Mirosul incompetenţei din groapa România
Adrian Mogos / 2011-12-24
Acasa | Investigatii | Mirosul incompetenţei din groapa România
Share this story

Cum plimbă unii masoni gunoaiele ţării 

România se confruntă cu o criză a deşeurilor provenite de la populaţie din cauza cerinţelor Uniunii Europene. La jumătatea lui 2009 aproape 3.000 de gropi de gunoi de la sate au fost închise, conform calendarului de aderare. Nu a durat mult şi orice crâng, viroagă, poieniţă, mal de apă sau margine de drum au devenit noi gropi de gunoi. La scurt timp s-au închis zeci de gropi similare şi la oraşe pentru că nu corespondeau cerinţelor de mediu.

Satul Nicolinţ, judeţul Caraş-Severin, sud-vestul României. Câteva case şi fostul cămin cultural, devenit magazin sătesc, se află de-o parte şi de-a alta a drumului ce duce spre graniţa cu Serbia. Trecătorul care are nesăbuinţa a se opri aici va crede negreşit că a venit la un interviu pentru a deveni gunoier.

Miros greu, stătut. "Din râpa asta vine”, arată un localnic cu halat albastru şi pălărie gri. "Şi mai îs locuri din astea în tot Nicolinţu’”, continuă bănăţeanul trecut de şaptezeci de ani.

"Să vedeţi ce-i la mine în spatele casei”, spune un altul cu tricou alb şi şapcă.

Sunt cel puţin patru, cinci locuri din astea în sat, fără a mai pune la socoteală şi haldina închisă în 2009.


"E o şerpărie acolo la drum. De când au început să fie aruncate tot felul de mizerii, au apărut şobolanii. Iar unde îs şobolani, îs şi şerpi. Copiiilor le e frică s-o ia pe scurtătura aia”, adaugă săteanul cu şapcă.

Se fereşte să-şi spună numele, pentru că îi e frică că primarul poate să le facă rău tuturor celor care se vaită. "Înainte ridicam noi gunoiul, că stăm pe ajutor social şi trebuia să mergem. Acum nu-l mai ia nimeni. Eu dacă strâng gunoiul unde să-l arunc? Nu îs tomberoane. Nu poţi să te plângi, că ai nevoie de ei la primărie”, zice omul ţinând mâinile în şold.


Decizia de închidere a gropilor de gunoi s-a luat în 2005 prin Hotărâre de Guvern (HG). S-a stabilit ca până pe 16 iulie 2009 toate haldinele de la sate să fie închise şi ecologizate prin procedură simplificată: se colecta gunoiul, se compacta, solul era acoperit cu pământ şi apoi se arunca o mână de seminţe de iarbă, natura urmând să facă restul. Cu toate că au avut la dispoziţie suficient timp, şefii Consiliului Judeţean (CJ) Caraş-Severin s-au ocupat de gunoaie după termenul limită prevăzut de Guvern. "În toată ţara activitatea de închidere şi ecologizare a fost întârziată. S-au închis 99 de depozite în Caraş-Severin în perioada iulie – august 2009”, a declarat comisarul Gheorghe Pitulan de la Garda de Mediu cărăşeană.

Înainte de închiderea celor 99 de haldine, gunoiul era transportat cu căruţa sau tractorul şi aruncat la capu' satului, însă conform HG primării au trebuit să încheie contracte cu operatorii autorizaţi. Aceste contracte au dus la creşterea costurilor de colectare a gunoiului, căci sumele plătite unui căruţaş sau unui tractorist să ducă la marginea satului gunoiul nu se pot compara cu tarifele practicate de firmele specializate care trebuiau să transporte mizeriile pe distanţe de zeci de kilometri. În timp, facturile nu au mai fost achitate de edili ceea ce a dus la rezilierea contractelor încheiate şi la apariţia unor noi mormane de gunoaie care au avut ca urmare amenzi date primarilor de către comisarii Gărzii de Mediu.

