Moldova. La rascruce
Stefan Candea / 2009-10-07 en
Share this story

Mediul de afaceri in Republica Moldova - Partidul Comunist SA

În Republica Moldova afaceri majore au fost închise sau preluate cu forþa. Privatizãri importante au fost anulate, iar companiile respective naþionalizate. În domeniile de import-export profitabile s-au creat monopoluri, anihilând competiþia unei pieþe libere. Toate acestea s-au fãcut în detrimentul oamenilor de afaceri ºi al banului public, antrenând încãlcãri grave ale drepturilor omului. Beneficiarii abuzurilor asupra mediului de afaceri sunt grupaþi în jurul familiei prezidenþiale, miniºtrilor sau parlamentarilor apropiaþi. Nepotismul ºi conflictul de interese, oficiali ºi demnitari – acestea sunt caracteristicile marilor afaceri de la Chiºinãu.

Acesta este un capitol din raportul "Moldova.La Rascruce" realizat pentru Fundatia Soros Romania.

Versiunea integrala in *Romana*si *Rusa*

În Republica Moldova s-au investit din exterior peste 50 milioane EUR în ultimii 2 ani în programe anticorupþie. Expert anticorupþie: „raportat la bani, rezultatele sunt foarte slabe. Înainte de alegerile din aprilie situaþia se îmbunãtãþea. Dupã alegeri însã, totul s-a distrus. Nu se poate lupta împotriva corupþiei într-un stat totalitar.”

Dacã o afacere devine profitabilã, ea cade rapid în mâna „raiderilor”, adicã este preluatã cu forþa. O mânã de oameni se îmbogãþeºte peste mãsurã, un aparat represiv este încurajat sã se întreþinã din corupþia micã ºi medie ºi o þarã întreagã sãrãceºte. „Voronin a creat o verticalã politicã directã ºi conduce tot”. Raportul de faþã identificã o serie de „arme ale statului” folosite în acapararea afacerilor altora: CCCEC; Parchetul General cu dosare penale deschise pentru ºantaj; anularea privatizãrilor ºi naþionalizarea; instituþia prezidenþialã sau Voronin însuºi; ordonanþe ºi directive ale guvernului pentru crearea de situaþii de monopol; dirijarea de bani publici cãtre firmele fiului preºedintelui, Oleg Voronin.

 

Sistemul

Situaþia în care se gãseºte mediul de afaceri din Republica Moldova este urmãtoarea: din fruntea partidului-stat – PCRM - ºi cu ajutorul organelor statului familia Voronin a monopolizat pentru ea ºi pentru o mânã de oameni de afaceri apropiaþi afacerile profitabile, atât cele private, cât ºi cele care implicã bani publici. 

Bogãþia acumulatã de Oleg Voronin în anii în care tatãl sãu a condus cu o mânã de fier Moldova a intrat deja în folclor[1]. Însã situaþia în care se gãseºte mediul de afaceri nu este nici nostimã ºi nici folclor. Afaceri majore au fost închise sau preluate cu forþa. Privatizãri importante au fost anulate, iar companiile naþionalizate. În domeniile de import-export profitabile s-au creat monopoluri, anihilând competiþia unei pieþe libere. Toate acestea s-au fãcut în detrimentul oamenilor de afaceri ºi al banului public, cu încãlcãri grave ale drepturilor omului. Beneficiarii abuzurilor asupra mediului de afaceri sunt grupaþi în jurul familiei prezidenþiale, miniºtrilor sau parlamentarilor apropiaþi. Nepotismul ºi conflictul de interese sunt la ordinea zilei.

Încet dar sigur, politicul a acaparat domeniile profitabile ale privatului ºi a încasat totodatã în interes personal ceea ce trebuia sa fie cheltuit în interes public. Sistemul dupã care s-a derulat acapararea afacerilor importante în ultimii ani este urmãtorul[2]: Politicul controleazã Executivul, Executivul hãrþuieºte Privatul, Privatul este forþat sã întoarcã mare parte a profitului atât cãtre funcþionarii Executivului prin mitã, cât ºi cãtre structuri-faþadã ale Politicului. Afacerile mai mari sunt pur ºi simplu confiscate de aºa numiþii „raideri”[3]. Banii publici sunt deturnaþi ºi ei în buzunarele private ale conducãtorilor.

Politicul ºi Executivul sunt familia Voronin. Vârfurile executivului sunt persoane foarte apropiate lui Voronin, de cele mai multe ori persoane ºantajabile sau cu diverse lucrãri penale îngropate în sertarele procurorilor. Structurile private intermediare sunt controlate de maxim 5 familii din jurul lui Voronin. Sistemul format din poliþie, parchet, justiþie este cureaua de transmisie prin care sunt controlaþi oamenii de afaceri.

Sistemul implicã ordine executate orbeºte ºi permis în alb de a încasa mitã. „Voronin a creat o verticalã politicã directã ºi conduce totul” ne-a declarat un ziarist specializat pe economic[4]. „Voronin a comasat structurile de control în Ministerul de Interne, pentru a-ºi crea o bâtã eficientã”[5]. Uneltele de presiune: Parchetul General, CCCEC, MAI, SIS. Comanda pentru atacarea unui om de afaceri sau a unei firme o dã însuºi Voronin, unul dintre consilierii prezidenþiali sau una din familiile din jurul preºedintelui[6]. Oamenii de afaceri au un nume pentru acest mecanism: Sistemul. În Sistem intrã invariabil afacerile medii ºi mari – cine refuzã este prelucrat pânã la desfiinþare de organele de control ale statului.

 

Sãrãcie ºi corupþie

Republica Moldova este o þarã sãracã, în pragul colapsului. De câteva luni de zile, în mare parte a þãrii nu s-au mai plãtit pensiile. Ajutorul cetãþenilor moldoveni care lucreazã în strãinãtate este esenþial. Ei trimit peste un miliard de dolari anual cãtre familiile lãsate acasã. Orice iniþiativã privatã în Republica Moldova este sufocatã de un sistem juridic profund corupt ºi o legislaþie contradictorie, care genereazã birocraþie ºi nesfârºite ocazii de corupþie.

