Contrabandã la bax, confiscãri la bucatã
Adrian Mogos / 2008-02-05
Acasa | Investigatii | Contrabandã la bax, confiscãri la bucatã
Share this story

Profit la negru ● Peste 262 de milioane de pachete de þigãri scapã de plata taxelor
Companiile producãtoare de þigãri estimeazã cã piaþa neagrã a þigãrilor este de 15% din 1,7 miliarde de pachete de þigãri, adicã peste 262 de milioane. Profiturile sunt enorme, în condiþiile în care preþurile în România sunt de cinci-ºase ori mai mari decât în þãrile vecine non-UE, prezenþa magazinelor duty-free la aceste frontiere nejustificându-se economic.


Þigãrile pe care autoritãþile le confiscã se predau, conform Codului Fiscal, firmelor producãtoare a cãror cotã de piaþã depãºeºte 5% pentru a fi distruse: SC JTI International România SRL, SC British American Tabacco Investment SRL ºi SC Philip Morris România SRL. Fiecare dintre aceste companii distruge pe cheltuialã proprie produsele de contrabandã din portofoliul sãu de mãrci, dar ºi þigãri ce nu aparþin producãtorilor legali din România. Cantitatea de þigãri pe care fiecare o preia spre distrugere corespunde cotei de piaþã a fiecãreia. Am încercat sã aflãm de la cei trei producãtori care sunt cauzele traficului cu þigãri ºi ce se poate face pentru a-l combate. Reprezentanþii Philip Morris România au declarat cã nu fac nici un comentariu pe aceastã temã. Atitudinea lor este cel puþin bizarã, având în vedere faptul cã þigãrile care urmeazã a fi distruse sunt proprietatea statului român. Singurul lucru pe care l-au menþionat a fost cã se fac patru, cinci distrugeri anual la uzina Faur SA sau în altã parte.


PROCENT MIC. JTI a vândut circa 350 de milioane de pachete de þigãri: Camel, Winston, Salem, ca mãrci globale, dar ºi mãrci regionale, ca More, Winchester, Monte Carlo, iar dupã achiziþia Gallaher, o altã companie producãtoare de þigãri, în portofoliul JTI au intrat Benson & Hedges, Sobranie, LD, Ronson ºi Saint George. În perioada decembrie 2006 – septembrie 2007, JTI a primit pentru distrugere aproape 1,5 milioane de pachete, din care aproape 500.000 sunt propriile mãrci, iar restul, adicã de douã ori mai multe, sunt branduri care nu aparþin producãtorilor legali din România. În urma achiziþiei de cãtre JTI a Gallaher, s-a colectat în aceeaºi perioadã ºi mãrcile acesteia, peste 100.000 de pachete. Din punctul de vedere al JTI, contrabanda în România apare din cauza diferenþelor de taxe dintre România ºi statele limitrofe care nu sunt membre ale Uniunii Europene, unde þigãrile sunt de cinci sau ºase ori mai ieftine decât în România. Pe de altã parte, la noi preþurile sunt mult mai mari decât puterea de cumpãrare ºi de aceea þigãrile de contrabandã cel mai des întâlnite sunt cele ieftine: More, Saint George, Winchester, Ronson, dar ºi Marble, Doina, Plugarul, Fluieraº sau Leana. Cantitatea pe care JTI a preluat-o spre distrugere a crescut în 2007 comparativ cu 2006, dar nu semnificativ. Este interesant cã cele mai multe mãrci de þigãri distruse de JTI nu provin din portofoliul de branduri ale companiei. Conform JTI, totalul volumului pieþei româneºti de þigãri este de 1.7 miliarde de pachete din care 262.500.000 sunt de contrabandã, adicã o cotã de 15% din aceastã cantitate. Volumul þigãrilor confiscate de autoritãþi reprezintã un mic procent, fiind scoase din circuitul contrabandei anul trecut aproximativ 7.000.000 de pachete.


