Apocalipsa după drujbaşi
Petru Zoltan / 2011-11-24
Acasa | Investigatii | Apocalipsa după drujbaşi
Share this story

Inundaţiile provocate de ploiile abundente căzute peste zona Moldovei au făcut prăpăd, în vara anului 2010. Atunci au fost afectate 72 de localităţi, aproximativ 3000 de persoane au fost evacuate, 47 de case au fost distruse şi alte 4228 au fost avariate de puhoaiele de apă. Pagubele provocate de inundaţii în zona Moldovei au fost estimate la aproximativ 1 miliard de euro. Însă, nenorocirea care s-a abătut asupra Moldovei a fost prevestită cu un an înainte de către fostul şef al Ocolului Silvic Putna, în prezent deputat, Coroamă Gheorghe, chiar în Parlamentul României. Acesta a susţinut că, în ultimii 10 ani, numai în judeţul Suceava au dispărut complet de pe harta pădurilor româneşti  o suprafaţă de aproximativ 6.000 de hectare de pădure. „Este vorba despre despre zeci de zone de pădure dispărute, care pun în pericol atât aşezările umane, cât şi suprafeţele de pădure care au mai rămas în zonele respective, fiind expuse calamităţilor naturale, precum doborâturile de vânt”, a precizat Coroamă. Și calamitățile au venit…

 

Una dintre cauzele care au determinat creșterea vitezei apelor care au năvălit peste caselor oamenilor se datorează taierilor ilegale de pădure. Directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, Valerian Solovăstru, susţine că acest fenomen produce efecte, dar a pune inundaţiile pe seama tăierilor ilegale este uşor exagerat. Cercetările referitoare la scurgerea apelor de suprafaţă pe diverse folosinţe scot în evidenţă efectul regularizator al pădurii. Potrivit academicianului Victor Giurgiu, inundaţiile din România sunt strâns legate de tăierile necontrolate de pădure.  Potrivit analizei „Defrişările – Factor de risc la inundaţii”, realizată de Dinu Gabriela de la Universitatea Valahia din Târgovişte, rezultă că în pădurea bătrână de fag scurgerile de suprafaţă sunt de 32 de ori mai reduse decât pe un teren fără vegetaţie, în timp ce pe o fâneaţă reducerea scurgerii este de 19 ori mai redusă, iar pe o păşune numai de 7 ori. Cercetările efectuate în Japonia pe o perioadă de aproape 20 de ani asupra a cinci bazine cu suprafeţe variind între 2,48 ha şi 645,4 ha care au fost despădurite, au arătat că îndepărtarea pădurii a mărit scurgerea directă cu 28% până la 58%, iar debitul de vârf a crescut cu 69 % până la 114%. ”Într-adevăr dacă defrişezi un versant, creşte viteza apei”, a recunoscut într-un final și Solovăstru.

 

Aurul verde în statistici

La nivelul anului 1990, în proprietatea statului român se aflau aproximativ 6,5 milioane hectare de pădure. Ca urmare a aplicării legilor de reconstituire a drepturilor de proprietate asupra fondului funciar prin Legea 18 din 1991 și Legea 1 din 2000, statul român, prin Regia Naţională a Pădurilor mai deţine o suprafaţă de 3.347.000 ha. Restul a fost retrocedată. Regia Naţională mai administrează alte 1,8 milioane ha, care aparţin persoanelor fizice şi juridice. Valerian Solovăstru a precizat că cele mai grave consecinţe le-a produs aplicarea Legii 18, pentru că din 1991 până în 1996, când a apărut noul cod silvic care a reglementat oarecum situaţia pădurilor, foarte multe suprafeţe au fost efectiv tăiate definitiv, deoarece pedeapsa pentru acest lucru era infimă datorită unui vid legislativ. Alte 350.000 de hectare de pădure au fost lăsate în voi sorții, nefiind administrate în regim silvic.

 

De pe aceste suprafețe, se taie în medie aproximativ 17 milioane de metri cubi de lemn, pe an. În ultimul deceniu, Romsilva și-a planificat să taie anual în jur de 12 milioane mc de lemn. Nu a atins niciodată această cotă pentru că s-a mulțumit cu o medie de 10 milioane mc, în funcție de cererea de material lemnos de pe piață. Alte 6-7 milioane de metri cubi se taie în regim privat. Potrivit Institutului Național de Statistică în anul 2010 s-a exploatat 16,9 milioane mc.