Transparency International (TI) monitorizeazã de mai mulþi ani corupþia în Republica Moldova ºi realizeazã sondaje atât în rândul oamenilor de afaceri, cât ºi în rândul persoanelor fizice. Sondajele TI publicã grile cu informaþii despre domeniile unde existã corupþie frecventã, cât ºi sumele care se plãtesc pentru diverse servicii. Conform preºedintelui TI Moldova, Lilia Carasciuc, unii dintre indicatorii privind mica corupþie au avut slabe îmbunãtãþiri. Însã în Republica Moldova s-au investit din exterior peste 50 milioane de euro în ultimii 2 ani în programe anticorupþie. „Raportat la bani, rezultatele sunt foarte slabe”. Banii au fost investiþi în sistemul fiscal, în departamentul vamal ºi în CCCEC. „Înainte de alegerile din aprilie  situaþia se îmbunãtãþea. Dupã alegeri însã, totul s-a distrus. Nu se poate lupta împotriva corupþiei într-un stat totalitar.” În opinia lui Carasciuc, corupþia micã e o problemã importantã, dar rezolvabilã. Marea problemã este însã corupþia politicã, un drum sigur cãtre dictaturã.

Metodele prin care este sufocat mediul de afaceri sunt reprezentative pentru starea în care se gãseºte societatea moldoveneascã. Cifrele sunt dezolante. Investitori strãini aproape nu existã, marile investiþii au venit înainte de instaurarea regimului comunist ºi privesc în general utilitãþi (energie, comunicare).  Moldovenii plecaþi în strãinãtate sunt cea mai mare investiþie strãinã directã[7] - ei trimit anual peste 1 miliard de dolari în þarã. 70% din încasãrile la buget sunt asigurate de cãtre Serviciul Vamal. 70% din firmele care produc un oarecare profit sunt active în Chiºinãu. Felul discreþionar în care dispune de þara sa Voronin (impunerea regimului de vize pentru România) a dus la prãbuºirea exporturilor româneºti cãtre Republica Moldova ºi la suspendarea activitãþii a 200 de firme din þara vecinã[8]. Valoarea importurilor din România a scãzut brusc la jumãtate, vãduvind bugetul de stat de o sumã importantã.

Un ziarist specializat pe domeniul economic ne-a descris mecanismul corupþiei: „Maºina birocraticã a fost moºtenitã, dar apoi a fost perfecþionatã ºi consolidatã de cãtre comuniºti. Pentru orice hârtie se dã mitã, care se împarte pe fiecare nivel superior în funcþie de mãrimea afacerii. Fiecare preþ e cunoscut (conform grilei din sondajul TI[9]). Pentru afaceri atipice sau mai mari se merge cu mita direct la niveluri superioare, în funcþie de afacere.

Pentru orice afacere nouã se calculeazã planul de afacere oficial ºi în paralel cel neoficial, cu cheltuieli la negru ºi bani de mitã. De aceea firmele strãine îºi aleg reprezentanþi locali care cunosc mecanismul corupþiei ºi au buget de cheltuit pe aºa ceva. Astfel apar afacerile cu „casã neagrã” – salarii la negru, bani de fãcut rapid ºi de ascuns la fel de rapid. Aceste afaceri sunt din start vulnerabile în faþa sistemului.

Pãrerea unanimã a celor intervievaþi este cã principala problemã în Republica Moldova pentru mediul de afaceri este sistemul judecãtoresc extrem de corupt, dar ºi sistemul juridic în ansamblul lui (poliþie, parchet, judecãtori). De altfel, în sondajele TI judecãtorii sunt cea mai recentã apariþie ºi cea mai spectaculoasã creºtere în grila legatã de mita pe care oamenii de afaceri trebuie s-o plãteascã. Legislaþia este în mare parte în regulã, însã implementarea este deficitarã. Mai mult, legislaþia a fost completatã cu prevederi contradictorii de cãtre regimul comunist. Scopul acestor completãri a fost protejarea funcþionãrimii incompetente ºi sporirea puterii guvernului chiar ºi la nivel local. Existã desigur ºi specialiºti la nivelul poliþiei, a serviciilor secrete – dar aceºtia sunt copleºiþi de sistemul condus de ºefi promovaþi ºi numiþi politic ori pe bazã de dosar. „Dosarul trebuie sã fie cât mai pãtat, adicã persoanele sã fie ºantajabile”[10]. Funcþionarii sunt forþaþi de sistemul aberant sã se descurce ºi sã producã bani negri[11].

Dupã alegerile din iulie se întrevede o speranþã, deocamdatã la nivel declarativ. Opoziþia promite sã îndrepte legislaþia: „Vom modifica legislaþia acolo unde  a fost schimbatã de comuniºti pentru a duce la sfârºit aberaþiile ºi monopolul existent. Sunt pentru transparenþã totalã – trebuie sã ajungem ca politica sã se despartã de afaceri[12]. Sunt pentru un registru al comerþului disponibil online. Poate aºa sã se descopere legãturile dintre miniºtri ºi rudele lor cu afaceri profitabile. Nu suntem încã la etapa asta – dar avem nevoie de un corp de funcþionari care sã fie motivaþi financiar ºi sã uite de afaceri” declarã  Dorin Chirtoacã.  Practic, aceasta este marea problemã: „O clicã de oameni de afaceri controlatã de comuniºti, în jur de 5 familii, au preluat cu forþa controlul ºi monopolul pe tot ceea ce înseamnã bãnci, import – export, transport, desfacere, parþial pe comunicare, construcþii ºi privatizãri dubioase.”

 

Propaganda ºi lipsa transparenþei

Informaþia obiectivã, vitalã pentru un mediu de afaceri sãnãtos, se pierde în peisajul media polarizat[13], slab din punct de vedere profesional ºi abuzat constant de cãtre statul concentrat pe dezinformare. Într-un astfel de mediu de afaceri viciat, presa economicã nu-ºi gãseºte rostul. Nimeni nu o doreºte. Statul este total netransparent. La fel ºi mediul de afaceri. Mai mult, statul foloseºte statisticile pentru a manipula ºi refuzã sã furnizeze informaþiile legate de domenii ºi afaceri sensibile. Astfel presa nu poate furniza decât frânturi de informaþie, multã neverificatã, iar cetãþeanul este dezinformat constant.

Informaþiile economice brute lipsesc ori sunt greu accesibile. Datele economice prezentate de cãtre instituþii ale statului sunt false sau interpretate special greºit[14]. Banca Naþionalã e singura instituþie mai corectã, dar alte informãri oficiale sunt purã propagandã.

Un exemplu despre felul în care sunt prezentate informaþii despre chestiuni importante: Voronin a decretat încã la sfârºitul anului 2006 cã în Republica Moldova nu mai existã crimã organizatã. Pur ºi simplu, aceasta s-a evaporat peste noapte[15], deºi corupþia în justiþie a crescut.