PROCEDURI. Pentru distrugerea acestora, autoritãþile care confiscã þigãri trimit o înºtiinþare în scris cãtre JTI – sau o altã societate producãtoare, dintre cele trei – în care se precizeazã locul ºi cantitatea mãrfii confiscate, pentru ca reprezentanþii companiei sã le poatã ridica. În funcþie de cantitatea confiscatã, un delegat al JTI sau Cargus, o companie de transport cu care JTI are contract, se prezintã la autoritãþi ºi preia þigãrile pe baza unui proces-verbal în care se menþioneazã cãror mãrci aparþine marfa confiscatã ºi cantitatea. Ulterior, þigãrile se depoziteazã ºi se pãstreazã în spaþii din incinta JTI unde nu intrã în contact cu cele produse legal, pentru a evita pericolul infestãrii dar ºi datoritã regimului fiscal special al antrepozitului. Periodic, compania informeazã Ministerul de Finanþe în legãturã cu cantitatea de þigãri existentã ºi solicitã aprobare pentru distrugerea acesteia. Dupã ce se primeºte aceastã aprobare, reprezentanþii ministerului stabilesc o zi în care þigãrile urmeazã a fi distruse. La data stabilitã, oficiali de la Finanþe ºi de la Interne confruntã la sediul JTI cantitatea de þigãri din depozit cu cea care apare în documentele autoritãþilor care le-au confiscat ºi împreunã cu reprezentanþi ai companiei asistã la distrugerea acestora. Pachetele se ardeau tot în cuptoarele uzinei Faur, însã acum locul de distrugere este groapa de gunoi Iridex de la Glina. Ovidiu Cernei, reprezentantul JTI, a arãtat cã procedura de distrugere a þigãrilor confiscate a fost greoaie ºi a trebuit actualizatã: "Pentru noi a fost o dificultate majorã sã convingem autoritãþile, acum cinci, ºase ani, sã nu mai valorifice þigaretele de contrabandã ºi pe cele contrafãcute, mai ales cã o fãceau la preþuri inferioare celor legale, aºa cã am preluat sarcina distrugerii pe propria cheltuialã. În prezent însã contrabanda a crescut, confiscãrile sunt mai mari, mai ales de când Vama a îmbunãtãþit regimul contravenþional, iar dificultãþile noastre logistice ºi costurile au crescut substanþial. Avem oameni special angajaþi sã se ocupe de colectarea þigaretelor confiscate ºi plãtim servicii de curierat. În plus, distrugerea în sine e o problemã. Distrugerea la Groapa Glina nu e tocmai ecologicã ºi igienicã, iar distrugerea la cele câteva incineratoare particulare existente costã enorm. Însã autoritãþile au motivat permanent cã nu dispun de mijloace ºi resurse pentru distrugerea þigaretelor confiscate, aºa cum se procedeazã în toate þãrile".