 

Pe lângă aceste tăieri controlate, anual se mai taie ilegal în jur de 5 milioane mc de lemn, susţine academicianul Victor Giurgiu, de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Deşi, în registrele Romsilva cantitatea de lemn tăiată ilegal se învârte în jurul cifrei de 180 mii mc anual. Rămâne o singură întrebare: Ce cantitate de lemn se taie ilegal în fiecare an, în România? Pentru că beneficiarii finali ai masei lemnoase i-am aflat de la Valerian Solovăstru, care a declarat că cele mai mari probleme le are cu firmele mici, care se aventurează să taie ilegal: „Firmele mici lucrează pentru firmele mari. Prezenta acestor firme mari au impus acest lucru. De obicei ele nu exploatează, doar cumpără lemn. Acest lucru a făcut ca firmele mici  să se orienteze numai spre exploatare”. Potrivit acestuia, judeţele cele mai afectate de tăierile ilegale sunt Vrancea, Gorjul, Suceava, Maramureş, Harghita şi Covasna. O altă zonă fierbinte fiind Bistriţa Năsăud. O mare parte din volumul de pădure tăiat anual în România, ajunge pe piaţa arabă, UE, SUA, Japonia şI China. Plecând de la declaraţia lui Valerian Solovăstru am decis să vedem cine sunt stăpânii afacerilor cu aurul verde din judeţele Bihor, Vrancea, Maramureş şi Suceava.

 

Pădurar în flăcări

Pe lângă impactul devastator al inundaţiilor, tăierile ilegale îi îmbogățește pe afaceriştii din domeniul forestier care nu au scrupule. În noaptea de 22 spre 23 iunie 2011, o mână criminală a incendiat locuinţa pădurarului bihorean Gavril Luca. Era ora 1:15, când a fost anunţat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Crişana. După o oră de luptă cu flăcările, pompierii au reuşit să stingă incendiul. Au fost arse în întregime anexele gospodăreşti ale locuinţei, iar pagubele au fost evaluate la aproximativ 20 de mii de euro. În urmă cu un an, a fost incendiată casa mamei sale. De abia acum pădurarul Luca Gavril a luat avertismentul în serios. El susţine că totul i se trage  de la faptul că a vrut să stopeze jaful din pădurile administrate de Ocolul Silvic Lugaşu de Sus. „Eram la televizor. Pe la 12 jumătate am auzit lătratul câinelului. Atunci am zis, măi cred că e cineva. Am ieşit pe terasă nu am văzut şi nici nu am auzit nimic. După o jumătate de oră am auzit cum ardea. Mie mi-au dat foc pentru că am avut probleme cu oamenii care taie ilegal pădure”. Despre faptele de vitejie ale drujbaşilor, pădurarul a informat atât poliţia locală cât şi inspectorii silvici, dar nimeni nu i-a dat atenţie. „Datorită controalelor mele asupra exploatărilor ilegale de masă lemnoasă ale afaceristul local Gavril Urs, acesta m-a ameninţat că îmi dă foc la casă. Acţiunile mele i-au nemulţumit pe fiul acestuia, Alin Urs şi Valentin Bulzan, care exploatează ilegal cu un tractor U 650”. Ancheta privind incendierea locuinţei demarată de poliţiştii locali se mişcă greu, pentru că nu există nici o urmă care să îi conducă spre persoana care a pus focul. De atunci, pădurarilor le este frică să mai intre în pădure.

