FÃCUTE PENTRU CONTRABANDA
Stefan Candea / 2008-10-18 en
Acasa | Investigatii | FÃCUTE PENTRU CONTRABANDA
Share this story

Þigãrile ruseºti îneacã Uniunea Europeanã. România – o piesã importantã pe traseu

 

De ªtefan Cândea, Duncan Campbell, Vlad Lavrov ºi Roman Shleynov

International Consortium of Investigative Journalists

 

 

O investigaþie internaþionalã a descoperit cã Europa este înecatã de þigari ruseºti de contrabandã în valoare de un milliard de dolari pe an.

 

(vezi video online - click

O reþea de fabrici ºi trasee a fost pusã la punct de-a lungul continentului începând cu 2004, urmãrind rutele companiilor multinaþionale producãtoare de þigãri, folosite în trecut la o scarã mult mai mare. Noul comerþ la negru implicã o singurã marcã, Jin Ling care apare în tot mai multe oraºe si tari de pe teritoriul Europei în fiecare lunã.

 

Jin Ling, total necunoscutã autoritãþilor pânã acum 3 ani, a crescut atât de rapid încât organele de drept afirmã cã acum concureazã cu Marlboro la capitolul capturi de contrabandã în Uniunea Europeanã.

 

Organizaþia care se aflã în spatele acestei pieþe negre în continuã creºtere, Fabrica de Tutun Baltica (BTF) din Kaliningrad, Rusia, are legãturi cu douã dintre cele mai mari companii producãtoare de þigãri din lume. Reþeaua acesteia din Rusia si Ucraina a fost initial deþinutã ºi condusã de filiale ale grupului Japan Tobacco International (JTI), al treilea producãtor de þigarete din lume.

 

Fabrica de Tutun Baltica

Investigaþia a identificat o reþea ruseasca si Est-Europeana de companii, inclusive 5 fabrici in care se presupune cã se produc þigãrile care ajung fraudulos în vestul Europei. Reþeaua de fabrici condusã de cãtre ruºi sustine cã poate produce mai mult de 24 de miliarde de þigãri anual. Asta înseamnã 7% din importurile legale de þigãri în Uniunea Europeana.

 

 

Iniþial importate din China, Jin Ling prezintã caracteristicile unui pachet king-size, conceput astfel încât sã semene cu brand-ul Camel la culoare, font ºi layout. În locul cãmilei însã, pe pachet apare o caprã de munte.

 

Þigãrile Jin Ling nu au nici o piaþã de desfacere legalã în Europa, conform ofiþerilor vamali. Acest brand nu ºi-a fãcut niciodatã reclamã ºi nu pot fi gãsite în magazine. Sunt vândute numai în mod ilegal – traficate de cãtre grupãri care sperã la câºtiguri imense prin vânzarea unor þigãri fãrã licenta, fãrã accize ºi taxe, pe piaþa neagrã din Europa.

 

“Jin Ling are cea mai ºocantã ascensiune din toata lumea în comerþul ilegal de þigãri” declara Luk Joossens, expert al World Health Organization (Organizaþia Mondialã pentru Sãnãtate), expert în contrabanda cu þigãri. "Jin Ling inundã Europa”

 

Investigaþia Jin Ling a acoperit 10 þãri ºi a fost coordonatã de cãtre International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), o reþea non-profit formatã din jurnalisti independenþi, care a expus în urmã cu opt ani complicitatea marilor producãtori de þigãri de contrabandã. Bazându-se pe registre ale comerþului, date vamale ºi înregistrãri sub-acoperire din interiorul principalei fabrici Jin Ling, echipa ICIJ a pus cap la cap o poveste unicã a primului brand de þigãri din lume proiectat si fabricat numai pentru contrabandã.