Nicolinţ şi alte patru sate compun comuna Ciuchici, menţionată prima dată în timpul domniei lui Matei Corvin. Primarul, Ion Orbulescu, n-are însă ochi pentru problemele urât mirositoare ale sătenilor. Este primar PD-L şi e puţin probabil să fie amendat de Garda de Mediu, din simplul motiv că este coleg de partid cu Ion Cîrpean, şeful Gărzii de Mediu din Caraş-Severin, care a fost pus în funcţie la insistenţele preşedintelui CJ Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, primvicepreşedintele PD-L la nivel naţional. Cîrpean, poreclit Camacho, un fost om de afaceri scăpătat trece rar pe la birou, pentru că îşi petrece mare parte a timpului pe teren. La căutat aur şi argint cu detectorul de metale.

Dacă la Nicolinţ oamenii se îneacă în gunoaie, la Văliug, la poalele Muntelui Semenic situaţia e diferită. Frau Mogduş, cum o ştie toată lumea pe Magdalena Pateşan, este urmaşa unei familii de austrieci care a venit aici pe vremea Habsburgilor şi are grijă de biserica romano-catolică din Văliug ce-l are ca patron pe sfântul Francisc din Asissi.  Selectează mândră metalele, sticlele, plasticul şi le aruncă în containere, aproape 200 în toată zona, special amenajate. Îşi aduce aminte cum, nu cu mult timp în urmă, tot gunoiul era aruncat pe malul apei. Zona Văliugului şi Semenicului este acum mai curată datorită construirii unei staţii de tranzit care a costat 511.000 de euro. Beneficiarul contractului de execuţie pentru staţie a fost Banatica Group SRL, firma vicepreşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie Caraş-Severin, Sorin Udroiu.

Mason fiind, Udroiu împarte tainele compasului, riglei şi şorţului cu mai marii Poliţiei din judeţ, cu foşti şefi SIE, dar şi cu Axente Obrejan, poreclit Arabela. Atât Udroiu, cât şi Arabela trasează bine cu rigla şi compasul sume grase din bugetul public. Patron al Excav Prod SRL, Arabela a primit din partea CJ contractul de închidere a gropilor de gunoi de la sate. În Caraş-Severin închiderea prin procedură simplificată s-a făcut în grabă timp de două luni, iulie –august 2009, exact la limita termenului limită dat de Comisia Europeană, toată operaţiunea fiind coordonată de Consiliul Judeţean.

Cu două luni înainte ca marea acoperire a gunoiului să aibă loc, în mai 2009, CJ a aprobat finanţarea în avans din bugetul propriu al a lucrărilor de închidere a depozitelor rurale de deşeuri din Caraş-Severin şi a celui de la Băile Herculane, parte a "Sistemului integrat de management al deşeurilor", cum este denumit proiectul. Costurile prevăzute au fost de 1.023.400 euro pentru depozitele rurale şi 238.000 euro pentru Herculane. Sistemul integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin este evaluat la 34.015.960 de milioane de euro, contribuţia UE fiind de 22.804.300. Din acest proiect face parte şi un Master Plan care reprezintă strategia de dezvoltare a infrastructurii de mediu: apă/apă uzată, deşeuri, termoficare, inundaţii la nivel judeţean sau regional pe termen scurt, mediu şi lung. Master Planul este implementat de Ministerul Mediului şi are următoarele obiective: colectarea selectivă a deşeurilor, reabilitarea sistemului de colectare şi transport a deşeurilor, precum şi dezvoltarea şi modernizarea sistemului de gestionare a deşeurilor.

Cu un an înainte ca Arabela să-şi facă de cap cu buldozerele prin gunoaiele cărăşene, a luat fiinţă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Intercom Deşeuri Caraş-Severin” - ADI din care fac parte toate localităţile judeţului. Scopul ADI este realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare şi gestionare a infrastructurii aferente serviciilor de salubrizare. Înfiinţarea ADI în toate judeţele s-a făcut tot prin hotărâre de Guvern pentru a satisface doleanţele UE, în Caraş-Severin fiind numit şef Tiberiu Pădurean. Cu toate că sistemul integrat de managemnt al deşeurilor ar trebui să fie pe deplin funcţional în 2013, studiul de fezabilitate nu este depus încă de către consultantul căre a câştigat licitaţia organizată de Ministerul Mediului.

