.000 de lei, la care se adaugă şi valoarea fâneţelor sau sprijinul financiar pentru fiecare animal. Membrii asociaţiei au acum peste 450 de taurine şi 120 de ovine. „Banii s-au împărţit în funcţie de suprafaţa de păşune atribuită fiecărui membru. Au venit bani buni, dar din ei avem de plătit contabil, deplasări, diurne, salarii. Cam 70.000 de lei se duc pe aceste cheltuieli. Oricum suntem pe plus“, a precizat Ionel Ichim, preşedintele Asociaţiei Tazlău-Trotuş. Contractul parafat între Primărie și asociaţia agricolă s-a făcut în termeni care să convină Primăriei din Comănești. Acesta este și motivul pentru care, pe lângă redevenţa anuală plătită, s-a mai întocmit și o „comisie de supraveghere și recepţie a lucrărilor“, remunerată din fondurile achitate de APIA. Membrii „comisiei“ sunt doi consilieri locali în frunte cu viceprimarul Nicolae Ciocan. Suma cheltuită de asociaţia agricolă din banii UE pentru membrii comisiei de recepţie a lucrărilor este de peste 3.000 de lei, la care se mai adaugă și alte cheltuieli administrative sau diurne. Membrii comisiei de recepţie a lucrărilor și suma de cheltuieli a asociaţiei agricole a fost aprobată de Consiliul Local Comănești, în luna aprilie. Elena Duhan, șefa Compartimentului Juridic din cadul Prefecturii Bacău, afirmă că este ilegal ca un viceprimar sau consilier local să facă parte din comisii de recepţie a lucrărilor  remunerate și nici nu înţelege de ce CL a emis o astfel de hotărâre. ”Nu au drept să fie plătiţi pentru astfel de servicii. Dacă s-a dat o astfel de hotărâre de CL, noi o vom ataca. Dar CL-ul nici măcar nu are calitatea să emită o astfel de hotărâre”, a afirmat Duhan. Viceprimarul Ciocan face isterii la telefon atunci când este întrebat despre comisia de recepţie din care face parte. ”Nu vreau să vorbesc despre așa ceva! Primarul știe tot. Cu el trebuie să vorbiţi, nu cu mine! Lasă că știu eu cum sunteţi voi, ziariștii. Luaţi omul prin învăluire și apoi obţineţi ce vreţi de la el”, a urlat Ciocan cât îl ţinea gura, iar apoi a trântit telefonul brusc.

 

Ba mai mult, edilul Viorel Miron a acceptat tacit ca dealul Goanţa, aflat în adiministrare tot de Ichim, să fie exploatat de o firmă de construcţii care ridică un supermarket Kaufland în centrul localităţii. Sute de mașini cu pietriș au fost luate, fără nicio autorizaţie. În plus, pe zona devastată se încasează subvenţii agricole de la APIA. „Eu acuz conducerea primăriei că a permis exploatarea fără autorizaţie a resurselor minerale din acest sector. Închirierea nu a fost pusă în discuţie la ședinţa comisiei juridice a Consiliului Local și nici nu s-a aflat pe ordinea de zi. Voi solicita Instituţiei Prefectului anularea acestei hotărâri”, a spus consilierul local Vasile Budacă. Locatarii din zonă sunt nemulţumiţi de distrugerea peisajului și sunt deranjaţi că nimeni nu le-a spus ce se întâmplă. „Au distrus dealul Goanţa. Am înţeles că se face un supermarket. Eu făceam trasee și drumeţii pe acolo. Acum e praf și mizerie”, a spus Constantin Lupu, de 60 de ani, din Comănești. Primarul Viorel Miron recunoaște că exploatările au început fără bază legală. „Firma de construcţii a făcut cerere la primărie pe 1 august, le-am spus că o voi aproba în şedinţa de Consiliu Local. Au avut nevoie de material pentru a face Kaufland. Nu au autorizaţii, dar cine în ziua de azi se mai duce să ia autorizaţii de la mediu? De multe ori, nu e timp”, a spus Viorel Miron. Edilul dă asigurări că societatea va repara situaţia după finalizarea exploatării. „Mi-au spus că vor aduce totul la situaţia iniţială. Vor pune covor vegetal”, a mai spus Miron. Reprezentanţii instituţiilor care se ocupă cu protejarea mediului nu au primit nicio înștiinţare legată de lucrările care afectează un colţ de rai din Comănești. „E prima oară când aud. Vom verifica“, a spus Titi Secară, șeful Gărzii de Mediu Bacău. Președintele asociaţiei, Ichim, recunoaște că se remunerează un viceprimar și doi consilieri locali, dar afirmă că ”regulile au fost dictate chiar de Primărie”. ”Asociaţia agricolă a semnat un contract cu primăria și ne-am supus regulilor au fost dictate de instituţie. Nu mai știu dacă primim nu subvenţie de pe dealul Goanţa, dar în principiu, nu! Mai bine vorbiţi cu Ștefan Ciobăniuc, cel care administrează pășunile care aparţin primăriei. El știe mai bine ce și cum”, a afirmat Ichim. În schimb, Ciobănuc susţine că dealul Goanţa a fost subvenţionat de UE, până în vara acestui an, pentru ca să arate precum o zonă de basm din judeţul Bacău. Șeful pășunilor din primărie susţine că s-au trezit cu ”șantierul  în curte”. ”Când am văzut că o firmă de construcţii s-a apucat de exploatat pământul, am scos acea zonă de la subvenţie. Am pierdut vreo două hectare. Asta e!”, a afirmat Ciobăniuc.