 

 

Operaþiunea Baltic

 

Sediul central al Fabricii Baltica (BTF) este în Kaliningrad, o felie de

Kaliningrad, acasa la BTF
teritoriu rusesc anexatã de cãtre Uniunea Sovietica dupã al doilea rãzboi mondial, îndesatã între Polonia ºi Lituania. Exclava autonomã ruseascã este cunoscutã ca fief al contrabandei ºi crimei organizate. În oraºul Kaliningrad, capitala regionalã, complexul BTF de birouri, fabrica ºi depozite este poziþionat strategic departe de drumul principal. De pe malul râului, un drum nemarcat conduce cãtre clãdirea de trei etaje din cãrãmidã roºie a companiei. Nu existã marcaje sau plãcuþe care sã identifice fabrica sau clãdirea de birouri.

 

Din Kaliningrad, miliarde de þigãri ale BTF sunt traficate direct cãtre Polonia, sau printr-o rutã ocolitoare prin Lituania, Letonia, Belarus ºi Rusia. Oficialii BTF recomandã clienþilor sã foloseascã rutele marine deoarece ei pot livra containerele direct ºi fãrã taxe cãtre portul din Kaliningrad. De asemenea ei oferã transportul de la fabrica din Lviv, Ucraina cãtre portul Odessa. Peste graniþã cãtre Germania ºi porturile Marii Negre sau ale Mãrii Baltice, þigãrile sunt pasate unor reþele de crimã organizatã din cel putin 13 þari – Germania, Anglia, Polonia, Letonia, România, Grecia, Turcia, Italia, Bulgaria, Olanda, Danemarca, Belgia ºi Franþa.

 

Niciunul dintre pachete nu conþine avertismentele corecte cu privire la pericolul asupra sãnãtãþii, obligatorii în toate þãrile membre ale UE, demonstrând clar ilegalitatea lor. Unele pachete de Jin Ling poartã etichete de duty-free sau timbre ruseºti, aparent ca o tacticã de marketing menitã sã ofere prestigiu ºi credibilitate produsului. BTF este suspectatã cã îºi tipãreºte propriile etichetele de duty-free pentru a da o imagine de piaþã “gri” contrabandei lor – ca ºi cum þigãrile ar fi un produs legal, divertat fãrã autorizaþia producãtorului.

 

“Þigãrile Jin Ling sunt produse în mod legal în fabrici ruseºti dar sunt destinate pieþii ilegale europene” declarã expertul în contrabandã Joossens. “Este o nouã problema, unicã în felul ei.”

 

Creºterea traficului cu Jin Ling coincide cu semnificative scãderi în capturi de þigãri produse legal, dar netaxate, exportate de companiile producãtoare din vest. Producãtori ca Phillip Morris, JTI-Gallaher ºi Imperial Tobacco Group au întâmpinat presiuni internaþionale, publice ºi politice pentru a-ºi “curãþa” acþiunile ºi pentru a-ºi diminua vânzãrile cãtre canalele ilegale ºi centre de contrabandã cum ar fi Kaliningrad.

 

Dimensiunea ºi creºterea surprinzãtoare a traficului cu Jin Ling l-au catalogat ca un nou trend al crimei organizate, ducând la sesizarea agenþiilor vamale europene prin demararea programului “Operaþiunea Baltic” la începutlui anului 2008. Oficiali ai Biroului Anti-Fraudã al Uniunii Europene (OLAF) au format un Task Force dedicat problemei Jin Ling. Traficul cu Jin Ling “a devenit o problemã majorã în UE cauzând pierderi importante pentru bugetele naþionale dar ºi pentru bugetul UE” a declarat OLAF ca rãspuns întrebãrilor ICIJ.

 

Pentru a investiga fabrica Baltica, reporterii ICIJ au vizitat in August 2008, sub acoperire, centrul de producþie din Kaliningrad. Pozând în contrabandiºti dornici sã stabileascã o noua ruta cãtre UE, aceºtia au avut asupra lor camere ascunse ºi echipament de înregistrat.

 

Oficialii BTF s-au dovedit a fi nerãbdãtori sã-ºi ajute posibilii noi clienti. La fabrica principalã, echipei i-au fost oferite containere de Jin Ling – fiecare conþinând peste 10 milioane de þigãri. “Nu ne intereseazã ce se întamplã cu þigãrile” le-a spus managerul logistic al BTF, Dimitry Gyrja, reporterilor. “Conform legislaþiei ruseºti, nu conteazã. De toate aranjamentele legate de transport va ocupaþi voi…” Cu plata în avans, a adaugat el, un container poate fi gata de livrare în douã sãptãmâni.