„Mediul de afaceri nu e transparent, aflãm de tranzacþii la un an dupã ce s-au realizat, sau aflãm din presa strãinã ori românã. Nu existã informaþii legate de companii, în unele cazuri trebuie sã mituim pentru obþinerea de informaþii[16].”

Chiar dacã e legiferat, accesul la informaþii de interes public nu funcþioneazã. Rãspunsuri birocratice fãrã substanþã ocolesc datele sensibile. Institutul de statisticã refuzã furnizarea de informaþii, solicitã bani sau furnizeazã informaþii trunchiate.

„Marea problemã a jurnaliºtilor e cã lipseºte informaþia. Se aud zvonuri, dar e greu sã le verifici. Aºa apar materiale generaliste – slab argumentate cu fapte. Numai când existã legãturi cu altã þarã mai putem verifica”.

 

Presa de profil, oglinda mediului de afaceri

„Mã informez din toate pãrþile: Curaj.net, Unimedia, Jurnal si Pcrm.md. Media e prea polarizatã, nu sunt informaþii uºor accesibile, unii nu înþeleg fenomenul, alþii sunt obligaþi de patron sã ia partea cuiva“[17] ne declarã un avocat specializat pe tranzacþii financiare.

Presa economicã are un jucãtor de mare calibru în „Capital Market” (CM), o revistã care aparþine statului (fondator este Comisia Naþionalã a Pieþei Financiare - CNPF). Pentru un concurent privat, cum este „ECOnomist”, este dificil sã se menþinã pe piaþã, pentru cã reclama de stat îi este inaccesibilã, la fel ca ºi reclama privatã. „Reclama de stat merge numai la publicaþiile guvernamentale. În plus, firmele pe acþiuni sunt obligate sã publice în orice publicaþie rapoartele trimestriale ºi anuale. Înainte era specificat în lege sã intre în „Capital Market”, în rusã ºi românã. A fost scoasã din lege obligativitatea, dar tot aºa se întâmplã. Este o competiþie neloialã cu alte publicaþii de profil, independente[18]“.

Deºi un jucãtor cu potenþial pe piaþa media economicã, acum CM merge strict pe linia guvernului. Jurnaliºtii din interior recunosc o autocenzurã draconicã. CM se susþine singur financiar, nu primeºte bani de la stat, plãteºte chiar dividende de 30%. ªi totuºi CM tipãreºte doar 1.200 de exemplare din care jumãtate se vând prin abonament, un sfert se vând la chioºc, iar restul este retur. Profitul nu este public, deºi ziarul aparþine statului.

„Mentalitatea omului de afaceri este sã-ºi ascundã la maxim atât afacerea, cât ºi profitul. La fel face ºi CM. Este invers ca în alte þãri, de fricã sã nu îþi ia cineva afacerea. CM a încercat sã meargã pe ºtiri de companie. Când sunam dupã ºtiri patronii se minunau, credeau cã trebuie sã dea mitã ca sã aparã ºtirea. E foarte greu pentru jurnaliºti, chiar ºi cei de la ziare guvernamentale, din cauzã cã nu existã cultura transparenþei[19].”

Am identificat o deosebire majorã faþã de þãrile din jur: bazele de date cu informaþii legate de acþionariat, proprietate, alte informaþii financiare circulã contra cost peste tot în fosta Uniune Sovieticã, pe dvd-uri sau online. Este o reacþie fireascã la blocajul informaþional impus de diverse guverne. În Republica Moldova astfel de informaþii nu circulã pentru cã nu existã cerere. Competiþia aproape nu existã. Aici este un alt mod de a face afaceri, în care fiecare primeºte rolul sãu din care nu are voie sã iasã: „Dacã ai nevoie de o informaþie ca afacerist, o primeºti. Dacã nu o primeºti înseamnã cã nu ai nevoie”[20].

 

Teroare

Mediul de afaceri se aflã sub teroare. La fel ºi canalele de comunicare cãtre public, dar ºi eventualii apãrãtori ai oamenilor de afaceri (avocaþi sau ONG-uri specializate).

Mediul de afaceri face o echilibristicã periculoasã între propriul interes ºi interesul instituþiilor statului. Nu numai oamenii de afaceri sunt în pericol constant, dar ºi cei cu care aceºtia vin în contact: avocaþi, media, ONG-uri.

Presa a fost supusã din ce în ce mai multor presiuni în anii de guvernare comunistã. Totul a culminat cu alegerile din 5 aprilie ºi miºcãrile de protest din zilele urmãtoare. Mai mulþi jurnaliºti au fost arestaþi la domiciliu, alþii au fost rãpiþi din stradã ºi þinuþi captivi ore sau chiar zile întregi, zeci de jurnaliºti strãini au fost expulzaþi sau nu au fost lãsaþi sã intre în Republica Moldova. Climatul instalat a fost unul de teroare. Arestãrile ºi bãtãile le-au operat angajaþi ai MAI ºi SIS, mulþi dintre ei în civil, deplasându-se în vehicule cu numere de Transnistria. În lunile care au urmat, ziariºtii locali s-au plâns de interceptãri de telefoane ºi emailuri, cât ºi de urmãriri.

Nici ONG-urile nu au scãpat, chiar dacã unele dintre ele participau în programe finanþate internaþional în parteneriat cu diferite instituþii ale statului. „Dupã alegeri, la toate ONG-urile ºi la partidele de opoziþie au venit controale de la Fisc. Noi am avut trei tipuri de controale: Ministerul Justiþiei (de ce nu am intervenit sã restabilim ordinea), Fiscul (nu ºtiau nici ei ce cautã, doar au rãsfoit dosare) ºi compania de pazã care opera sistemul nostru de alarmã, trimisã de Ministerul de Interne ºi încercând sã monteze ceva în sediu. Aceºtia au venit de mai multe ori, pânã am reziliat contractul cu ei”[21].

„Existã mai multe companii de avocaþi specializaþi pe domeniul comercial, însã chiar ºi aceºtia vor sã stea în umbrã. Noi nu am putut face articole despre ei pentru cã au refuzat constant”[22].

Pentru avocaþii care reprezintã clienþi la instanþele internaþionale împotriva statului moldovean, tensiunea este de lungã duratã: „Au fost presiuni asupra mea personal, dar ºi asupra cabinetului nostru. Ne-am plâns imediat Curþii. Au mai continuat cu ºicanãri. Spre exemplu, Moldtelecom a blocat pe 2 ani faxul nostru cãtre CEDO ºi de la CEDO cãtre noi. Foloseam tot timpul alte numere de fax. Am început sã investigãm ºi sã facem interpelãri oficiale ºi brusc faxul a fost deblocat”[23].