PÂNCEŞTI

Agricultură pe o veche cetate dacică


Tamasidava este, conform spuselor arheologilor, a doua cetate dacică ca mărime și importanţă după Sarmisegetusa. Este situată în comuna Pâncești și situl arheologic, în care s-au făcut săpături aproape 40 de ani, este abandonat din 1994. Localnicii recunosc că de câţiva ani încoace niciun om interesat de arheologie nu mai face săpături. Acesta este motivul pentru care sătenii au decis să cultive terenul cu porumb. Ba mai mult, oamenii încasează pe vechea cetate dacică subvenţii de la APIA.

De-a lungul celor aproape 40 de ani de săpături, din Tamasidava, arheologii au reușit să scoată la lumină tezaure monetare, bijuterii, arme, unelte dar și un număr impresionant de fragmente ale vaselor din ceramică folosite de daci. Lucrările au încetat însă la Tamasidava în 1994 din lipsă de fonduri. „Cioburile de ceramică sunt răspândite pe întreaga zonă. Când erau populate, arătau ca un mic orășel. Aveau armată, funcţionari care strângeau dările, negustori și chiar și un conducător. În exterior erau câmpuri cultivate în special cu viţă de vie pentru producerea vinului“, a spus istoricul Eugen Șendrea, fostul director al Oficiului Judeţean pentru Patrimoniul Cultural Naţional Bacău. Gheorghe Balcan (75 de ani), localnic, își amintește fel de fel de povești de la bunica sa. Ea, la rândul ei, le știe de la străbunica sa și tot așa, din generaţie în generaţie. L-am găsit pe om în timp ce dădea foc la miriște, pentru a stârpi dăunătorii. Vrea să iasă culturi bune de porumb, deoarece trebuie să pună mâna pe subvenţii de la APIA. „Bunica mea îmi povestea cum toată zona asta era plină de şerpi. Cică erau nişte şerpi mari, rămaşi de pe vremuri. Bătrânii le dădea cu lingurile de lemn în cap şi apoi îi stropeau cu lapte ca să îi omoare. Cică aveau capul mare cât pumnul unui bărbat“, afirmă omul şi strânge degetele de la mâna dreaptă ca să ne imaginăm dimensiunile capului dihaniei. Balcan susţine că ştie cu exactitate cum era aşezarea veche a dacilor. „La capătul pădurii era crama unde dacii făceau vinul! Asta o ştiu de la femeile din sat! Alături, era podgoria! Cât vedeţi cu ochii, vreo opt hectare, tot viţă-de-vie era. Mai încolo, pe deal, erau nişte zone de unde dacii îşi aprindeau grămezile de fân atunci când năvăleau atacatorii. Dincolo, era cimitirul”, afirmă omul şi arată cu mâna pe partea cealaltă a drumului. El îşi mai aminteşte şi cum au început primele săpături. „Era un profesor de istorie care a stat, pe timp de vară, 30 de ani aici, la noi, la Pânceşti. Avea o grotă în pământ, ca o peşteră, în care dormea şi ziua şi noaptea. Uneori venea cu tot cu soţie, mai ales vara, cand era cald. Devotat om! Păcat că nu-mi mai amintesc acum numele lui”, afirmă omul şi ne arată grota în care dormea arheologul. Balcan recunoaşte că de câţiva ani, oamenii şi-au întins moşiile pe terenul unde, cândva era cetatea dacică. Singurul motiv este acela ca să facă mai multă recoltă şi să primească subvenţii mai mari de la APIA. „Nu-i mare câştig! Anul trecut am luat vreo 12 milioane de lei (n.r. – 1.200 lei), dar, na, tot mai bine decât nimic”, a mai adăugat bărbatul. Ioan Moţoc, primarul comunei, recunoaşte că, deşi Tamasidava este la graniţa cu comuna vecină Răcătău, face tot efortul să-i rămână vechea cetate în localitatea sa. „Eh, e mai bine aşa! E mai mare punctajul la dosar dacă avem vreo astfel de cetate”, a afimat edilul Moţoc.