 

Preþul lor pe container: $102,500 (£59,000 sau €73,000) – aproape un cent pe þigarã. Dacã un astfel de container ar fi ajuns în Suedia sau în Germania ºi ar fi fost vândut la preþul legal, ar fi valorat 3,2 milioane de dolari (2,3 milioane de euro). În Anglia sau Norvegia, unde taxele pe þigãri sunt mai mari, acelaºi transport ar fi valorat în jur de 6 milioane de dolari (4 milioane de euro). Chiar ºi la jumãtate de preþ – preþul practicat pe piaþa neagrã – profiturile ar fi fost imense.

 

Marjele de profit generoase concureazã cu cele din traficul cu droguri ºi justificã metodele elaborate ºi costisitoare de disimulare, folosirea unor rute ocolitoare complexe, mituirea poliþiei corupte ºi a vameºilor cât ºi angajarea de bodyguarzi.

 

Din 2005, agenþiile vamale Europene care monitorizeazã comerþul la graniþa esticã a Uniunii Europene au capturat cantitãþi din ce în ce mai mari de Jin Ling ascunse în transporturi de aproape orice fel: fructe ºi legume, peºte, materiale de construcþii, muºchi de turbã, cherestea, resturi de carton, produse de patiserie, role de hârtie ºi hranã de cai. Poliþia lituanianã a gãsit Jin Ling înauntrul unor piese de mobilier asamblate.

 

Capturile de Jin Ling au înregistrat o creºtere atât de mare încât oficialii vamali au declarat cã este marca cu cele mai frecvente capturi. Rapoartele examinate de ICIJ au scos la iveala cã în anul 2007, 258 de milioane de þigãri au fost capturate – echivalentul a 25 de containere pline, o creºtere cu 87% faþã de totalul capturilor din anul precedent. În 2008, noi capturi, rute ºi locaþii sunt raportate sãptãmânal.

 

Se suspecteazã cã mult mai multe þigãri reuºesc sã treacã de vamã, alimentând astfel piaþa neagrã ºi crima organizatã în Europa. Agenþiile vamale se aºteaptã ca în mod normal sã descopere între 5 ºi 10% din cantitãþile traficate, ceea ce implicã faptul cã BTF reuseºte sã introducã 5 miliarde de þigãri în Europa în fiecare an. Dar BTF susþine cã produce de 3 ori mai mult.

 

Jin Ling-ul din Kaliningrad a început sã intre în Lituania ºi Polonia din 2005. Primele transporturi de dimensiuni mari au fost descoperite intrând în UE de cãtre vameºii polonezi care patrulau pe graniþa lituanianã la 10 August 2006. Un transport de 8 milioane de þigãri valorând aproape 3 milioane de dolari (aproximativ 2 milioane de euro) a fost descoperit într-un camion care transportã carburant. Doua luni mai tarziu, în octombrie 2006, vama englezã a raportat prima capturã a mãrcii de care nu mai auzise nimeni pânã atunci.

 

Documentele vamale poloneze obþinute de ICIJ aratã cã rolul Poloniei a devenit unul central în rutele contrabandiºtilor cãtre vest, odatã cu aderarea la UE. Numãrul þigãrilor capturate anual pe graniþa esticã a Poloniei s-a triplat de la 234 de milioane în 2003, ajungând la 750 de milioane în 2007.

 

Din august, contrabandiºtii de Jin Ling au inaugurat rute noi prin sudul Europei. Câteva transporturi de þigãri au intrat în UE prin Cipru, venind din portul Klaipėda din Lituania, aflat la 120 de kilometrii de Kaliningrad. Altele au fost transportate cu vaporul cãtre Turcia ºi de acolo cãtre Grecia cu destinatia Europa Centrala. În luna Septembrie, vama din România a descoperit doua containere de Jin Ling venite din Grecia. Destinþia acestor þigãri ar fi fost þãrile cu accize mari, în special Germania sau Marea Britanie, declarã oficialii români.