 

Pentru a vedea dezastrul din Codrii Bihorului, am mers împreună cu Gavril Luca şi un coleg de-al său în pădurile aflate în custodia Ocolului Silvic. După ce am ajuns pe coama unui deal, curajul celor doi silvicultori a dispărut. Ne-am dat jos din maşină, Gavril Luca şi-a făcut de lucru la maşină, iar celălalt pădurar s-a oprit după ce am parcurs împreună vreo 30 de metri pe jos. Am continuat drumul pe jos prin pădure, în speranţa că cei doi pădurari   merg mai încet. Dar, pădurarii dispăruseră. După vreo 100 de metri am dat de o exploataţie forestieră ilegală. Drujbaşii şi-au abandonat utilajele şi s-au ascuns în pădure. Pur şi simplu au luat-o la fugă în vale, ascunzându-se după arbori. În urma lor a rămas tractorul lui Gavril Urs. La întoarcere, pe un ATV şi-a făcut apariţia şi Gavril „patronul” drujbaşilor, care nu a vrut să explice motivul pentru care oamenii lui şi-au abandonat drujbele în pădure. A spus doar că e pădurea lui şi şi-a continuat drumul cu ATV-ul. Speriat, Gavril Luca a întrebat ca pentru sine: „Ce ne facem în cazul în care ne opreşte mai jos?” Degeaba i-am explicat că nu are cum să ne oprească pe un drum forestier, care se află în proprietatea statului român şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor. De atunci, Gavril Urs îşi vede nestingherit de afacerile cu lemn. Nimeni nu se încumetă să stopeze jaful din pădurile Bihorului, dar mai ales să facă un inventar real a ceea ce a mai rămas.

 

 

Șeicul Carpaților

Deputatul Coroamă Gheorge a vorbit degeaba în Parlament despre jaful sistematic din pădurile Sucevei pentru că nu l-a băgat nimeni în seamă. Mai mult, de atunci afacerile cu lemn din zona Moldovei au continuat să prospere în ciuda crizei economice economice. Directorului Direcţiei Silvice Suceava, Mihai Miheţiu, a declarat că tăierile ilegale sunt stimulate de sărăcie, de lipsa lemnului de foc din zonele de şes şi dezvoltarea unei industrii de prelucrarea a lemnului în zona muntoasă. Până în anul 2004, în judeţ au fost rase aproximativ 4600 de hectare de pădure. De exemplu, din localitatea Broșteni au dispărut 135 de hectare de pădure, 89 ha în zona Rusca şi Gheorghţeni – Vatra Dornei, 150 ha în zona Vama.

 

Una dintre firmele care taie de zor pădurile Sucevei este Frasinul Srl, din Bistriţa Năsăud,  patronată de  afaceristul Traian Larionesi. Potrivit site-ului  companiei (http://www.frasinulbn.ro) aceasta se ocupă cu exploatarea, producţia şi exportul de cherestea. Începând cu anul 2007, Larionesi şi-a dechis o fabrică de cherestea în localitatea Anieş, din Bistriţa Năsăud. Fabrica are o capacitate de prelucrare de 60 mc la 8 ore,  fiind axată cu precădere pe exportul cherestelei în ţări din Uniunea Europeană şi Arabia Saudită. În anul 2005, Garda Financiară a constatat din evidenţele financiar-contabile ale firmei că au fost achiziţionate mai multe utilaje, piese de schimb şi autovehicule de mare tonaj de la nişte societăţi fantomă. Potrivit Gărzii Financiare, înregistarea acestor utilaje a avut drept consecinţă fiscală sustragerea de la plata către bugetul de stata a unor impozite şi taxe de peste jumătate de milion de lei. Între timp, Larionesi a deveit un abonat permanent al contractelor cu statul.

 

În Vatra Dornei, una dintre cei mai mari firme care exploatează în zonă este Romanel International Grup S.A, din Bucureşti. Aceasta mai taie pădure în Neamţ şi Mureş.  Potrivit Registrului Comerţului, acţionarii societăţii sunt: libanezul Sinno Faisal Hassan (0,0098%), Universal Trading Company SAL din Liban care deţine un procent de 19,72%, restul acţiunilor fiind deţinute de Universal Trading Company T.S. Corp din Panama. Firma este administrată de Raja Ghazi Abou Dargham, Sinno Hassan şi Stefan Fieru. Primul deţine şi funcţiile de preşedinte, director general şi administrator executiv.