DĂMIENEŞTI

Şi fără pământ, şi cu banii luaţi

 

La Dămieneşti, agricultorii s-au trezit că Marius Caşiş, om de afaceri din Bacău, şi totodată administratorul unei societăţi cu profil agricol, nu le dă niciun ban sau produse de pe pământurile date de ei în arendă. El este cunoscut ca fiind fiul lui Dumitru Caşiş, administratorul Restaurantului Militar din Bacău. Înţelegerea a fost ca proprietarii de loturi agricole să încaseze 30 la sută din totalul producţiei, iar contractul a fost parafat între părţi pentru următorii cinci ani. Cum oamenii n-au pus mâna nici pe bani, nici pe produse, au decis să iasă din asociaţia agricolă. Cu toate acestea, Caşiş, ca administrator de societate agricolă, a depus dosarul la APIA pentru ca să primească, şi anul acesta, subvenţie pe terenurile agricole ale oamenilor. Deşi sătenii nu şi-au mai lăsat pământurile în custodia sa, omului de afaceri i-a fost acceptat cu brio dosarul la APIA şi urmează să primească subvenţii. „Ne-a promis că ne dă porumb, floarea soarelui şi grâu. O singură dată ne-a dat grâu, dar puţin. Am făcut cerere ca să ieşim din asociaţia agricolă, însă el nu a fost de acord. Am făcut plângere şi la Poliţie, şi la Primărie”, a afirmat Victoria Munteanu (82 de ani) din satul Drăgeşti, comuna Dămieneşti.

Maria Moisă (50 de ani) este supărată că în cei trei ani ce s-au scurs de când a intrat în asociaţia lui Caşiş a primit doar 200 de lei. Ea povesteşte cum a închiriat o maşină şi s-a dus tocmai la Călugăreni, localitatea unde Caşiş are hala de cereale, şi s-a întors fără nici un bob de grâu. „Nu mi-a dat nici măcar cât rămâne în urma măturii”, a afirmat femeia. Alţii povestesc cum au primit un bon, cu care trebuiau să primească 300 de litri de ulei şi au rămas doar cu bonul. „Ne tot abureşte că o să vină să ne aducă ulei. N-o mai venit nimeni! Am rămas cu bonul în buzunar, pe post de poză”, a afirmat Carol Laib (66 de ani), tot din satul Drăgeşti .  Necazul oamenilor a devenit şi mai mare atunci când Caşiş a refuzat să le semneze ieşirea din asociaţie. Motivaţia omului a fost aceea că toate contractele au fost încheiate pe durata a cinci ani şi că nu pot fi reziliate decât cu acordul ambelor părţi. Cum Caşiş nu a fost sub nicio formă de înduplecat, oamenii și-au dat terenurile, fără acordul lui unei alte asociaţii agricole. „Mie îmi pare rău, că Marius Caşiş este rudă cu mine. Un fel de cumătru. Taică-su este om serios! Marius, fiu-su, nu! Şi-a bătut joc de noi”, a afirmat plină de năduf Elisabeta Tiron (69 de ani), din aceeaşi localitate. În replică, Marius Cașiș susţine că orice contract poate fi reziliat doar cu acordul ambelor părţi, iar el nici nu vrea să audă de așa ceva. Singura soluţie este ca sătenii să apeleze la instanţă.  ”Eu mi-am plătit mereu toate datoriile la oamenii care mi-au dat terenurile în arendă. Problema e că anul trecut au fost inundaţii și mi s-au compromis din 150 de hectare, vreo 60. Eu nu am spus niciodată sătenilor că le voi da câte 30% din cultura obţinută. Pe unele parcele cultiv rapiţă, sau porumb hibrid, pe care îl vând în Franţa. Cum să le dau oamenilor din Dămienești? Eu am investit 1.000 de euro pe fiecare hectar”, susţine Cașiș. Ba mai mult, omul este convins că totul este pus la cale de primarul comunei, Puiu Ciobanu, al cărui frate are și el o asociaţie agricolă. ”Vara asta am fost plecat o săptămână în deltă. Când am venit, am găsit o grămadă de culturi culese de primar și de fratele său. Practic, m-au furat! De aceea, am depus plângere la poliţie”, a mai adăugat bărbatul. În ciuda insistenţelor, primarul Ciobanu nu a putut fi contactat pentru a oferi un punct de vedere vizavi de această situaţie.