Chiar ºi autorii acestui raport au fãcut cunoºtinþã cu aparatul represiv al statului comunist. Doi experþi au fost refuzaþi sã intre în þarã în timpul alegerilor, viza turisticã fiind eliberatã pentru sãptãmâna ulterioarã. Unul dintre experþi a solicitat viza din Londra, tocmai pentru a ocoli blocada impusã românilor. La sosirea pe aeroportul Chiºinãu a fost atent interogat ºi controlat în cel mai mic amãnunt. Dupã care pe urmele lui au fost depistaþi cel puþin 6 agenþi în civil, care au desfãºurat operaþiuni de filaj în schimburi pentru urmãtoarele zile[24]. Un alt expert, sosit în chiar seara alegerilor, a fost la rândul lui reþinut mai mult timp pe aeroport ºi interogat în legãturã cu scopul vizitei în Republica Moldova.

Cei mai mulþi dintre cei care au acceptat sã acorde interviuri pentru realizarea acestui raport au solicitat sã rãmânã anonimi.

 

Transnistrizarea Republicii Moldova

Orice analizã legatã de RM nu poate face abstracþie de existenþa problemei autoproclamatei Republici Transnistrene (PMR) – o gaurã neagrã de contrabandã ºi fãrãdelege, unde prosperã o clicã-stat, cu arma în mânã, ºi împotriva cãreia nimeni nu a fãcut nimic în ultimii 18 ani. Transnistria funcþioneazã de 18 ani dupã un model neschimbat: familia Smirnov ocupã cele mai importante funcþii în stat, dar controleazã ºi domeniul privat. Un stat ilegal care ºi-a creat unelte specifice oricãrui stat: poliþie, armatã, servicii secrete, grãniceri, vamã, fisc, sistem de pensii, salarii, monedã etc. Democraþia este mimatã, libertatea de expresie nu existã, afacerile se fac numai de cãtre clica de la putere. O regiune unde 500 de mii de oameni trãiesc doar pentru a îmbogãþi clica de la putere, impusã cu ajutorul armelor. Acesta este modelul spre care s-a îndreptat ºi Republica Moldova în ultimii 8 ani, evident încurajatã de lipsa de reacþie internaþionalã. PMR influenþeazã mediul de afaceri, dar ºi comportamentul statului vecin în probleme ca drepturile omului, media, democraþie – tocmai pentru cã împotriva PMR comunitatea internaþionalã nu a întreprins nici o acþiune fermã. De aceea a devenit posibil ca PMR sã fie privit ca un model de succes. Cu siguranþã a fost replicat la scarã mai largã de cãtre regimul Voronin, sub privirile apatice ale comunitãþii internaþionale.

 

Aparatul de stat

Forme de presiune

Uneltele de lucru ale acestui sistem sunt monopolul, anchetele ºi dosarele penale, naþionalizarea, nepotismul. Dacã o afacere devine profitabilã ea cade rapid în mâna „raiderilor”, adicã este preluatã cu forþa. O mânã de oameni se îmbogãþeºte peste mãsurã, un aparat represiv este încurajat sã-ºi sporeascã veniturile din corupþie ºi o þarã întreagã sãrãceºte. Ironic, dacã sistemul acesta nu ar fi alimentat de cetãþenii moldoveni care lucreazã în strãinãtate, s-ar prãbuºi. Anual, cei care au fugit de regimul Voronin în afara þãrii, trimit peste un miliard de dolari cãtre rudele rãmase în þarã. Banii lor se duc pe consum, consum alimentat masiv din importuri. Din interviurile purtate în Chiºinãu, rezultã cã operaþiunile profitabile de import-export au fost acaparate cu ajutorul statului de cãtre firme paravan ale familiei Voronin[25]. Pentru a înþelege cât de bãnoasã este afacerea de import – export, am consultat raportul de activitate pe anul 2008 al Serviciului Vamal: operaþiunile vamale constituie 70% din încasãrile la bugetul de stat[26].

Preluãrile forþate nu au ca singur scop profitul. Al doilea motiv major pentru care anumite afaceri au fost închise abuziv sau preluate cu forþa a fost pentru a împiedica finanþãri importante cãtre partide de opoziþie. Adicã pentru a împiedica orice tentativã de a schimba sistemul actual.

Cum s-a ajuns în Republica Moldova la starea de fapt descrisã mai sus, într-un timp relativ scurt „Voronin a creat o verticalã politicã directã ºi conduce tot” este afirmaþia cea mai des întâlnitã în discuþiile cu oameni de afaceri, avocaþi sau ziariºti. Încãlcãrile constituþionale nu au fost amendate, astfel cã Voronin a acþionat organizat la adãpostul majoritãþii politice din Parlament[27].

 

Uneltele statului în mâna familiei prezidenþiale

Raportul de faþã identificã o serie de „arme ale statului” folosite în acapararea afacerilor private: CCCEC; Parchetul General care instrumenteazã dosare penale doar pentru ºantaj; anularea privatizãrilor ºi naþionalizarea; instituþia prezidenþialã sau Voronin însuºi; ordonanþe ºi directive ale guvernului pentru crearea de situaþii de monopol; dirijarea banilor publici cãtre firme ale familiei preºedintelui.

Pentru ca instituþiile statului sã funcþioneze la comandã politicã, nu se înregistreazã cazuri în care funcþionari sunt traºi la rãspundere pentru abuzuri (în poliþie, politicã, administraþie, guvern etc).

O unealtã principalã în lupta pentru controlul afacerilor este Centrul de Combatere a Crimelor Economice ºi Corupþiei (CCCEC). Structura este subordonatã guvernului ºi reprezintã o comasare de foste instituþii independente, din ministere diferite (precum Garda Financiara) sub o singurã structurã[28]. „Voronin a comasat fosta Gardã Financiarã ºi alte structuri MAI pentru a avea o bâtã eficientã”[29]. Astfel, la momentul acesta, nu existã structuri independente care sã instrumenteze cazuri de corupþie sau de criminalitate economicã. Mai mult, la conducerea acestei superstructuri a fost adus un pion principal din Serviciul de Informaþii ºi Securitate. Nenumãrate voci acuzã cã CCCEC este o structurã specializatã în preluarea afacerilor profitabile ºi în hãrþuirea oamenilor de afaceri nesubordonaþi politic.