Această societate a fost înfiinţată în anul 1997 sub denumire Giahan 2 Imex Srl, fiind patronată iniţial de iranianul Seved Hamid Hossein Raviz. La scurt timp îi schimbă denumirea în Romanel Inernational Grup SRL. Apoi, firma a fost preluată de libanezul Khalil Abi Chahine, cetăţean canadian născut la Beirut. La sfârşitul aceluiaşi an acţionarul majoritar o transformă din SRL în societate pe acţiuni. Totodată, societatea este preluată în proporţie de 99% de către Universal Trading Company SAL din Liban. În iulie 2000, Universal Trading Company T.S. Corp din Panama intră în acţionariatul firmei. Potrivit registrului comerțului din Panama, Universal Trading Company a fost înființată în anul 1993 cu un capital social de 25 de milioane de dolari, împărțit în 250.000 de acțiuni nominale în valoare de 100.000 de dolari. Președintele firmei este Sinno Faisal, trezorier – Sinno Badr Eddin Jamal, iar secretar Sulaiman A. Al-Muhaidib. Ultimii doi mai apar în firmele Musinac Intercontinentat și Smac International, înregistrate tot în Panama. Afaceriștii arabi au legături directe cu grupul de firme ”Abdul Kadir Al-Muhaidib and Sons”, controlate de șeicul Suleiman al Muhaidib.     

 

 

Deputatul mocăniță

Controversatul silvicultor, Pavej Horj, a dat în toamna anului 2008 funcţia de Director al Direcţiei Silvice Maramureş pe un fotoliu din Parlamentul României, când a fost ales deputat în colegiul Borşa – Vişeu din Maramureş. Paradoxal, colegiul în care a fost ales reprezintă două zone fierbinţi în ceea ce priveşte tăierile ilegale de pădure din România. De aceste fapte de vitejie ale drujbaşlor, Pavel Horj nu a fost deloc străin deoarece înainte de a fi uns deputat a lucrat timp de 10 ani la Direcţia Silvică. Legăturile  pe care le-a avut cu afaceriştii controversaţi îi dau ş astăzi bătăi de cap, fiind sub lupa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

 

Unul dintre aceştia este controversatul om de afaceri Vasile Coman, fost consilier judeţean, actual consilier local în Vişeu de Sus. Vasile Coman deţine monopolul în ceea ce priveşte tăierile de masă lemnoasă pe Valea Vaserului. Numai în ultimii doi ani, Ocolul Silvic Vişeu de Sus a vândut peste 200.000 mc de lemn. Totodată, Coman administrează ş singura cale ferată forestieră,  aceasta fiind singura modalitate prin care se poate transporta lemnul până la drumul de acces auto. Practic firmele care exploatează în zonă sunt nevoite să apeleze la serviciile de transport oferite de Vasile Coman. Potrivit Registrului Comerţului, Vasile Coman controlează direct sau prin interpuş societăţile R.G. Holz Company, MarWood Intenational ş Conrep S.A.  Acesta a demarat primele afaceri cu lemn imediat după Revoluţie, când ş-a deschis firma Com Vasilica V S.R.L, prin care deţinea un atelier de tâmplărie. Încet, încet s-a apucat să exploateze pădurile din Vişeu de Sus, după care a început să exporte lemnul în Germania. Cu banii obţinuţi în urma exporturilor a cumpărat pachetul 33%  din acţiunile firmei Conrep S.A., fosta întreprindere forestieră de stat din Vişeu. Ceilalţi acţionari ai firmei sunt Mihai Boga care deţine 33% ş Vasile I. Coman cu 19,56 %. Restul acţiunilor fiind deţinute de câteva peroane fizice. Apoi a înfiinţat societatea R.G. Holz Company. Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei (www.rgholz.com), R.G. Holz Company  a fost înfiinţată în anul 1999, iar cartierul general ş l-a stabilit în zona industrială a oraşului Vişeu de Sus, pe o suprafaţă de 40 de hectare. Obiectul principal de activitate îl constituie producerea de elemente lamelare stratificate ş îmbinate în dinţi din molid ş brad, iar de vânzarea acestora se ocupă firma Marwood Intenational. Această firmă este patronată de soţia lui, Ileana Coman. În plus, Pavel Horj i-a facilitat lui Vasile Coman obţinerea directă a celor mai valoroase parchete de masă lemnoasă puse pe tavă de Direcţiile Silvice Maramureş ş Baia Mare să mai fi organizate licitaţii aşa cum ar fi fost normal.