 

Caracterul internaþional al acestei afaceri a devenit ºi mai clar în 29 septembrie, odatã cu o capturã de 5 milioane de þigãri Jin Ling îmbarcate în douã camioane care pãrãseau portul din Veneþia, Italia. Potrivit Gãrzii Financiare din Italia, camioanele aveau numere de înregistrare bulgãresti, ºoferii arestaþi erau de cetãþenie greacã, de origine georgianã ºi respectiv uzbecã, iar tutunul venea de la fabrica BTF din Kaliningrad. Þigãrile au fost transportate pe uscat prin Rusia ºi Lituania cãtre portul Klaipėda, iar apoi trimise cãtre Larnaca, Cipru ºi de acolo transportate pe mare cãtre portul din Veneþia.

 

 

 

Transportând “ieduþii”

 

Captura in Germania
Vameºii germani spun cã sunt familiarizaþi cu traficul de þigãri Jin Ling care intrã ºi tranziteazã Europa pe “Aleea Varºovia” cãtre Berlin ºi zona Ruhr (n.r – este vorba de autostrada care leagã Varºovia de Berlin ºi coboarã cãtre Köln), iar apoi pe canale portuare din Antwerp si Rotterdam.

 

Echipele lor anti-trafic au folosit convorbirile telefonice ale traficanþilor, în încercarea de a bloca contrabanda. Transporturile de Jin Ling sunt numite de cãtre traficanþi “micile caprele” referindu-se la capra de munte de pe pachetul de þigãri. Când un transport ajunge la destinaþie, mesajul transmis între ei este “au ajuns ieduþii”.

 

Munchen, Köln ºi Berlin sunt oraºele nemþeºti cele mai vizate de cãtre contrabandiºtii de Jin Ling. Oficialii spun cã Berlinul are o reþea de 300 de puncte de vânzare pe piaþa neagrã a þigãrilor, majoritatea dintre ele oferind Jin Ling. O ruta de aprovizionare implicã ascunderea þigãrilor traficate în transporturi regulate de mâncare, transporturi care aprovizioneazã lanþurile de supermarketuri nemþeºti. Conform statisticilor federale, unul din trei rezidenþi ai fostei Germanii de Est fumeazã þigãri de contrabandã.

 

Vama germanã ºi investigatorii poliþiei cred cã Jin Ling sunt distribuite ºi vândute prin reþelele de crimã organizatã, incluzând grupãri vietnameze ºi lituaniene, ºi supravegheate de bodyguarzi locali. Vanzãtorii vietnamezi sunt obligati sã vândã þigãrile la un preþ fix de 2 euro pe pachet sau 20 euro cartuºul.

 

Þigãrile sunt vândute în general de vânzãtori ambulanþi, pe stradã, care opereazã aproape de staþiile de metrou. S-a descoperit cã aceºti vânzãtori ºi-au creeat ascunziºuri pentru þigãri în parcurile din apropiere, în vegetaþia de lângã strãzi sau sub trotuare. Unii vânzãtori îºi ascund marfa în hainele largi pe care le poartã.

 

Vama englezã a raportat descoperirea noii mãrci cu un pachet distinctiv de culoare galbenã, mai întâi în Birmingham în 2006 ºi apoi în Derbyshire în anul urmãtor.

 

Conform experþilor în controlul tutunului, þigãrile de contrabandã sunt distribuite ºi vândute din uºã în uºã, prin restaurante fast food sau din porbagajul masinilor. Oficialii au adãugat cã aceleaºi canale sunt folosite în Anglia ºi în Germania pentru distribuirea de narcotice.

 

 

 

 “Nu putem face faþã cererii”

 

În Rusia, Fabrica Baltica este o afacere de succes. Compania a fost întregistratã oficial ca Baltiskaya Tabachnaya Fabrika în august 1997. Din 2006, BTF ºi-a dublat capacitatea de producþie la fabrica din Kaliningrad de la 6,3 miliarde la 13 miliarde de þigãri pe an. O a doua fabricã, din oraºul caucazian Armavir din sudul Rusiei, a fost achiziþionatã în 2003 ºi retehnologizatã sã producã pânã la 1,8 miliarde de þigãri anual.