MOINEŞTI

De la dealer de telefonie mobilă, la igienizarea imașului

În oraşul Moineşti, anul acesta, trei asociaţii agricole au obţinut păşunea din localitate după o licitaţie publicată pe SEAP.  Însă, curăţirea izlazului a fost realizată, până anul trecut, de firma lui Mircea Nistor, ginerele fratelui deputatului băcăuan Iulian Iancu şi totodată cumătru cu primarul Moineştiului. Edilul orașului afirmă că este cu inima împăcată. „Ce a depins de mine este în regulă. Atunci când Guvernul a decis, am dat păşunea unor agricultori”, a declarat primarul Ilie. În urmă cu doi ani, Nistor a pus mâna pe două contracte cu primăria Moinești în valoare de aproximativ 25 de mii de euro. ”Nu am câștigat mare profit. De aceea nici nu am mai vrut să fac astfel de lucrări. Mi s-a dat de la Primărie o suprafaţă mare, vreo 400 de hectare. Am făcut rost de oameni și i-am pus la treabă. După ce am încheiat eu contractul cu Primăria, pășunile au fost luate de asociaţii agricole. S-a schimbat legea”, a afirmat Nistor. El recunoaște că societatea sa are mai multe profiluri de activitate, de la comerţ, la dealer de telefonie mobilă.

EXEMPLU

“Cum pădurarului îi e drag de copac, aşa mie mi-e drag de păşune!”

 

Vintilă Popa (foto – 57 de ani) a pus bazele “Asociaţiei producătorilor agricoli Racova” încă de acum patru ani. Maistru instructor agricol la Liceul din comuna Hemeiuş timp de 30 de ani, omul s-a îndrăgostit de munca la câmp. A fost doar un pas până să decidă să pună bazele unei asociaţii agricole, aşa cum scrie la carte. “Când Guvernul spunea să facem asociaţii agricole, nimeni nu avea curajul să facă aşa ceva. Era o cheltuială şi lumea nu se încumeta. Am luat în piept problema şi chiar am crezut în ea! ”, a mărturisit Popa. Cu 40 de milioane de lei a depus toate actele la Minister, a făcut statutul asociaţiei, i-a dat un nume şi a găsit membri asociaţi. În scurt timp, avea să aducă 190 de săteni în asociaţia nou înfiinţată şi peste 200 de hectare de teren. Dacă alte asociaţii agricole au văzut de la bun început că fondurile UE reprezintă o metodă de îmbogăţire, Vintilă Popa nu a avut nicio clipă gândul la un câştig iminent. “Alte asociaţii adunau oameni, dar pe bani! Cine dorea să intre, plătea o cotizaţie. La noi, totul era gratis!”, a afirmat bărbatul. Ba mai mult, el a decis ca pentru munca de întreţinere a imaşului să nu-şi “tragă” niciun un salariu, ci toţi banii primiţi de la APIA să-i reinvestească în utilaje agricole. A ajns astfel ca, în doar patru ani, să achiziţioneze două tocătoare, două cositori, un tractor şi o lamă de împrăştiat muşuroaielele. “În contabilitate nu se găseşte niciun ban pentru salarii. Aceasta deoarece noi am decis să nu primim salarii. Am muncit gratuit!”, afirmă omul. El povesteşte că principalii săi “angajaţi”, care muncesc voluntar, sunt fiii săi, în care el are toată baza. “Unul este dascăl la Biserică, iar altul, profesor de religie! Toţi, dar absolut toţi banii, se regăsesc în utilaje agricole! Mai bine de 500 de milioane de lei primiţi anual i-am reinvestit”, se mândreşte omul. El a mai adăugat că gestul său a fost apreciat chiar şi de reprezentanţii Curţii de Conturi. “<<Cine-i prostul ăla care munceşte gratis?>>, m-au întrebat cei de la Curtea de Conturi. <<Copiii mei şi oamenii din asociaţie>>, am răspuns eu!”, a mai povestit mândru Popa.