"Până nu se face studiul, Master Planul este stopat. Eu aştept de doi studiul ăsta, nu ştiu cât va mai dura. Paşii sunt următorii: Master Planul e aprobat, apoi urmează avizarea studiului de fezabilitate care se depune la Bruxelles, apoi se va da undă verde pentru finanţare. Sau nefinanţare. Managementul e în foarte mare întârziere pe plan naţional. La minister e problema”, a declarat Pădurean. Tot el a mai adăugat că studiul nu e tradus, nu s-a conţinut cont de noile tehnologii care apar, că au câştigat proiectele unele şi aceleaşi firme. "De regulă se face un proiect pentru un judeţ şi apoi se dă copy/paste. Cam aşa se fac astea, nu numai pe deşeuri”, a încheiat şeful ADI.

Consultantul pe care dă vina şeful ADI este un consorţiu de firme agreat de Ministerul Mediului: Kocks Consult Gmbh din Germania, Enviroplan SA, EPEM (Environmental Planning, Engineering and Management) SA ambele deţinute de firme greceşti şi Romair Consulting. Partenerul nemţilor şi grecilor, Romair Consulting este firma lui Gheorghe Boeru, ale cărui afaceri au înflorit în Capitală pe vremea când primar general era Adriean Videanu. Boeru nu s-a sfiit să câştige în 2006 licitaţii trucate pentru a înfăptui un studiu de fezabilitate pentru ecologizarea a patru parcuri bucureştene, participând cu două firme, ambele controlate de el.

Conform Ministerului Mediului, Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul care stabileşte strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. Este finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune şi are o valoare de aproximativ 4,5 miliarde de euro, la care se adaugă cofinanţarea naţională de aproape un miliard de euro. Obiectivul general al POS Mediu este protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului conform standardelor UE şi pentru atingerea acestor obiective există şase axe prioritare, dintre care primele două: Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată şi Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric beneficiază de aprox. 4,5 miliarde de euro din suma totală de 5,6 miliarde euro alocată POS Mediu.

Anual, în România se produc peste 9,5 milioane de milioane de tone de gunoi. Fiecare localitate decide care este suma pe care o încasează de la locuitori pentru serviciile de salubritate, dar în funcţie de marja dată de Guvern, care în cadrul POS Mediu, a stabilit costurile unitare pentru gestiunea deşeurilor. De exemplu, pentru contractele legate de punctele de colectare, adică construcţii de zone îngrădite pentru plasarea containerelor preţul trebuie să fie de minim 5,20 şi maxim de 7,50 euro de personă în funcţie de nivelul de dispersie al populaţiei, numărul persoanelor deservite de un punct de colectare, numărul de locuitori ce locuiesc în blocuri, frecvenţa de colectare.

Pentru achiziţionarea diferitelor tipuri de containere suma prevăzută în contract este cuprinsă între 0,70 şi 2 euro de persoană. Pentru investiţiile în achiziţia diferitelor tipuri de vehicule de colectare sumele sunt între 7,50 şi 15 euro de persoană în funcţie de frecvenţa de colectare, nivelul de dispersie al gospodăriilor, lungimea totală a străzii ce trebuie acoperită, distanţa până la punctul de destinaţie. Pentru închiderea depozitelor existente autorizate şi neconforme cu cerinţele UE, preţul este cuprins între 50 şi 70 de euro/m2 în funcţie de condiţiile topografice şi geotehnice, probleme specifice de mediu.