 

 

Pânã în aprilie 2007, BTF a integrat douã maºini noi de producþie în o a treia fabricã din Lviv, Ucraina. Compania susþine cã plãnuieºte sã instaleze alte 6 linii de producþie în 2008 pentru a putea aduce capacitatea fabricii din Lviv la aproape 10 miliarde de þigãri pe an.

 

Directorul general ºi aparent deþinãtorul BTF este Vladimir

Vladimir Kazakov, primul din dreapta
Kazakov, cetãþean rus. Kazakov a declarat revistei de afaceri Kommersant-Dengi în octombrie 2006 cã BTF se bucurã de o explozie a vânzãrilor. “Nu putem face faþã cererilor, nu mai avem spaþiu de producþie” explicã el.

 

Kazakov a declarat presei ruseºti cã BTF produce peste douãzeci de mãrci diferite pentru piaþa de nivel mediu din Rusia ºi exportã 5% din producþie cãtre pieþe care includ Arabia Saudita, Canada ºi Statele Unite. S-a lãudat cã a angajat 28 de reprezentanþi regionali pentru a-ºi vine mãrcile pe teritoriul Federaþiei Ruse.

 

Pânã acum, anchetele ICIJ din Rusia, Europa ºi din întreaga lume ridicã serioase semne de întrebare cu privire la pretenþiile BTF de a produce în principal pentru piaþa ruseascã. Datele raportate de Business Analytica, un serviciu rusesc de cercetare a pieþei, sugereazã cã distribuþia actuala a BTF în Rusia este de doar 0,1% din piaþa localã, sau aproape de 400 de milioane de þigãri pe an. Verificãri ale vânzãtorilor de þigãri din oraºele ruseºti nu au gãsit dovezi cu privire la vânzãri de Jin Lig, nici chiar în Kaliningrad. Þigãrile sunt vãzute destul de rar printre ruºi, cunoscuþi ca fumatori înrãiþi.

 

Cat despre pretenþiile BTF legate de exporturile de 5% din producþia anualã, aceasta ar echivala 400 de milioane de þigãri sau 40 de containere. Dar verificãrile PIERS (Port Import Export Reporting Service) – cea mai cuprinzãtoare sursã din Statele Unite referitoare la importuri – nu au gãsit înregistrãri ale transporturilor BTF cãtre S.U.A. Verificarea bazelor de date neoficiale ruseºti a scos la iveala un sigur export, de valoare micã – cãtre Polonia, în 2005.

 

Un tir incarca Jin Ling in curtea fabricii
ICIJ a cotactat în mod repetat fabrica Balitca prin telefon ºi fax, cautând un raspuns la diversele probleme care reies din investigaþie. Oficialii companiei au refuzat sã comenteze.

 

 

Legãturi cu Marii Producãtori

 

În pofida tacticilor de marketing ale BTF, aceºtia au legãturi cu importante companii producãtoare de þigãri, incluzând douã din cele mai mari firme de profil din lume – Japan Tobacco International (JTI) ºi British American Tobacco (BAT).

 

Deºi BAT ºi-a facut publicã opoziþia faþã de contrabanda cu þigãri, compania a furnizat cãtre BTF tutun de buna calitate, de tip vestic. În aprilie 2008, filiala brazilianã a BAT, Sousa Cruz, a transmis 21 de tone de frunze de tutun direct cãtre fabrica BTF din Kaliningrad, dupã cum relateaza PIERS. Transportul, conform oficialilor BAT, a fost unul din patru fãcute de Souza Cruz cãtre BTF din 2003.