 

Potrivit Ministerului de Finanţe, firma Holz Company  a avut în anul 2010 o cifră de afaceri de aproape 52 de milioane de lei, adică în jur de 12 milioane de euro, dar are o datorie la bugetul de stat în valoare de 311 mii de lei, reprezentând TVA. Potrivit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva firmei Conrep S.A. s-a început procedura de executare silită pentru o datorie de aproximativ 12 mii de lei către bugetul de stat.

Însă, autorităţile locale l-au acuzat pe Coman de faptul că a tăiat câteva mii de hectare de pădure din zona Vişeu de Sus, de pe urma cărora a obţinut profituri uriaşe. Dar, degeaba! Însă, atunci când a fost prins, a scăpat doar cu amenzi modice pe care le-a contestat în instanţă. ş a câştigat. Ultima dată a fost prins în 21 aprilie 2011, când o echipă formată din poliţişti, jandarmi ş silvicultori au demarat o acţiune de prevenire ş combatare a tăierilor ilegale ş a furturilor de arbori în zona Vişeu de Sus. Potrivit unui comunicat al Poliţiei Române, în Gura Novatului a fost oprit pentru control trenul forestier care circula pe Valea Vaserului. Acesta era încarcat cu lemn rotund de esenţă răşnoasă. În urma cercetărilor a rezultat că, nici şeful de tren ş nici admnistratorul firmei Holz Company nu au putut prezenta documente de provenienţă pentru 200 de metri cubi de lemn aflat în 15 vagoane, a cărui valoare a fost estimată la aproximativ 10 mii de euro. Motiv pentru care lemnul a fost confiscat, iar firma a fost amendată cu 10 mii de lei. Întâmplător sau nu, lemnul confiscat a fost lăsat tot în custodia firmei Holz Company, pe motiv că Ocolul Silvic Vişeu de Sus nu are spaţiu de depozitare. Culmea, după numai câteva zile, Ocolul Silvic a scos lemnul la licitaţie, fiind adjudecat tot de Holz Company.

 

Dar, cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare din 2008, inundaţiile au făcut prăpăd în zona Maramureşului, fiind distrusă calea ferată forestieră de pe Valea Vaserului, în zona localităţii Vişeul de Sus, pe o porţiune de aproximativ 20 de kilometri. Însă, calea ferată forestieră are un statut special. Ea aparţine statului, prin Regia Naţională a Pădurilor, respectiv Direcţia Silvică Baia Mare, dar a fost dată în administrarea firmei R.G. Holtz, din Vişeu de Sus. Această societate este singura care deţine locomotive ş vagoneţi necesare pentru transportul materialului lemnos pe calea ferată până la drumul auto. Practic, orice firmă care vrea să exploateze în zonă ar trebui să apeleze la serviciile de transport ale firmei R.G. Holz.

 

În perioada august-septembrie 2008, Pavel Horj împreună cu directorul economic al Direcţiei Silvice Baia Mare, Sorina Pintea, au făcut o serie de diligenţe pentru a obţine de la Regia Naţională a Pădurilor banii necesari pentru reparaţia căii ferate. Contractul de consolidare ş amenajare a căii ferate a fost atribuit direct firmei R.G. Holz pe principiul că aceasta este singura din judeţ acreditată să execute astfel de lucrări. În urma lucrărilor, R.G. Holz a făcut un decont de aproximativ opt milioane de lei. Ghinion, penrtu că în urma unui control al Romsilva a rezultat că lucrările sunt supraevaluate, iar lucrările au fost oprite. Nemulţumit de această decizie, administratorul firmei Vasile Coman s-a adresat Tribunalului Maramureş, care a obligat R.N.P. Romsilva la plata a 7,2 milioane de lei plus o dobânda aferentă. În urma unei înţelegeri, Romsilva a renunţat să mai facă recurs, iar afaceristul a renunţat la dobânda de jumătate de milion de lei. Astfel, Coman ş-a reluat activitatea de exploatare ş transport a materialului lemnos de pe Valea Vaserului. Dar, după ce a fost prins cu cele 15 vagoane de lemn pe care nu a putut să îl justifice, Vasile Coman ş-a adus aminte că are de recuperat puţin peste 500.000 de lei de la Romsilva, adică dobânda la care a renunţat în urma contractului din 2008.