O altã metodã de presiune asupra oamenilor de afaceri sunt dosarele penale deschise de cãtre Parchetul General ºi lãsate în lucru, netrimise niciodatã în instanþã. Aceste dosare constituie o unealtã de ºantaj în preajma alegerilor sau în cazuri de preluãri forþate, când subiectul dosarului este încarcerat pentru o perioadã de timp, pentru a fi deposedat de acþiuni sau alte afaceri.

Voronin însuºi se implicã punctual împotriva oamenilor de afaceri sau a firmelor. Spre exemplu, acesta a pornit o campanie împotriva omului de afaceri Anatol Stati, patron al grupului Ascom. Deoarece afacerile Ascom se deruleazã în Kazakstan, Voronin a atenþionat public autoritãþile ºi pe preºedintele din Kazakstan „sã aibã grijã cu cine fac afaceri”[30]. Împotriva firmelor Ascom din Kazakstan au început imediat controale care s-au soldat cu amenzi. Totodatã, Parchetul General l-a arestat pe Gabriel Stati, fiul preºedintelui Ascom, acuzându-l de organizarea de proteste ºi finanþãri netransparente ale opoziþiei. Atât de mult ºi-a dorit Voronin arestarea lui Stati încât acesta a fost extrãdat printr-o procedurã de urgenþã din Ucraina. Avocaþii sãi considerã atât arestarea, cât ºi procedura de extrãdare ilegale. În cele din urmã, Gabi Stati a fost eliberat din arest în arest la domiciliu.

TI observã o strategie de creare de monopoluri pe importuri, pe diverse niºe ºi o presiune politicã asupra Vãmii: „Am notat o declaraþie interesantã a lui Nicolae Vîlcu[31], director general al Departamentului Vamal, care a spus cã asupra lui se fac presiuni mari care dacã nu vor înceta el va da declaraþii incomode.” Aceste monopoluri pe operaþiuni de import – export sunt iniþiate de cãtre guvern, care inventeazã noi reguli de licenþiere pentru fiecare ramurã. Birocraþia nou-creatã acþioneazã ca un filtru. Numai firme agreate de conducãtorii comuniºti trec de acest filtru. Competiþia este eliminatã. „Am încercat sã iau licenþa de import pe carne, fiind cel mai mare combinat de procesare din þarã. Am pus 3 angajaþi sã se ocupe numai de hârtii ºi de tot procesul birocratic, ºi sã lucreze non-stop. Am reuºit sã trecem termene imposibile – ºi totuºi dosarul a fost respins fãrã absolut nici un motiv. A doua zi a urmat un control de intimidare de la Ministerul de Interne ºi mi s-a spus sã nu mai depun niciodatã cerere de licenþã pentru import de carne, pentru cã o sã avem cu toþii mari probleme”[32]. „Au fost acaparate, prin hotãrâri de guvern sau completãri la legislaþia anterioarã, toate ramurile de import - export profitabile: peºte, cereale, carne, industrie, zahãr, transport. Aºa sunt impuºi intermediari care cresc preþurile cu 20-30 de procente”[33].

Anularea privatizãrilor ºi naþionalizarea sunt fenomene la ordinea zilei de când s-au instalat comuniºtii la putere. Republica Moldova a fost deja condamnatã în mai multe astfel de cazuri de cãtre CEDO. Deºi vina pentru o privatizare frauduloasã aparþine ºi funcþionarilor publici, nimeni nu a fost pânã acum mãcar cercetat. Dosarele privatizãrilor s-au fãcut doar pentru acapararea respectivelor afaceri.

Dirijarea banilor publici cãtre afacerile controlate de Oleg Voronin þin prima paginã a ziarelor de opoziþie. Cele mai recente: renovarea simultanã a clãdirilor Palatului Parlamentului ºi a Preºedinþiei, afectate de protestele din aprilie. Contractul se ridicã la 100 milioane de dolari; conturile ministerelor ºi a altor instituþii de stat au fost transferate cu forþa cãtre bãncile controlate de Oleg Voronin; companiile private au fost marginalizate în favoarea celor de stat, în domenii ca asigurãri sau comunicaþii.

 

Sistemul juridic corupt

Din interviurile realizate un fapt este unanim recunoscut: sistemul juridic în Republica Moldova este profund corupt. Orice avocat specializat pe comercial va recomanda clienþilor sã caute cale de împãcare sau sã se judece oriunde altundeva, însã în afara Republicii Moldova.

Vladislav Gribincea a reprezentat la CEDO mai multe firme private care au fost deposedate abuziv de cãtre stat de companii pe care le-au achiziþionat prin privatizare. Din postura de avocat al oamenilor de afaceri aflaþi în conflict cu statul, Gribincea scoate în evidenþã principalele probleme: „Avem mari probleme de impozitare pentru cã Fiscul hãrþuieºte contribuabilul. Nu te poþi apãra pentru cã nu existã o practicã judiciarã constantã. Nu te poþi lupta cu Satul, cu Fiscul – este de neimaginat. Nici mãcar judecãtorii nu cârtesc, deºi sunt în degradare din 2006 ºi bugetul de investiþii alocat lor nu a fost deblocat. Nu se pot face afaceri mari în Republica Moldova fãrã sã dai ceva pe sub mânã Puterii. Totul se rezumã la interesele Executivului, interese ale lui Voronin. Nici cadrul legislativ nu e bun în totalitate, existã prevederi care se bat cap în cap. Problema majorã este însã funcþionãrimea care aplicã legea. Funcþionarii au undã verde sã ia mitã, deci devin ºantajabili. Nici un judecãtor de vârf, nici un ministru nu are o imagine integrã – toþi sunt controversaþi ºi de-aia sunt puºi în poziþii cheie. Nu putem vorbi de poliþie independentã, de procurori ºi judecãtori independenþi. Comuniºtii au avut ca strategie în 8 ani acapararea sau subordonarea întreprinderilor profitabile, de talie medie ºi mare. Au avut 8 ani ºi 70% din mandate, adicã majoritatea constituþionalã – le-au folosit doar în interes propriu. Din ce am observat, uneltele care asistã în preluãrile forþate sunt CCCEC ºi Parchetul General.”

Gribincea identificã o serie de problem majore ale sistemului:

·        se fac procese ºi dosare la comandã – rãmân deschise ca unelte de ºantaj.

·        abuzuri nesancþionate ale poliþiei, ale procurorilor

·        nemotivarea sentinþelor

·        dreptul la proprietate încãlcat flagrant – deposedare prin anularea privatizãrii

·        scopul reþinerii abuzive e deposedarea de bunuri

·        frica de Executiv ºi corupþia împiedicã Justiþia sã funcþioneze

·        imposibil de câºtigat un dosar în instanþã împotriva voinþei Guvernului[34] 

Pentru a realiza cât de mult se concentreazã statul cu toate uneltele sale în acapararea mediului de afaceri, ne uitãm la procentajul proceselor care au ca obiect anularea privatizãrilor: pânã în iunie 2008, 15% din acþiunile pe rol la Curtea Supremã de Justiþie, la Colegiul Economic, au ca obiect „anulare privatizare”.