 

În 2007, Preºedintele BAT, Jan du Plessis promisese sã se “asigure cã toate operaþiile noastre sunt direcþionate numai cãtre comerþul legal de tutun. Companiile noastre... înceteazã furnizarea cãtre orice client implicat în cunostinþã de cauzã sau din neglijenþã în comerþul ilicit”

 

Într-un e-mail trimis cãtre ICIJ de cãtre purtãtoarea de cuvânt a BAT, Catherine Armstrong, aceasta declara cã exporturile au fost operate printr-un agent brazilian ºi cã au fost “o greºeala” care “a fost imediat corectatã... Echipa noastrã de supraveghere a comerþului fraudulos cunoaºte acuzele legate de brand-ul Jin Ling produs de compania Baltica. In mod regretabil, filiala noastrã Souza Cruz nu cunoºtea acest lucru pânã acum... putem deci confirma ca vom stopa furnizarea de tutun.”

 

BAT nu este singurul furizor al BTF de ingrediente care sã îmbunãtãþeascã semnificativ calitatea þigãrilor preferate de fumãtorii vestici. Date ale Serviciului Vamal rusesc confirmã cã Baltica a importat astfel de produse din toata lumea – tutun din Brazilia, Panama, Uganda, Zambia ºi Zimbabue; filtre din republicile baltice, hartie din Elveþia, Germania, Franþa ºi Suedia; lipici din Republica Ceha ºi republicile baltice; arome din Statele Unite; ºi pachetele de þigãri imprimate în Estoia. Datele aratã cã firma a investit masiv în stoc ºi infrastructurã, incluzând maºinãrii noi din Germania, Franþa ºi Olanda.

 

Linia de productie Jin Ling
Originea Jin Ling este defapt un brand chinezesc exportat cãtre Rusia. Marca de þigãri Jin Ling a fost prima datã produsã de o companie de stat din China, Nanjing Tobacco. (Jin Ling este numele mai vechi al oraºului Nanjing). În ultimii ani ai regimului sovietic, China a fãcut un barter constând în a furniza þigãri Jin Ling în schimbul unor maºinãrii ruseºti. Dar barter-ul a încetat, iar marca a fost reintrodusã de cãtre primii deþinãtori ai fabricii BTF în 1997.

 

Directorul general al BTF, Kazakov spune cã el a preluat firma în 1999, dupã ce a colaborat cu compania de tutun RJ Reynolds (RJR). El a declarat presei din Rusia cã a fost distrubuitorul exclusiv al firmei RJR ºi al popularelor þigãri “Pyotr 1”. Fabricile BTF din Lviv ºi Armavir au fost deþinute ºi opertate de RJR.

 

În 2004 însã, BTF a avut tangenþe cu o altã multinaþionalã din domeniul tutunului din Marea Britanie, Gallaher. În acel an, BTF era deþinutã de PRT Ltd., o companie constituitã la sediul din Polonia al grupului britanic Gallaher, localizatã în Poddebice, lângã Lodz, conform bazei de date ruseºti SKRIN. Gallaher a preluat operaþiunea Poddebice – Compania Tytoniowa Merkury, o fabricã polonezã privatizatã de þigãri – în 5 Martie 2003. Un purtãtor de cuvant al Japan Tobacco International (JTI), acum proprietar al Gallaher, a declarat într-un e-mail cãtre ICIJ cã BTF ºi PRT “ar fi putut fi third-party contractors cândva înainte de 2003” cu grupul Gallaher.

 

Potrivit bazei de date Dun and Bradstreet, PRT Ltd. continua sã aparã ca înregistratã la birourile poloneze ale Gallaher din Poddebice pânã în august 2008. Dupã preluarea Gallaher, marca Jin Ling a fost reînregistratã cãtre BTF în Kaliningrad pe 11 septembrie 2003, potrivit registrului internaþional al mãrcilor întregistrate WIPO. PRT Ltd din Poddebice continua sã deþinã BTF pânã pe 16 septembrie 2005. Valoarea acþiunilor a cresctut atunci de la 960,000 de ruble la 120 de milioane de ruble (aproximativ 5 milioane de dolari). Proprietatea a fost transferatã cãtre un cetaþean rus neidentificat. Kazakov figureazã acum ca deþinãtor al acþiunilor BTF, potrivit registrului comerþului rusesc EGRUL.