 

Procuratorii protejaţi de fraţia Baronilor 

În ultimii 20 de ani pădurile din judeţul Vrancea au căzut rând pe rând sub drujbele baronilor locali, indiferent de partidele politice din care făceau parte sau care s-au aflat la conducerea statului. Totul a fost posibil cu acordul ş supervizarea silvicultorilor, care erau plătiţi din banii statului să protejeze pădurea. Datorită acestui fapt, dar ş a retrocedărilor de pădure către foştii proprietari suprafaţa împădurită s-a redus, iar Regia Naţională a Pădurilor a decis să desfiinţeze şase ocoale silvice din cele zece existente încă din anul 1990. Statul român mai deţine în judeţ doar 52 de mii de hectare.

 

Însă, în iunie 2010, baronii locali din Vrancea, susţinuti de preşedintele PDL Vrancea,  deputatul Alin Trăsculecu, au reuşt să îl numească pe Alexandru Lefter în funcţia de inpector şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Focşani. Controversatul silvicultor Alexandru Lefter este cunoscut ca şi traseist politic, dar şi ca un mare “combinator” de păduri. Învârtelile cu pădurile statului l-au transformat pe Lefter într-un prosper milionar. Miza acestei funcţii este enormă, pentru că I.T.R.S.V. Focşani controlează pădurile şi vânatul de pe raza a şase judeţe: Brăila, Buzău, Galaţi, Tulcea, Vaslui şi Vrancea. Dar, Lefter a mai ocupat această funcţie ş în perioada 2000-2004. Potrivit unui raport al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii, Alexandru Lefter a fost găsit responsabil pentru devalizare pădurilor aflate sub controlul I.T.R.S.V. Focşani. Practic au fost rase zeci de hectare de pădure din proprietatea statului a căror valoare a fost estimată de Corpul de Control la 22 de milioane de euro.Pentru acest dezastru, nimeni nu a plătit.

 

Potrivit declaraţiei de avere depusă în ianuarie 2009, Alexandru Lefter deţine împreună cu soţia sa, Florentina Lefter, mai multe hectare de teren achiziţionate în anul 2007 şi un depozit bancar în valoare de 11 mii de euro. Se pare că Lefter a uitat să menţioneze în declaraţia de avere o importantă sumă de bani obţinută în urma unei tranzacţii cu păduri. La începutul anului 2007, Florentina Lefter împreună cu Nicuşor Cosor, Nelu Scânteianu, Ionel Guţan şi Ion Alexe au pus mâna pe 1234 ha de pădure de la Nicolae Mihai Diamandescu şi Teresa Olga Maria. După numai o lună de zile, toată această suprafaţă de pădure a fost vândută către firma Scolopax Srl, din Braşov. Cei cinci parteneri de afaceri au obţinut pentru pădurea cu pricina aproximativ 11 milioane de RON. În urma acestei tranzacţii, Florentinei Lefter i-a revenit suma de 1.315.800. Această sumă nu se regăseşte în declaraţia de avere a soţului. Aceiaşi sumă de bani a primit-o şi Ion Alexe, consilier judeţean din partea PDL Vrancea, care în timpul liber îşi împrumută prietenii cu sume substanţiale. Pentru împrumuturi, Alexe a scos de la saltea aproximativ 800 de mii de RON. Din această sumă, 534 de mii de RON au ajuns la Popescu Cătălin. Această grupare a fost poreclită ”Enigma”

Dar, Florentina Lefter şi Ion Alexe au continuat să achiziţioneze terenuri peste terenuri. Cei doi împreună cu Nicuşor Cosor şi Nelu Scânteainu au cumpărat de la moştenitorii Ioanei Tarnowski, născută Ghica -Cantacuzino, şi de la Irene Ghica Cantacuzino 50 de hectare de livadă defrişată situată în extravilanul Municipiului Focşani.