 

Cazuri ºi modele detaliate

Mentalitatea sovieticã a sistemului ºi a afaceriºtilor

Mentalitatea omului de afaceri local este încã mentalitatea sovieticã, în care proprietarul încearcã sã facã bani cât mai în umbrã, pentru a nu stârni curiozitatea organelor statului sau a politicienilor aflaþi la conducere. „La noi nu existã culturã fiscalã, mulþi au ignorat sistemul legal, treaba a mers ºi au ajuns într-un cerc vicios, cu bani negri imposibil de justificat”[35].  „În multe cazuri proprietarii se ascund când deþin o afacere pentru cã au fricã de provenienþa banilor. Ei nu se consultã cu avocatul, pun un om de faþadã ºi gata. E boala celor care au fãcut bani în anii ’90”[36].

Legea amnistiei fiscale din 2008 a rãmas fãrã efect din douã motive: taxa în schimbul amnistierii era 5%, o taxa foarte ridicatã; oamenilor de afaceri le era fricã sã nu fie o capcanã cu scopul de a-i identifica ºi persecuta.

„Nu mai sunt asasinate, dar odatã ce afacerea merge mai bine trece în alte mâini, obligatoriu. Orice afacere profitabilã este victima sigurã a raiderilor. Am trecut prin asta ºi am început din nou de la zero. Pentru cã lucrez totul transparent ºi fãrã bani negri, ºi pentru cã afacerea mea e în media, nu au reuºit sã-mi închidã biznisul, dar am ani de zile de presiuni în spate”[37].

 

„Raideri” pentru Sistem

Oamenii de afaceri intervievaþi susþin cã în acest moment în Republica Moldova funcþioneazã un „Sistem” în care eºti obligat sã cotizezi, sistem pãzit ºi controlat de cãtre 5 familii din jurul lui Voronin, cu ajutorul organelor statului. „Organele de stat au început sã fie implicate în dispute private în urmã cu 4 ani. Ce ne pãrea sãlbatic în 2000, acum ni se pare normal. Mentalitatea noastrã s-a schimbat foarte mult, sistemul de valori la fel, acceptãm uºor abuzuri inimaginabile[38]”. Oamenii de afaceri din Chiºinãu vorbesc despre o ofensivã a organelor statului, dupã alegerile din aprilie, în care firmele au fost vizitate de poliþie sau fisc ºi au primit amenzi din oficiu, fãrã nici un control. Firme de calibru mai mare au fost forþate sã plãteascã impozite în avans.

„Auzi exemple de preluãri de afaceri cu forþa la tot pasul. Un taximetrist mi-a povestit experienþa fratelui sau, distribuitor al unei mãrci de cafea, care a primit o vizita de la 3 bãrbaþi care i-au spus cã le place afacerea lui ºi cã trebuie sã o predea, ca sã nu aibã mari probleme. El a predat-o, a cedat ameninþãrilor. La linia fierbinte pentru corupþie a TI, am avut un caz cu 2 tineri care s-au întors în þarã ºi au deschis un restaurant. A venit un inspector în construcþii care a cerut 100 de euro mitã, ei s-au încãpãþânat ºi n-au dat. Au urmat presiuni atât de mari, încât unul din tineri a fugit din Moldova ºi ºi-a schimbat numele. Al doilea a lãsat toate actele la TI – credea cã va fi lichidat. Pentru cã TI a fãcut cunoscut cazul ºi a fãcut presiuni – în cele din urmã cel care a pornit campania de ameninþãri a fost închis”[39].

 

Ziariºtii aud constant despre cazuri în care familia Voronin sau demnitari comuniºti preiau cu forþa diverse afaceri: „de curând a fost o conferinþã de presã în care proprietarii unei exploatãri, Cariera Micãuþi, se plângeau de acelaºi lucru. A urmat o întreprindere avicolã. Acum este cazul Carmez. În unele afaceri proprietarul dezminte public, dar existã indicii cã a fost deja forþat sã colaboreze, ca în cazul Andy’s Pizza, unde reþeaua de pizzerii se bazeazã pe sediile închiriate de la stat”[40].

Un avocat specializat în drept comercial: „eºti þinta unui atac de raider când ai o organizaþie proastã, sau ai probleme în acte, sau închiriezi de la stat. Câteodatã e vorba ºi de lãcomie: patronul nu acceptã sã facã totul legal ºi sã câºtige mai puþin.”

Este greu sã faci luminã în avalanºa de zvonuri ºi informaþii. Spre exemplu, un ziarist care vrea sã investigheze averea familiei Voronin se loveºte de o mulþime de obstacole. „În afacerile familiei Voronin gãseºti o mulþime de structuri off-shore sau de interpuºi, persoane de faþadã. O simplã cerere la Camera Înregistrãrilor riscã sã rãmânã fãrã rãspuns, sau fãrã un rãspuns complet. Au fost desigur ºi interceptãri de telefoane ºi de emailuri, sau accidente la tipografie când materialul trebuie sa fie dat publicitãþii[41]”.

 

Model de afaceri profitabile

Interviurile au scos la ivealã doar douã reþete de afaceri de succes, valabile pentru Republica Moldova: familiile din jurul clanului Voronin sau multinaþionale puternice.

Multinaþionalele au venit în anii dinaintea guvernãrii comuniste. „Pentru strãini, dacã nu se implicã în politicã, nu au probleme. În plus, sediile centrale nu sunt aici, sunt ori la Kiev, ori la Bucureºti, pentru cã dacã intervin probleme în Republica Moldova, sã poatã avea asiguratã o piaþã mai largã pânã îºi rezolvã problemele. În general au doar un distribuitor ºi nu o reprezentanþã. Distribuitorul face munca ºi se descurcã pe plan local. Multinaþionalele nu-ºi asumã încã riscuri cu o reprezentanþã, sau au maxim 5 angajaþi, cu laptopuri, cu buget fix. Restul se face de la distanþã sau cu localnici. Cei mai mari (Orange, Union Fenosa etc) au intrat corect în afaceri. Au fãcut totul corect ºi totuºi în 2000 au fost daþi în judecatã. A costat foarte mult sã facã totul ca la carte, dar altfel ar fi pierdut investiþia. Parchetul le-a deschis dosar imediat dupã ce statul a încasat banii de privatizare”[42].

