Comunism Original
Sorin Ozon / 2006-07-13 en
Acasa | Investigatii | Comunism Original
Share this story

Tabloul socio-politic în Transnistria este straniu pentru o tara europeana. Republica seamana mai degraba cu una din tarile africane sfâsâiate de razboaie, unde o mâna de generali dicteaza în toate domeniile de activitate. În Transnistria, poate nu toti cei care formeaza elita sunt generali, însa majoritatea „actorilor” cu adevarat importanti au avut grade superioare în serviciile secrete ruse – KGB si GRU. Ei au pus pe picioare un aparat opresiv organizat pe structura KGB, care tine sub o mâna de fier, prin aceeasi câtiva oameni, politicul, mediul de afaceri, sectorul civil si presa. Evident din postura de conducatori ai organelor de control si ai fortelor de ordine. În acelasi timp, atmosfera care predomina este aceea a unei repubici sovietice din anii de glorie ai URSS. Singura libertate cu adevarat importanta a transnistrienilor este aceea de a calatori în afara tarii. Însa pentru cei care au doar acte transnistriene, aceasta libertate se limiteaza la spatiul ex-sovietic. Libertatea de a face afaceri este doar aparenta. Cadrul în care se desfasoara afacerile este semi-legal sau complet ilegal, iar marile afaceri se raporteaza tot la clica organizata în jurul companiei Sheriff, controlata de familia presedintelui Smirnov si agenti ai securitatii locale.

Comunism fara comunisti

Simbolurile comuniste sunt vizibile la tot pasul în mica republica. Secera si ciocanul, steaua rosie – sunt simbolurile întiparite pe stema Transnistriei. În orice oras, pe orice publicatie, aceste simboluri sunt folosite în mod obsesiv. Statuile lui Lenin si Stalin, tancurile si alte simboluri ale erei sovietice se regasesc la tot pasul. Si totusi, în discutiile cu oameni simpli, acestia nu considera ca traiesc într-o tara comunista, ci într-un capitalism pe care îl detesta. Este rezultatul aparatului de propaganda, care sustine ca Transnistria este o forta importanta de eradicare a comunismului din regiune si mai ales din vecini – adica din Republica Moldova. Mai mult, partidul comunist din Transnistria si membri sai au început sa fie prigoniti la sfârsitul anilor 90, din cauza legaturilor cu partidul presdintelui moldovean, Vladimir Voronin. Serviciile secrete au confiscat atunci materiale electorale ale Partidului Comunist al muncitorilor din Transnistria. În 2002, o miscare de opozitie transnistriana a fost scoasa în afara legii pentru ca a sprijinit partidul comunist din Moldova. În fapt, nu ideologia politica joaca un rol în Transnistria, ci interesul de afaceri. Propaganda de stat promoveaza câtiva lideri, în frunte cu Igor Smirnov si pe bravii luptatori care si-au aparat tara cu arma în mâna. În rest, este un ghiveci de simboluri care sunt promovate la gramada. Pe lânga cele ale erei sovietice, simbolurile firmei Sheriff sunt la loc de cinste. Surprinzator, dar am descoperit în Transnistria, un veritabil cult al personalitatii pentru Che Guevarra. Idol al tineretii presedintelui Smirnov, Che a ajuns sa reprezinte o miscare de tineret de extrema dreapta din Tiraspol. Fondatorul acestei organizatii, PRORIV (Sfredelitorii) este un ofiter de rang înalt al serviciului secret transnistrian (MGB). O privire mai atenta asupra acestei organizatii si asupra fondatorului sau – Dmitrii Soin – ne poate lamuri asupra felului în care interactioneaza aparatul opresiv si de propaganda cu domeniile conexe: sectorul ONG, presa, politicul, economicul si crima organizata.

Transnistrianul

„Sigur aveti permise de ziaristi?” ne întreaba un pic nervos soferul de

taxi care ne-a luat din Chisinau si ne transporta la Tiraspol. Dupa raspunsul afirmativ se mai linisteste, mai ales ca la trecerea prin punctul de frontiera ne aude invocând numele lui Dmitrii Soin ca parola de libera trecere. Nu numai soferul este relaxat, dar si întreg aparatul de control ne lasa sa trecem fara discutii. Asta dupa ce cu doua zile înainte fuseseram retinuti si controlati în cel mai mic amanunt de catre trupele de graniceri, subordonate temutului MGB.