Un alt apropiat al lui Alexandru Lefter este Maricel Coşor, zis Procuratorul. La rândul lui este  apropiat de baronul PSD de Vrancea, Marian Oprişan, dar în acelaş timp deţine ş calitatea de membru al Partidului Democrat Liberal Vrancea. Însă, primele afaceri cu lemn le-a început în 2000, exact în perioada în care Lefter ş-a început primul mandat ca şef al ITRSV Vrancea. Cinci ani mai târziu, Coşor a început să dea marile tunuri forestiere. Rând pe rând, a cumpărat drepturile litigioase de la urmaşi boierilor din zonă, devenind unul dintre cei mai mari proprietari de pădure din zona Moldovei, cu proprietăţi situate în Vrancea, Vaslui, Suceava, Botoşani ş Bacău. În tot acest timp, a stat sub aripa protectoare a lui Marian Oprişan. Pentru ca succesul în afaceri să fie deplin,  magistraţii vrânceni l-au ajutat să facă un schimb de terenuri forestiere. A dat o pădure de de 4000 de hectare, situată pe malul Siretului, pe cu una situată în munţi, la Soveja. Cu un astfel de schimb l-au ajutat ş judecătorii vasluieni, care au aprobat transferul dreptului de proprietate asupra a 30 de hectare din pădurea de la Zăpodeni  în cea din Vladia, după ce ş-au dat acordul iniţial Direcţia Silvică Vaslui ş Comisia de Fond Funciar din cadrul Prefecturii Vaslui. La scurt timp, după ce Tribunalul Vaslui a emis această decizie definitivă, Curtea Constituţională a constat că articolele de lege în baza cărora ”Procuratorul” Coşor cerea mutarea vechilor amplasamente sunt neconstituţionale.

 

Până în anul 2009, Maricel Coşor a fost patronul firmei forestiere Aldmar Forest Srl ş figura ca asociat alături de soţia sa, Didina, în Didamar Prodex Srl. În schimb fiul său era patronul firmel Alcos Prodcomimpex Srl.Toate îş aveau sediu în Comuna Broşteni din Vrancea. Potrivit Registrului Comerţului, Aldmar Forest ş Alcos Procomimpex au fost radiate deoarece au fost absorbite de Didamar Prodex. În urma fuziunii s-a schimbat ş numărul de părţi sociale deţinute de fiecare membru al familie Coşor. Astfel,  Alexandru deţine 98,32 %, Maricel – 1,32, iar Didina 0,23. Noua societate a avut în anul 2010 o cifră de afaceri de 475912 lei, ş un profit net de doar 21.698 lei. 

La scurt timp după ce Lefter a fost demis în 2004, inspectorii silvici au scos la iveală după doi ani de controale prăpădul din pădurile private controlate de Nicuşor şi Maricel Coşor. Primul controlează pădurile de pe Valea şuşţei, iar celălalt Valea Putnei şi a Milcovului. De pe cele trei văi, inspectorii au constatat că au fost tăiate ilegal peste 15 mii de metri cubi de lemn a căror valoare se aproprie de un milion de euro.

 

Lorzii chinezi favorizați de senatorul Banias

Zeci de vapoare pline cu bușteni și cherestea încărcate în Portul Constanța au luat calea Chinei. Firmele autohtone se înghesuie să livreze materia primă pe piața asiatică datorită prețurilor ridicate oferite de cumpărătorii chinezi prezenți în România. Astfel, exporturile de masă lemnoasă cresc rapid de la o zi la alta. Potrivit unei analize prezentate de Jean-Francois  Guilbert la Conferința Internațională a producătorilor de lemn de foioase, care a avut loc în septembrie la Brașov, România apare în topul exportatorilor de cherestea de fag pe piața chineză, cu o cantitate de aproximativ 400.000 mc exportată în perioada 2005-2010. Tot în aceiași perioadă a mai fost livrată și cantitatea de 100.000 mc de bușteni. Ioan Sberea, vicepreședintele Asociației Forestierilor din România, susține că ar trebui interzise exorturile de bușteni în China, deoarece România a adoptat o strategie care interzice exporturile de materii prime și materiale cu grad redus de prelucrare.”Exportul de bușteni pune o presiune suplimentară asupra resursei de materie primă lemnoasă pentru toți operatorii din industria românească a lemnului și determină creșterea prețurilor”, susține Sberea. Dar, se pare că nimeni nu mai ține cont de lege. 