 

Atât RJR, fostul furnizor al lui Kazakov, cât ºi Gallaher, fosta casã a BTF-ului, fac acum parte din Japan Tobacco International (JTI). JTI a achiziþionat operaþiile RJR din afara S.U.A în 1999 ºi a cumpãrat Gallaher în 2007. În 2004, BTF s-a aliat cu JTI – la fel ca ºi Phillip Morris – punând bazele Consiliul de Dezvoltare a Industriei Tutunului cu sediul la Moscova. Intenþia grupului înfiinþat era de a face lobby pentru taxe mai mici aplicabile þigãrilor cu filtru.

 

 

Arhipelagul Jin Ling

 

Piaþa neagrã a þigãrilor Jin Ling, necunoscutã pentru majoritatea consumatorilor europeni, a crescut atât de repede ºi a devenit atât de profitabilã încât acum, conform oficialiilor vamali, 10 companii produc ºi comercializeazã aceste þigãri. Investigaþiile ICIJ au descoperit  5 fabrici localizate în nord-vestul Russiei, Ucraina ºi în regiunea sudicã a Rusiei, Krasnodar, locul naºterii lui Kazakov. Toate companiile, mai putin una, sunt suspectate de a fi conduse de cãtre Kazakov care pretinde ca a investit 45 de milioane de dolari în tehnicã de producþie. Oficialii spun cã a zecea companie, localizatã în Chiºinãu, capitala Republicii Moldova, s-ar putea sã acþioneze ca o francizã.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Conform actelor oficiale moldoveneºti, reiese cã firma producãtoare de Jin Ling nu are nicio legãturã directã cu porprietarii grupului din Kaliningrad. Este vorba de  Tutun-CTC – care apartine însa 90% statului moldovean.

 

In martie 2006 un avocat, acþionând în numele unui rezident din Chiºinãu, Vsevolod Ilcenco, a înregistrat drepturile de marca pentru numele ºi ambalajul Jin Ling, identice cu cel din Rusia. Înregistrarea s-a fãcut pentru Macedonia, Bosnia, Serbia, Muntenegru, Croatia, Grecia ºi Egipt. Avocatul Leonid Cotruta a declarat unui reporter al ICIJ ca þigãrile moldoveneºti Jin Ling sunt fãcute “numai cu scopul de a fi exportate cãtre þãri diferite faþã de cele cãtre care exportã producãtorul rus”. Ilcenco, proprietarul mãrcii, este ºi proprietarul unui magazin duty-free pe graniþa UE cu Moldova, la Sculeni. Ilcenco este asociat cu Vasile Vasilciuc la firma Top Free Shop, companie înregistratã la Iaºi. Top Free are un magazin duty free dar ºi autorizaþia de antrepozit de þigãri. Dealtfel, principalul obiect de activitate al firmei este „comercializarea þigãrilor”. Sediul firmei funcþioneazã în clãdirea Centrului de Afaceri Internaþional din Iaºi (CAI). Presa ieºeanã a relatat acum doi ani cã în spatele firmei CAI se aflã omul de afaceri local Viorel Roman.

 

Se presupune cã fabrica moldoveneascã de Jin Ling ºi-a început activitatea de curând, dar versiunea sa a apãrut deja în þãri ale UE. Când i-au fost puse întrebãri lui Ilcenco cu privire la rutele de transport ºi metodele utilizate, un purtãtor de cuvânt al acestuia ne-a contactat. El s-a prezentat ca „Victor”: „am crezut cã vreþi sã cumpãraþi þigãri”. Când a aflat cã vrem sã ºtim detalii ca jurnaliºti, s-a enervat: “Nu vreau sã vã spun cat de mult producem ºi unde exportãm.” Dar dacã presa este interesatã de contrabanda cu þigãri, a adãugat, ar fi mai bine sã scrie despre companiile producãtoare din vest. “ªi ele sunt implicate în contrabandã”