SCUMPIRI. O problemã pentru autoritãþile care confiscã þigãri, dar ºi pentru producãtorii care le primesc pentru distrugere, o reprezintã lipsa spaþiilor de depozitare, având în vedere cã se adunã cantitãþi tot mai mari de þigãri. ªi convocarea comisiei care supervizeazã distrugerea acestora a fost pânã la sfârºitul anului trecut un procedeu anevoios, pentru cã un sinfur reprezentant al Finanþelor trebuia sã se ocupe de distrugeri pentru toþi producãtorii. În decembrie 2007 a avut loc o întâlnire la care a participat ministrul Economiei ºi Finanþelor, Daniel Chiþoiu de la ANAF, reprezentanþi ai Vãmii, Gãrzii Financiare ºi ai companiilor producãtoare. S-a stabilit cã nu este necesarã modificarea legislaþiei, ci flexibilizarea procedurilor ºi distrugerile se pot face ºi pe plan local fãrã ca þigãrile confiscate sã fie aduse la Bucureºti. S-a hotãrât ºi creºterea numãrului inspectorilor de la finanþe care urmeazã sã supravegheze distrugerile. Potrivit companiei, contrabanda cu þigãri de toate tipurile în zona frontierei cu Ucraina, Moldova ºi Serbia este foarte evidentã, atât în complexele en-gross, cât ºi în cele de vânzare cu amãnuntul. "În structura de preþ, cea mai importantã componentã o constituie taxele. În România, nivelul taxelor, accize, taxa pentru sãnãtate ºi alte taxe reprezintã circa douã treimi din preþul unui pachet. În prezent, valoarea accizei este de 41,5 euro pe mia de þigarete, urmând ca în 2010 sã ajungã la 74 de euro, nivelul minim negociat cu UE, plus taxa de viciu. România este în proces de aliniere la nivelul taxelor din Uniunea Europeanã, iar preþurile vor creºte din ce în ce mai mult. În acelaºi timp, România are cea mai mare graniþã comunã cu þãri non-UE, în care taxele sunt mult mai mici. De aceea, România reprezintã atât o destinaþie pentru produsele de contrabandã, cât ºi o þarã de tranzit a acestora cãtre þãri UE, în care preþurile sunt ºi mai ridicate. Contrabanda cu þigarete produse legal în þãri non membre UE, guvernate de niveluri mult mai scãzute ale taxelor, genereazã profituri uriaºe pentru contrabandiºti, iar fenomenul trebuie combãtut cu toatã seriozitatea", a menþionat Cernei.


BRITISH AMERICAN TOBACCO. Este cel de-al treilea producãtor care depãºeºte cota de cinci procente de piaþã. Conform lui Adrian Popa, director Corporate, Legal and Regulatory Affairs, în 2007, BAT România a preluat pentru distrugere 1.940.000 pachete de þigãri, cu aproape 700.000 mai multe decâ în 2006. Alte 75.000 sunt în curs de preluare, mãrcile cel mai des primite spre distrugere fiind Viceroy – marcã a BAT – Plugarul, Marble sau Super Kings. Pânã la demararea procedurii de distrugere, þigãrile confiscate de autoritãþi ºi alocate BAT în vederea distrugerii sunt depozitate la fabrica de þigarete a companiei din Ploieºti, în containere sigilate. Distrugerea se face în prezenþa unei comisii care este convocatã la sediul companiei. Este formatã din reprezentanþii companiei ºi câte un reprezentant de la Finanþe ºi un poliþist de la IPJ Prahova. Pentru distrugerea þigãrilor se foloseºte un utilaj de tocare pe care firma l-a cumpãrat special pentru aceastã activitate, rezultând deºeuri de tutun amestecate cu bucãþi mici de ambalaj ºi filtre. În acest mod se asigurã denaturarea produselor, astfel încât sã nu mai poatã fi folosite. Tocãtura se transportã la groapa de gunoi a Ploieºtiului.


CORUPÞIE. Din punctul de vedere al companiei, contrabanda cu þigãri are forme variate, profiturile din comerþul ilicit cu þigãri alimentând corupþia, dar ºi traficul de droguri, armament ºi carne vie. Adrian Popa a arãtat cã: "În anul 2006, magazinele duty-free ajunseserã sã alimenteze cam 55% din piaþa ilegalã din România. De aceea, în iunie 2006, Guvernul a adoptat o hotãrâre de închidere a acestora. Ulterior, printr-o altã prevedere legislativã aparutã în aproximativ douã sãptamâni dupã hotãrârea menþionatã, acestora li s-a permis în continuare sã funcþioneze. De la 1 ianuarie 2007 au fost închise pentru ca, printr-o lege adoptatã ºi promulgatã în mai 2007, sã se permitã funcþionarea în continuare a acestor magazine de pe graniþele non-UE. Nu înþelegem justificarea economicã a acestor magazine duty-free. Un pachet de Kent costã în magazinele duty-free 0,9-1 euro/pachet, pe când în Ucraina 0,75 euro/pachet, iar proporþia se pãstreazã ºi în cazul celorlalte branduri". Directorul mai considerã cã s-a fãcut un pas important în ceea ce priveºte decizia Guvernului de a nu mai comercializa þigãrile confiscate ºi atât timp cât diferenþele de preþ dintre þigãrile vândute în România ºi cele din Ucraina, Moldova ºi Serbia vor fi semnificative, iar legislaþia nu va fi foarte asprã pentru a-i descuraja pe traficanþi, contrabanda va lua amploare.