Unul dintre cei mai vechi actori chinezi de piața românească se ascunde în comuna buzoiană, Pârscov. Aici, pe un teren de 40.000 de mp își are sediul firma Lemnking Industry Com Srl, una dintre filialele grupului chinez F&J. În România, afacerea cu cherestea este controlată de Geng Jian care deține 48, 32 % din părțile sociale. Alături de el mai sunt chinezii Jie You  cu 3,2% și Jingshan You cu 3%,  restul părților sociale fiind deținute de societatea Shanghai F&J Investment and Management Co. Ltd, din Shanghai. Totodată,  Geng Jian este și președintele grupului internațional F&J, care are afaceri în China, America de Nord, Orientul Mijlociu, Scandinavia sau Africa, în industria forestieră, tutun, îmbrăcăminte și exportul de produse chinezești. În Europa au intrat la începutul anilor 1990, iar în România șase ani mai târziu. Fabria de la Pârscov lucrează cu lemn de ștejar, nuc și cireș, iar în anul 2001 a exportat în China aproape 100.000 de mc de material lemnos de cea mai bună calitate.  În anul 2002, chinezii de la F&J au deschis o fabrică de prelucrare a lemnului în Belem, Brazilia, chiar în inima pădurilor din Amazon, pentru a alimenta cu lemn piața chineză.

Afacerile firmei Lemnking Industry Com au fost atent monitorizate de Direcția Națională Anticorupție (DNA), după ce în luna mai 2011, procurorii au dat iama în birourile vamale din Constanța. Atunci 30 de persoane în frunte cu senatorul Marius Mircea Banias și Laurențiu Mironescu, secretar de stat în Ministerul de Interne, au fost acuzate de corupție în legătură cu activitățile de import – export din Portul Constanța. Printre persoanele acuzate s-a aflat și Laurențiu Catargi – ” angajat al Lemnking Industry Com, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și complicitate la dare de mită”, se precizează în comunicatul DNA. Totodată, Lemking Industry Com are o cifră de afaceri de aproximativ 50 de milioane de lei anual, dar este datoare la bugetul de stat cu suma de 29.227 lei.

 

Codul Silvic

 

În ultimii ani, 11 silvicutori controversați  au ajuns în fotoliile calde ale Parlamentului României. Cum nu prea au ce să facă, odată la doi ani se gândesc să modifice Codul Silvic. Ultima dată a fost modificat în anul 2009, când au încercat să fărâmițeze pădurea în suprafețe mai mici de 1 ha. Acum deputatul Ion Dumitru, fostul șef al Romsilva, a decis ca pe final de mandat să intre în istorie prin modificare a 75 de articole din Codul Silvic, care este reglementat de Legea 46 din 2008. Academicianul Victor Giurgiu susține că nu este posibil să se ciopârțească atât de multe articole, pentru că în mod normal ar fi trebuit propusă o nouă lege. Pentru început, Ion Dumitru vrea ca pădurile aflate în proprietatea primărilor să fie administrate doar de Ocoalele Silvice ale Romsilva, ceea ce ar însemna să își pună toți primarii în cap, dar pentru a îi îmbuna le aprobă pășunatul în fondul forestier. Totodată, vrea să dea liber la tăiat pentru a face loc la cabane, biserici, stadioane și spitale. Ion Dumitru și susținătorii săi, preferă să-I îmbogățească pe silvicultori, administrator ai pădurilor de stat, care decid corectarea pădurilor și lichidarea enclavelor prin schimburi, acceptări de donații sau cumpărări de teren. Legat de modificarea Codului Silvic, Giurgiu a mai spus că printre cele 75 de modificări sunt și lucruri bune, dar au fost strecurate mai multe articole care i-ar avantaja pe privați.

Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundației Soros România, în cadrul programului Jurnalism de investigație în slujba interesului public. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Fundației Soros România. www.soros.ro


comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.