Pe hârtie, totul este în regulă. Oficialii UE văd că România îndeplineşte condiţiile impuse de UE, însă pe plan local ţara se afundă în gunoaie. "Se aruncă pe unde se apucă. Garda şi ANPM au cam băgat spaima în ei. Dacă nu vom finaliza acest proiect la timp, România poate intra în procedura infrigement din cauza gunoaielor. Pentru fiecare tonă de gunoi nereciclată vom plăti 100 de lei. Aici vorbim de sticlă, hârtie, metale”, a spus Tiberiu Pădurean. "Problema gunoiului este mai ales o chestiune de mentalitate. După 1989, cantitatea de deşeuri a crescut. Au apărut sticlele de plastic, aşa-zisele doze de aluminiu care înainte nu existau în România”, a adăugat Ilie Chincea, şeful Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului. România a mai fost la un pas de a intra în procedura de infrigement în 2009 din cauza gropilor de gunoi de la sate care nu erau închise. Oficialii flutură nişte hârtii pe sub ochii oficialilor europeni, dar ţara se înecă cu propriile dejecţii. Şi cam peste un an, europenii îşi vor putea trimite propriile rahaturi în România. C-aşa-i cu aderarea.

Cronologie
Aprilie 2005. Apare Hotărârea de Guvern - HG nr. 349 privind depozitarea deşeurilor. Sunt menţionate Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi Planul Naţional de gestionare a deşeurilor. HG transpune în legislaţia românească Directiva nr. 1999/31/EC privind depozitarea deşeurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene  nr. L 182 din 16 iulie 1999. Strategia şi Planul sunt instrumentele de bază prin care se asigură implementarea în România a politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării deşeurilor. Strategia a fost elaborată pentru perioada 2003 – 2013, urmând a fi revizuită. Planul a fost elaborat pe baza Strategiei şi a datelor referitoare la deşeuri.

Februarie 2006. CJ Caraş-Severin a decis să se asocieze cu unităţile administrativ teritoriale din zona adiacentă oraşelor Băile Herculane şi Oraviţa pentru întocmirea şi cofinanţarea unui proiect de gestionare a deşeurilor din zona respectivă. O asociere similară s-a făcut şi pentru zona Muntelui Semenic.

Martie 2007. S-a decis înfiinţarea a trei firme în care CJ să aibă un cuvânt de spus: Ecologica Văliug, Ecologica Oraviţa şi Ecologica Băile Herculane. Atunci s-a aprobat şi finanţarea din bugetul CJ a studiilor premergătoare proiectului "Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin”, cu suma de 30.000 euro maxim, proiectul fiind realizat cu contribuţia financiară nerambursabilă din partea UE.

Septembrie 2007. A fost aprobată strategia de acţiune pentru rezolvarea problemelor de mediu ale judeţului denumită "Plan Local de Acţiune pentru Protecţia Mediului 2006-2013 Caraş-Severin”, un document strategic care reprezintă viziunea comunităţii în ceea ce priveşte problemele prioritare de mediu şi soluţionarea acestora. Primul Plan de acţiune pentru mediu al judeţului Caraş-Severin a fost elaborat în 2003, a fost reevaluat în 2006, următoarea revizuire fiind planificată pentru 2013. În Planul Local de Acţiune pentru Protecţia Mediului 2006-2013 se arată că suprafaţa ocupată de depozitele de deşeuri menajere este de cca. 70 ha, dintre care 31 ha în mediul urban (pe care sunt depozitate cca. 5.500.000 mc deşeuri menajere), iar anual se depozitează o cantitate de cca. 280.000 mc.

Iulie 2008. A fost înfiinţată Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Intercom Deşeuri Caraş-Severin” - ADI din care fac parte toate localităţile judeţului. Scopul: realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare şi gestionare a infrastructurii aferente serviciilor de salubrizare.

Octombrie 2008. S-a aprobat Master Planul şi Lista investiţiilor prioritare propuse pentru finanţare în cadrul proiectului "Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Caraş-Severin”, realizat cu ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene

Mai 2009. S-a aprobat închiderea depozitelor rurale de deşeuri din Caraş-Severin şi a celui din Băile Herculane.