Amendat din cauza inundaţiilor şi a unui deputat

Omul recunoaşte că, acum, foloseşte utilajele achiziţionate cu banii de pe subvenţii pentru munca la câmp şi în alte comune. “Am lăsat oamenii din asociaţie să folosească utilajele şi pentru terenurile din comunele vecine. Aceia au fost singurii bani câştigaţi de oamenii din asociaţie. Bravo lor! Eu le-am dat voie să folosească utilajele şi să-şi facă un ban. Eu nu fac salarii din banul european!”, a mai adăugat bărbatul. Este mâhnit că, anul trecut, a fost amendat în urma unui control APIA cu 170 de milioane, deoarece suprafaţa de teren pe care a declarat-o ca să primească subvenţii a fost mai mică cu 14 hectare. “Nu mi-am dat seama că în urma inundaţiilor, voi pierde păşune şi că trebuie să recalculez suprafeţele. Apoi, m-am trezit cu Agricola Internaţional (n.r. – firma deţinută de deputatul Gheorghe Antohi) că mi-a depozitat tone de paie pe păşune fără să mă anunţe”, a mai spus el. Omul recunoaşte că este vina sa că nu a verificat pas cu pas terenurile asociaţiei, dar afirmă cu tărie că: “cine nu munceşte, nu greşeşte!”. “Am greşit, am plătit! Eu cred că în această viaţă am făcut mai mult bine decât rău! Mi-e dragă tare munca la câmp. Cum pădurarului îi e drag de copac, aşa mie mi-e drag de păşune!”, spune Vintilă Popa cu mâna pe inimă.

REACŢIE

Şeful APIA: ”Agricultorii pot face ce vor cu subvenţiile! Chiar să le şi bea!

Ion Melinte, directorul APIA, nu vede nicio neregulă în primirea şi cheltuirea fondurilor nerambursabile date de UE pentru agricultură în judeţul Bacău. Atunci când vine vorba despre banii care nu au ajuns la agricultorii autohtoni, ci la tot felul de oportunişti, Melinte „aruncă mingea” în curtea primăriilor. „Este treaba primăriilor cum îşi gestionează păşunile. Dacă dosarele sunt acceptate şi avizate de primari, atunci noi nu avem cum să nu le acceptăm. Noi facem doar teledetecţie din satelit pentru a măsura dacă sunt respectate suprafeţele din înscrisurile oficiale. Alte probleme nu ţin de noi”, a explicat Ion Melinte. Mai mult, şeful agricultorilor din Bacău este extrem de permisiv atunci când vine vorba despre modul de cheltuire al subvenţiilor. „Fiecare face ce vrea cu aceşti bani! Poate să-i şi bea!”, a mai adăugat şeful APIA.

AVERE

Funcţionari în agricultură, milionari în euro 

Ioan Melinte, directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), deputatul Mihai Banu, fost director al Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR), dar şi Ioan Chiriac, actualul director al instituţiei, au acumulat în ultimii ani averi de mai multe milioane de euro. Cei trei sunt la cârma instituţiilor din agricultura băcăuană de aproape două decenii, timp în care şi-au aranjat afaceri profitabile, în agricultură. De numele unora dintre ei se leagă şi falimente spectaculoase a unor societăţi cu capital de stat, puse pe butuci. În ultimii ani, când agricultura a fost sprijinită masiv cu subvenţii, averea lor a crescut exponenţial.