Pierderi enorme la buget

Din cauza faptului cã nu se iau mãsuri drastice împotriva traficanþilor ºi contrabandiºtilor, companiile producãtoare de þigãri pierd cota de piaþã estimatã la 15%, deþinutã în prezent de piaþa neagrã. Acest lucru duce la reducerea locurilor de muncã directe ºi indirecte ºi, pe de altã parte, Guvernul pierde importante venituri la buget din evaziunea fiscalã aferentã acestor cantitãþi. În 2006, conform estimãrilor JTI, statul român a pierdut peste 72.000.000 euro numai din accizele neplãtite pentru partea de piaþã deþinutã de comerþul ilicit. Pe de altã parte, JTI este în deplin acord cu autoritãþile statului cã pe graniþa de vest se face cel mai mult contrabandã cu produse din magazinele duty-free ºi cã prezenþa acestor magazine nu are nici o justificare economicã, pentru cã ele existã pentru destinaþii în care preþul þigaretelor este mai mic decât cel din România. De altfel, aceste date au fost întãrite ºi de Adrian Cucu, comisarul-ºef al Gãrzii Financiare din România, care a ºi prezentat în faþa unei comisii parlamentare situaþia legatã de funcþionarea acestor magazine. Din punctul de vedere al lui Adrian Popa, director BAT: "În România se introduc þigarete pe fâºie, cu camionul, cu vaporul, prin porturile de la Marea Neagrã, precum ºi cu autoturisme sau chiar individual, de persoanele care trec graniþa. Statul pierde venituri la buget de sute de milioane de euro/an. Profitabilitatea industriei tutunului, inclusiv a BAT România, este la rândul sãu afectatã pe termen scurt ºi lung, ºi anume faptul cã la consumator pot ajunge þigarete produse în medii mai puþin controlate, fapt ce poate afecta încrederea consumatorilor în marca preferatã. Este cunoscut faptul cã metodele de transport, depozitare ºi manipulare folosite de cãtre contrabandiºti nu þin cont de standardele care ar trebui aplicate în aceste procese, astfel încât calitatea þigaretelor ajunse la consumator este afectatã".

Euromonitor

La 5 iunie 2007, a avut loc Conferinþa Euromonitor, unde JTI a arãtat cã în 2003 nivelul contrabandei era constant, în iulie 2004 a început sã creascã, în 2005 s-a dublat, ajungând sã se tripleze în 2006. Mãrcile de þigãri cel mai des aduse prin contrabandã în România sunt More, care e cu 9.000 de lei vechi mai ieftin decât preþul maxim de pe piaþa legalã; Monte Carlo, mai ieftin cu 7.000 de lei; Winchester, cu 14.000 de lei; Winston, cu 6.000; L&M, cu 9.000, Ronson, cu 10.000; Saint George, 12.000; Doina, 6.000; Conform datelor de la Poliþia de Frontierã, preþurile la þigãrile netimbrate din magazinele duty-free de la frontiera cu Serbia sunt: WP – 2,5 euro pentru un cartuº; Assos – 4,25; Ronhill, Walther Wolf – 4,5; Memphis – 4,7; West – 5,5; Winston – 6; L&M – 6,5; Lucky Strike – 6,7; Kent, Camel – 8; Rothmans, Vogue – 8,5; Parliament – 9, iar Davidoff ºi Marlboro – 10. Trebuie menþionat faptul cã existã mici diferenþe între preþurile practicate de diferite magazine.

 

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.