Decembrie 2011. Blocaj. Studiul de fezabilitate făcut de consorţiul ales de Ministerul Mediului

Miliarde de euro pentru gunoaie
În octombrie 2004, Guvernul a elaborat planul de implementare a Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. În România erau 265 de depozite de deşeuri nepericuloase din zona urbană, adică gropi de gunoi normale, din care 14 îndeplineau, sau urmau să îndeplinească până în 2006, condiţiile cerute de UE. Restul de 251 urmau să se închidă pe etape, începând cu 2003 până în 2017. Pe 16 iulie 2009 au fost închise 139 astfel de depozite, iar 101 sunt planificate pentru închidere până în 2017.  Costurile de totale ale investiţiilor pentru ca România să se conformeze cerinţelor Directivei UE sunt de 2.696 milioane euro, contribuţia UE fiind de aproximativ 75%, din care pentru închiderea şi ecologizarea depozitelor de la oraşe    s-au alocat 1.775 milioane de euro. În România există 2.686 de comune, fiecare dintre acestea având un spaţiu de depozitare cu o suprafaţă de cel mult un hectar, dată limită de închidere fiind stabilită pentru 16 iulie 2009.  

Bubuitura crâncenă
Groapa de gunoi a Reşiţei, municipiul reşedinţă de judeţ, a fost construită în 1958. Conform lui Tiberiu Pădurean, fost viceprimar al oraşului, este singura groapă de coastă din ţară şi este foarte periculoasă. Se află pe vârful unui deal de unde se vede aproape tot oraşul şi depozitarea gunoaielor s-a făcut dinspre vârf în jos.

"Sunt vreo 2 milioane de mc de deşeuri. Grosimea medie e de 68 de metri. E atât biogaz acolo, încât de două ori a bubuit. Şi când explodează se rupe şi gunoiul o ia la vale. Nu ca un vulcan, dar o ia la vale. Ultima oară a fost acum câţiva ani. A apărut un hău care s-a umplut ulterior cu alte deşeuri. Aşa se detensionează o groapă de acest fel şi este fnevoie de aproape 6 milioane de euro pentru ca aceasta să fie în siguranţă”, a mai spus Pădurean, actual şef al ADI - Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Intercom Deşeuri Caraş-Severin”. Oficial, acest deponeu de deşeuri este închis însă pe ascuns se aruncă gunoaie. Acelaşi pericol de explozie există şi la Văliug. Ani de zile, pe drumul dintre Văliug şi Gărâna, unde are loc celebrul festival de jazz, turiştii şi localnicii au aruncat gunoaie pe o coastă de deal.

Apa care trecea prin groapa de gunoi ajungea în lacul Gozna care alimentează cu apă Reşiţa. În timp, s-a creat cea mai mare groapă ilegală de gunoi din judeţul Caraş-Severin, conform Gărzii de Mediu. A fost închisă prin taluzare, aruncare de pământ şi rugăminţi ca natura să-şi urmeze cursul. Însă mirosul persistă şi terenul este fragil, chiar dacă la o primă vedere nu s-ar zice că acolo a existat o bombă ecologică.


Colectare ecologică şi nu prea
Dar nici pentru o groapă de gunoi ecologică cum este cea din Arad, funcţionarea sistemului nu este garantată. Aradul are cel mai mare depozit ecologic de deşeuri din vestul ţării.

O firmă privată a investit aici, dar reprezentanţii ei aruncă vina pe cei care aduc gunoaiele, adică altă firmă,pentru că nu le aduc suficient sortate. Firma care a câştigat contractul de curăţenie în Arad, la rându-i a replicat că nu poate face acest lucru, pentru că în oraş nu există un sistem de colectare selectivă a deşeurilor. Tot gunoiul se ridică cu maşini de-a valma şi apoi selectat de muncitoarele firmei.

Tot ele, după ce selectează manual la prima mână maldărele de gunoaie, trec şi operează o maşinărie imensă, sofisticată pentru selectarea sticlelor de plastic şi a metalului. Materialul de plastic rezultat este trimis la firma mamă din Constanţa, care după ce-l procesează, îl trimite în China unde se produc articole de îmbrăcăminte.




Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundaţiei Soros România, în cadrul programului Jurnalism de investigaţie în slujba interesului public. Conţinutul acestui material nu reprezintă poziţia oficială a Fundaţiei Soros România. www.soros.ro

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.