Şeful APIA, mare latifundiar şi proprietar de livadă, subvenţionată de instituţia care o conduce

 

Ioan Melinte a acumulat o avere frumoasă din activitatea agricolă. Chiar dacă majoritatea proprietăţilor sunt trecute pe numele soţiei, declaraţia de avere cuprinde proprietăţi de mai multe milioane de euro, multe din ele cumpărate de când este director al instituţiei. În 2007 şi-a cumpărat 956 de metri patraţi în municipiul Bacău, pe strada Prelungirea Bradului, iar în 2010, încă 350 de metri, pe strada Vrancei. Directorul de la APIA şi-a mai cumpărat 50 de hectare la Stănişeşti, 37 de hectare la Răchitoasa, dar şi un lot de vacanţă la Slănic Moldova. Ioan Melinte deţine două vile, în Bacău şi Stănişeşti, de 118, respectiv 280 de metri patraţi locuibili, un apartament de lux în Bacău de 102 metri patraţi, dar şi garaje. Deşi preferă să meargă cu jeep-urile APIA şi ale firmei, pe declaraţia de avere figurează doar o maşină Cielo, veche din 1996. Deţine mai multe acţiuni la SC Agrogen. La capitolul datorii, figurează un credit de 35 de mii de euro la HVB Ţiriac şi altul, din 2010, de 185 de mii de euro, la Raiffaisen Bank. Veniturile declarate ale lui Melinte sunt de aproape 80 de mii de lei, din care cea mai mare parte au fost obţinute de pe funcţia de director al instituţiei, iar restul din societăţile SC Beneşti SA şi Agrogen. În acelaşi timp, profitul declarat obţinut de soţia lui, Aurica Melinte, din exploatarea terenului agricol dar şi din afaceri cu energie (n.r. eoliană), este de peste 190 de mii de lei.

Şeful agriculturii, Ioan Chiriac, primul la proiecte cu finanţare europeană şi subvenţii

 

Ioan Chiriac deţine, potrivit declaraţiei de avere din 2011, cinci loturi de teren în Iteşti de peste 18 hectare în total, un lot de pământ în municipiul Bacău, de 1200 metri patraţi şi 7500 de metri patraţi la Vultureni. Directorul DADR Bacău are două vile, una în Bacău de 555 de metri patraţi şi alta de 289 de metri patraţi în comuna Iteşti. În afara declaraţiei de avere, familia Chiriac mai are o fermă de porci, la Letea Veche, Suinbac, care a primit mai multe finanţări europene până în acest moment. În afară de aceasta şi ferma de vaci din Letea Veche, trecută pe firma Rolex SRL, a primit o finanţare de 1,6 milioane de lei, din care 820 de mii de lei nerambursabili. În propria declaraţie de avere din acest an, activele la firma Rolex au fost apreciate de proprietar la 300 de mii de euro. Tot prin această societate, Chiriac a administrat în 2010 peste 444 de hectare în extravilanul municipiului Bacău.

Veniturile din activitatea propriu-zisă de director DADR i-au adus peste 24 de mii de lei, la care se adaugă dobânzi şi profit pentru alte terenuri, care i-au adus alte zeci de mii de lei.

Deputatul Banu s-a îmbogăţit după ce a falimentat Agribac

 

Mihai Banu a fost ales deputat în Parlamentul României în 2008, moment în care era directorul Direcţiei Agricole Bacău. În prezent, Banu este membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor. Liberal în perioada Guvernului Tăriceanu, acesta a trecut la PDL după 2009, fiind iniţiatorul legii Camerelor Agricole, dar şi unul din militanţii pentru acordarea subvenţiilor pentru păşunile din proprietatea primăriilor, concesionate prin actele normative de la sfârşitul lui 2009. Înainte de 2004, Mihai Banu a fost directorul societăţii ”Agribac”, care a dat faliment în urma unui management defectuos. Au fost făcute împrumuturi în bănci, iar firma, devenită falimentară, a pierdut zece magazine în Bacău, Oneşti şi Moineşti, fermele din Radomireşti şi Scurta, fabrica de lapte, sediul administrativ dar şi un minihotel din Bacău.