 

Carmez, o preluare forþatã

„Cum sã explici logic cã un asociat care a ajuns la 12 % preia întreaga firmã cu forþa ºi înscrie ilegal aceastã preluare în aceeaºi zi?” Este vorba de firma Carmez[43], cel mai mare procesator de carne din Republica Moldova. Afacerea se ridicã la 24 milioane euro pe an cu un profit de 1 milion de euro. Carmez deþine 70% din piaþa naþionalã de carne ºi mezeluri. Asociat ºi director general este Anatolie Cîºlaru: „În decembrie fac 20 de ani de când lucrez la firma asta. De ceva vreme trãiesc pe pielea mea atacul unor raideri. GlobAuto, o firmã micã, a cumpãrat 6 % din acþiunile Carmez. A început sã preseze peste tot sã se facã controale, sã se anuleze privatizarea, totul ca sã preia restul de acþiuni cu forþa. A mai reuºit achiziþionarea a 6%, dar procentele adunate nu-i ajungeau pentru convocarea unei Adunãri Generale (AGA). Singurul rãspuns la presiunile GlobAuto a venit de la Preºedinþie, printr-o scrisoare a consilierului prezidenþial în probleme financiare, Sergiu Puºcuþã[44]. Rãspunsul consilierului a fost trimis la Parchetul General ºi la CNPF, pentru „examinare ºi întreprinderea acþiunilor corespunzãtoare”. Anul acesta au anulat ilegal privatizarea Carmez, iar în 21 aprilie au arestat toatã conducerea. Cu toatã conducerea în închisoare, s-a convocat o AGA.”

Nicolae Bivol, prieten al directorului Cîºlaru, s-a dus în AGA sã-i reprezinte pe cei aflaþi în arest: „AGA a fost plinã de nereguli, am descoperit ºi morþi la semnatari, calcule greºite. Au fost aduse forþele speciale ale MAI ºi mascaþi, sã asiste la AGA, la intimidare. Cu toate neregulile, acþionarul minoritar GlobAuto a dus AGA pânã la capãt, a preluat firma ºi a închis ºedinþa la ora 17. ªi totuºi, a reuºit sã ajungã la Camera Înregistrãrii de Stat ºi sã înscrie modificãrile, deºi acolo programul era pânã la ora 16.“

Directorul Anatolie Cîºlaru a stat 42 de zile în arest, ceilalþi directori au stat 2 zile. Nici unul dintre ei nu a trecut pe la interogatoriu. Conform lui Cîºlaru, adevãratul scop al reþinerii a fost intimidarea, izolarea ºi indisponibilizarea acþiunilor pentru a lãsa loc de acþiune firmei minoritare, GlobAuto. „În spatele GlobAuto este firma Basarabia Nord, concurent cu noi, ºi sunt persoane care au lucrat cu Oleg Voronin ºi familia lui Þurcanu – fostul ministru de interne. Ei acapareazã de fapt Carmez”.

 

Cazuri CEDO

Cazuri de acaparare a unei afaceri, similare cu Carmez, sunt din ce în ce mai multe în ultimii ani. O aratã ºi avalanºa de procese la CEDO. Vladislav Gribincea, de la Juriºtii pentru Drepturile Omului: „În 2008 am avut cu 29% mai multe cazuri la CEDO faþã de anul precedent; în 2007, cu 40% mai mult faþã de 2006. Dacã dãm la o parte Slovenia ºi Georgia, care au câte o problemã punctualã, Republica Moldova este pe primul loc la numãrul de cauze înaintate la CEDO, cauze din toate domeniile. Foarte multe cazuri au de fapt un substrat economic, o afacere distrusã. Practic CEDO a devenit a patra instanþã pentru Republica Moldova ºi nimeni nu mai aºteaptã o soluþie echitabilã în þarã.”

Gribincea ne-a trecut rapid în revistã câteva exemple de cauze economice în care Republica Moldova a pierdut la CEDO:

-  EDUARD MUªUC proprietar al MEGADAT COM, firma cea mai dezvoltatã în domeniul internet. Muºuc era în opoziþie, iar firma avea o creºtere enormã. Muºuc a fost arestat ºi afacerea i-a fost spulberatã. A câºtigat la CEDO ºi ulterior s-a înþeles cu comuniºtii pentru un post de consilier.

- AIR MOLDOVA – o companie germanã a privatizat operatorul, aerian dar comuniºtii au anulat privatizarea. CEDO a dat câºtig firmei germane ºi a obligat Republica Moldova sã plãteascã înapoi firmei suma investitã, plus despãgubiri.

- OFERTA PLUS – companie din domeniul energetic. CEDO menþioneazã cã i-a fost pornit un dosar penal abuziv, la comanda actualului prim ministru.

- HOTEL DACIA – firma care a câºtigat privatizarea a fost expropriatã din cauzã cã preþul de cumpãrare era diminuat, în viziunea comuniºtilor. Omul de afaceri care a cumpãrat hotelul era într-un conflict personal cu Voronin. A câºtigat la CEDO.

IPTECH – un centru comercial evaluat, ca afacere ºi clãdire, la 40 de milioane de euro. A fost deschis dosar penal ºi s-a contestat privatizarea din momentul în care patronul din umbrã, Vlad Filat, s-a lansat în politicã.

 

Fãrã reacþie

Pe plan internaþional se poate menþiona reacþia constantã a CEDO, de a condamna abuzurile autoritãþilor de la Chiºinãu. În rest, ultimii 8 ani au fost scufundaþi în tãcere. Politica internaþionalã nu a reacþionat ferm împotriva sistemului corupt care a transformat þara într-un sistem totalitar. Uniunea Europeanã ºi Statele Unite au tratat foarte blând regimul comunist al Republicii Moldova, întotdeauna atenþi la reacþia Rusiei, în acelaºi mod în care au tratat ºi Transnistria. Este adevãrat cã opoziþia a început foarte târziu sã se organizeze sistematic ºi sã adune dovezi legate de abuzuri, corupþie, folosirea organelor statului ca instrumente în interesul politicienilor comuniºti. Practic momentul care a arãtat cât de gravã este situaþia în Republica Moldova a fost în timpul protestelor din acest an.

La rândul ei, România nu a ºtiut cum sã abordeze relaþia cu Republica Moldova ºi nu a denunþat cu o voce prea energicã abuzuri concrete, cel puþin pânã la protestele din aprilie anul acesta. Practic, abuzurile ºi încãlcãrile flagrante ale drepturilor omului din primãvarã au atras atenþia ºi asupra monopolizãrii sistemului de afaceri de cãtre regimul politic.