Aceeaºi poveste la TUTUN CTC. Într-o primã conversaþie cu Sergiu Cojocaru, director marketing, acesta ne-a spus cã poate produce Jin Ling sub contract pentru compania care deþine marca. Ne-a sugerat cã cel mai uºor ar fi sã ne livreze într-o zona duty free, fãrã sã mai aplice timbre româneºti. Contactatã oficial, conducerea TUTUN CTC s-a bâlbâit. Directorul comercial Rãileanu ne-a spus cã au produs în urmã cu doi ani. Purtãtorul de cuvânt ne-a declarat cã nu este de competenþa lui sã ne rãspundã iar directorul comercial Victor Tãlmaci ne-a tãiat-o scurt: „Marca aparþine lui Vsevolod, el ne-a comandat ºi noi o producem. Nu pot sã vã spun în ce cantitate.”

 

Ca ºi produsele Baltica, marca moldoveneascã a Jin Ling a fost gãsitã numai pe piaþa ilegalã din vest, nu ºi pe cea legalã pretinsã de companie. Conform documentelor oficiale, TUTUN CTC a anunþat Ministerul Finanþelor cã preþul maxim de desfacere este 20 cenþi pentru un pachet. În pieþele bucureºtene Jin Ling se vinde cu 8 euro cartuºul.

 

O altã fabricã Jin Ling descoperitã de reporterii ICIJ este localizatã în Donetsk, în partea de est a Ucrainei. Aceasta este operata de compania de tutun “Khamaday” iar produsele acesteia au fost confiscate în Polonia ºi alte þãri ale UE.

 

Producþia din Armvir, Donetsk, Chiºinãu ºi alte fabrici, se considerã a fi modestã pe lângã fabrica de tutun Baltica din Kaliningrad, mereu în expansiune. Dar nivelul industrial la care s-a ajuns pe piaþa neagrã a þigãrilor care provin din reþelele de fabrici ruseºti au alertat autoritãþile Uniunii Europene.

 

Pe 20 octombrie, aproape 160 de guverne din toatã lumea se vor întâlni la Geneva pentru tratatul privind controlul traficului de tutun, susþinut de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (World Health Organization – WHO). Întâlnirea va stabili noi paºi în anihilarea reþelelor de trafic de þigãri la nivel global. Din cauza creºterii îngrijorãrii Europei, afacerea înfloritoare cu Jin Ling va fi un subiect important al conferinþei.

 

Guvernul rus se poate aºtepta la întrebãri destul de incomode, deoarece a ratificat tratatul WHO cu privire la controlul tutunului. “Tratatul WHO cu privire la controlul tutunului cere semnatarilor sã ia mãsuri împotriva traficului ilegal de tutun” subliniazã Martin Raw, profesor al colegiului King din Londra ºi autorul The Smoking Epidemic (Epidemia Fumatului). “Guvernul rus trebuie sã actioneze.”

 

Creºterea extraordinarã a Jin Ling ridicã întrebãri îngrijorãtoare asupra viitorului contrabandei cu þigãri, care pânã acum câþiva ani era dominatã de marile companii din vest în goana lor dupã cota de piaþa. Operaþiunile Baltica aratã cat de usor este pentru noi jucatori sa pãtrundã pe canalele folosite anterior de cãtre marii producãtori, utilizând acelaºi echipament, standarde ºi stil de producþie, ºi chiar aceleaºi fabrici recent pãrãsite.

 

 

Acest articol este parte a unei serii privind traficul cu þigãri. Coordonatorii articolelor sunt International Consortium of Investigative Journalists, un proiect al The Center for Public Integrity in Washington, D.C. http://www.publicintegrity.org/investigations/icij  Reporteri: Stefan Candea (România), Duncan Campbell (United Kingdom), Vlad Lavrov (Ukraine) and Roman Shleynov (Russia). Au contribuit la realizarea materialului: Te-Ping Chen (United States), Marina Walker Guevara (United States), Gong Jing (China), Alain Lallemand (Belgium), Paul Christian Radu (România), Leo Sisti (Italy), Drew Sullivan (Bosnia-Herzogovenia), and Kate Willson (United States).

 

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.