Mihai Banu are două terenuri în zona rezidenţială din Măgura, două vile, de 129 şi 148 de metri pătraţi, un autoturism Renault Megane, 600 de mii de lei împrumutaţi la societatea SC Center Com SRL şi acţiuni în valoare de peste 100 de mii de lei, la ce a mai rămas din Agribac. Banu a acumulat şi datorii importante. Are de dat peste 100 de mii de lei la Millenium Bank şi Bancpost, dar şi 100 de mii de euro fiului său Lucian Banu şi 264 de mii de lei cunoscutului notar băcăuan Dorin Umbrărescu. Veniturile declarate pentru un an de deputatul Mihai Banu se cifrează la 23.283 de mii de lei, cifră inexactă, iar soţia, Maria Banu, inspector de specialitate la SC ARA SA a ridicat în ultimul an peste 51.622 de lei. Salariul unui deputat este cuprins între 7.900 şi 9.000 de lei, ceea ce ar ridica veniturile anuale din activitatea la Camera Deputaţilor la peste 90.000 de lei.

Pe scurt / 149 de asociaţii şi societăţi cu profil agricol, tip mamut, pentru Bacău

Pentru un judeţ cu 85 de comune cum este Bacăul, oficial, la Direcţia Agricolă sunt înregistrate 149 de asociaţii şi societăţi cu profil agricol, care au suprafeţe uriaşe, de peste 50 de hectare de teren. Dintre acestea, puţine sunt acelea al căror administrator este un „no name”. „Greii”, care deţin sute de hectare de teren, sunt nume de rezonanţă din agricultura sau mediul de afaceri băcăuan.  Pe lângă arhicunoscuţii agriculturii locale, Ioan Chiriac, Ion Melinte sau Vasile Banu, se numără şi alţi „potentaţi”. “Până se asociază ţăranii, se asociază oamenii de afaceri!”, afirmă senin Ioan Chiriac, şeful Direcţiei Agricole Bacău. Primarul comunei Glăvăneşti, Gheorghe Tilibaşa, este moşier pe 126 de hectare de pământ, cunoscutul notar băcăuan Ştefan Umbrărescu adminstrează aproape 200 de hectare, Adrian Bondor, fiul fostului vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bacău, are în societatea sa agricolă peste 125 de hectare de teren arabil.

Laurenţiu Baciu, patronul hotelului de patru stele “Prezident”, situat în centrul municipiului, este administratorul unei societăţi cu profil agricol, care deţine peste 870 de hectare de teren arabil.

Investigaţia jurnalistică prezintă doar câteva exemple de oameni care au înţeles cel mai bine, că din agricultură se pot face munţi de bani doar mişcând câteva hârtii. Situaţiile dezvăluite sunt doar cazurile descoperite în teren, la pas, nicidecum totul. Cazuri similare sunt, cel mai probabil, în întreaga ţară, însă de multe ori, uşile instituţiilor care să verifice legalitatea fondurilor de la Uniunea Europeană, sunt bine închise. Cert este că terenul agricol a devenit o adevărată „cloşcă cu pui de aur” pentru oamenii care deţin informaţia şi ştiu să o folosească în interes personal. În niciun caz, pentru ţăranii autentici care trăiesc din tată-n fiu cu oile în vârf de munte!

Vintilă Popa din Racova este una dintre excepţii. El este unul dintre puţinii care a înţeles că agricultura nu se face din pix şi pe genunchi, ci cu sacrificii, pasiune şi răbdare.

Vechiul troc în produse de pe vremea bunicilor, munca ogorului din zori şi până la apusul soarelui, s-a transformat în anul 2011 în afaceri grele cu banii Uniunii Europene. Şi asta doar în decursul a două generaţii. Foarte rapid şi şmechereşte!

 

Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundaţiei Soros România, în cadrul programului Jurnalism de investigaţie în slujba interesului public. Conţinutul acestui material nu reprezintă poziţia oficială a Fundaţiei Soros România. www.soros.ro

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.