 

Schimbarea

În contrast cu gravitatea situaþiei, mulþi dintre cei intervievaþi sunt optimiºti ºi sunt de pãrere cã lucrurile se vor aºeza de la sine, odatã îndepãrtatã presiunea din vârful sistemului – adicã familia Voronin[45]. „Dacã se schimbã regimul, clica lui Voronin o sã accepte liniºtitã sã fie obligaþi sã se retragã din diverse afaceri ca sã facã loc noii puteri” crede un jurnalist economic. „O sã fie foarte multe procese de recuperare în cazul afacerilor preluate cu forþa. Se poate sã asistãm ºi la episoade destul de violente” crede un om de afaceri. Astfel de reacþii confirmã însã impresia cã sistemul democratic în Republica Moldova este profund viciat, iar funcþionarea statului depinde în prea mare mãsurã de persoana care deþine postul de preºedinte.

Republica Moldova se trezeºte dintr-un coºmar în care s-a afundat de-a lungul ultimilor 8 ani. Partidul comunist a avut majoritatea, a putut schimba legi, iar Voronin s-a comportat ca un dictator: ºi-a arogat cât mai multe funcþii, a jucat rolul statului ºi a exercitat totodatã un monopol asupra economiei private. Afacerile de succes au fost preluate cu forþa atât pentru a genera profit, cât ºi pentru a sufoca orice tentativã de finanþare a unei opoziþii organizate. Cel mai afectat de regimul comunist pare sistemul juridic, profund corupt. Aventura comunistã a fost posibilã ºi din cauzã cã din exterior nu au venit reacþii ferme.

 

 

 

 

 

 



[1] Discuþia legatã de mediul de afaceri din Republica Moldova începe invariabil cu una din versiunile bancului despre fiul preºedintelui Voronin care deþine toate afacerile prospere din Chiºinãu si este compãtimit de mama sa pentru cã este singurul care munceºte în republicã. „Merg Vladimir Voronin ºi soþia sa, Taisia, prin Chiºinãu ºi se minuneazã de câte bãnci, pizzerii ºi farmacii noi sunt în oraº. «A cui e banca asta?», întreabã prima doamnã. «A fiului nostru, Oleg», rãspunde dl. preºedinte. «ªi restaurantul cela?». «Tot a lui…». «Dar farmacia din colþ? ». «Pãi tot a lui, Taisia! », îi spune iritat Vladimir Nikolaevici. «Sãrmanul, se vãicãreºte femeia, se pare cã numai bãiatul nostru munceºte în þara asta»…”

[2] Interviu avocat Vladislav Gribincea

[3] Firme sau persoane fizice care preiau forþat o afacere privatã în numele unor politicieni

[4] ziarist economic, anonim

[5] interviu cu Nicolae Bivol, primul șef al Inspectoratului Fiscal de Stat

[6] vezi caz preluare Carmez

[7] Vezi ECOnomist: Nr. 229/22 iulie 2009, Pag. 5 – Moldovenii care muncesc în strãinãtate continua sa fie pilonii economiei.

[10] interviu Dorin Chirtoacã

[11] Exemplu 1 – pentru poliție rutierã, nu se deconteazã nimic pe deplasãri – totuºi la final de lunã se vede cã un poliþist de la rutierã se deplaseazã în valoare de trei ori cât salariul lui și nimeni nu-i deconteazã. De unde are bani?

Exemplu 2 – grãnicer obligat sã se mute din vest la nord – est. A scris memoriu cã nu are bani de mutare și cã nu primeºte nimic (2 copii, soție în vest la muncã). Demis, dosar penal de neexecutare ordin. S-a adresat unui avocat pe drepturile omului, care a ameninþat cu conferinþa de presã. Panicã în sistem, au schimbat rapid totul. Sistemul e aberant, forþeazã sã ia mitã pe cont propriu.

[12] vezi articol din „Timpul”, marþi 28 iulie, nur 136 an 8 – “Fabrica de milioane a lui Igor Dodon – prim viceprim-ministru si ministrul economiei – o reþea de nepotism, cu suflete moarte, a furat milioane din banii publici”

[13] Vezi capitol separat – Media 

[14] ziariºtii relateazã din discuþiile cu specialiºtii institutului cum institutul de statistica modifica algoritmi, calcule și raportare pentru ca cifrele sã punã într-o luminã bunã guvernul

[16] ziarist economic, anonim

[17] avocat specializat pe comercial, fuziuni, due dilligence

[18] ziarist economic, anonim

[19] interviu cu ziarist CM

[20] interviu ziarist CM

[21] interviu Lilia Carasciuc, TI, implicatã în programe anticorupþie cu instituþii ale statului.

[22] ziarist economic, anonim

[23] interviu Vladislav Gribincea

[25] vezi note interviu

[27] vezi „Jurnal de Chiºinãu”. “Voronin a uzurpat puterea de stat?” și “Curtea Constituþionalã încalcã legea” – Nicolae Osmochescu, judecãtor la Curtea Constituþionalã, afirmã ca Voronin prezideazã neconstituþional și ºedinþele de guvern

[29] declaraþie Nicolae Bivol, fost ºeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În trecut a organizat o structurã similarã cu Garda Financiarã din România. Acum reprezintã oameni de afaceri în instanþã împotriva abuzurilor Fiscului.

[31] Decedat în 2006

[32] Anatolie Cislaru, CARMEZ

[33] avocat Vladislav Gribincea

[34] imediat dupã alegeri, situaþia a început sã se schimbe, deþinuþii politici ca Mocanu au fost eliberaþi.

[35] interviu Liliana Carsciuc, TI

[36] avocat comercial, anonim

[37] om de afaceri, anonim

[38] om de afaceri, anonim

[39] Lilia Carasciuc, TI

[40] interviu ziarist economic, anonim

[41] Vitalie Cãlugãreanu, seria despre Voronin http://www.crji.org/news.php?id=150&l=1 si alte 3 materiale

[42] avocat specializat comercial, anonim

[44] Cererea Nr. 19/1-10-7 din 3 Februarie 2009, semnata Sergiu Puºcuþã (acestea este fost director al CCCEC ºi al Inspectoratului Fiscal de Stat)

[45] Spre exemplu, la o zi dupã alegeri, a fost eliberat din arest la domiciliu Sergiu Mocanu, acuzat de comuniºti de organizare a protestelor din aprilie, þinut fãrã temei legal in arest preventiv.

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.