Am hotarât sa-l vizitam pe Soin dupa ce ne-am finalizat investigatia jurnalistica incognito pe teritoriul Transnitriei. Ne aflam la finalul celor doua saptamâni de documentare, dupa ce am primit un avertisment din partea trupelor de graniceri sub forma unei retineri pentru un control amanuntit la intrarea în Bender. Prin telefon, Soin ne-a rezolvat permisul de a intra ca jurnalisti în republica separatista: „va ajut eu cu permisul. În punctul de control doar spuneti ca va întâlniti cu mine. Va fi de ajuns.” Si într-adevar, a fost de ajuns, nu ni s-a cerut nici o explicatie suplimentara.

Din cenusiul capitalei sovietice dominate de Lenin, am patruns într-o oaza occidentala – sediul organizatiei de tineret Proriv. Organizatia, care numara 300 de membri permanenti numai în Tiraspol, ocupa o aripa a cafenelei Eilenburg. Restaurantul fusese deschis în cinstea primarului orasului est german Eilenburg, oras care a acceptat sa se înfrateasca cu Tiraspol în 2002. Legaturile cu capitala transnistriana au slabit în ultimii ani. Astfel o parte din restaurant s-a transformat în centrul cultural Eilenburg si gazduieste o organizatie de extrema dreapta. La usa ne-au întâmpinat bodyguarzi, care monitorizeaza pe mai multe ecrane fiecare ungher al sediului si al împrejurimilor. Chiar în fata sediului troneaza BMW-ul negru seria sapte al lui Soin. Ofiterul MGB ne primeste vesel, vorbind în engleza, însa ne avertizeaza ca interviul se va desfasura în rusa. Sediul este spatios, are dotari moderne. Rasuna hituri occidentale printr-un sistem de boxe performant. Directoarele Proriv sunt studente si umbla

îmbracate ca de discoteca în miezul zilei. Cizme de piele cu tocuri înalte, ciorapi de plasa, pantaloni trei sferturi mulati. Zece computere ocupa una din laturi, pe desktop-ul acestora fiind poza lui Che Guevarra în diverse momente ale vietii. Che are si un soi de altar amenajat în apropierea steagului Rusiei, Transnistriei si al organizatiei Proriv. Câteva adolescente lipesc flori rosii, pregatind ceremonia de acceptare a noi membri. În acest sediu se desfasoara cursurile Scolii Superioare pentru Lideri Politici – Ernesto Che Guevarra. „Pregatim tineri sa fie lideri, sa-si poata porni singuri o organizatie, sa învete sa faca materiale de propaganda. Urmarim sa construim o societate post-moderna - democratizam Transnistria si scoatem comunismul din Moldova” ne declara cu zâmbetul pe buze maiorul de securitate Soin. „Da, lucrez în Serviciile Secrete ca maior si conduc Directia pentru Apararea Constitutiei. Însa am de gând sa ma pensionez, lucrez din 92 în acest serviciu.” Soin este un personaj cu mai multe laturi de activitate: sociolog, profesor de sociologie la Universitatea din Tiraspol, instructor de yoga. A pus bazele unui centru privat de dezintoxicare, detine o tipografie si o companie de constructii si intentioneaza sa deschida o discoteca si un institut de yoga postomdern. Ofiterul din societatea civila îsi framânta nervos stiloul de aur, în momentul în care deschidem jaluzelele de la geamul dinspre strada pentru a-i face poza. Un bodyguard îsi face aparitia în fata geamului, unde începe sa patruleze discret. Soin poarta la mâna un ceas de aur masiv, cu o curea maro, asortata cu geaca de piele. Are plete, prinse în coada. Este înalt, solid, îmbracat numai în haine de firma. Pe tricoul sau se citeste Roberto Cavalli. Un pic mai târziu, distingem sub geaca, înfipt la brâu, un revolver (pistol automat). Lui Soin îi este frica sa nu fie rapit: „Au fost mai multe tentative de rapire, începând cu 2005. Acum am un dispozitiv de garzi de corp permanent. Trei în Tiraspol si doua masini la plecarile din oras. Sunt ofiteri de interventie ai MGB.” Întrebat cum de l-a ales ca simbol pe Che Guevarra pentru o organizatie de dreapta, Soin ne raspunde ca organizatia sa nu este nici stalinista si nici de dreapta. „Che Guevarra este simbolul revolutiei romantice – si asta urmarim si noi. Ca organizatie ne asemanam cu cei de la Pora, cei care au facut revolutia portocalie în Ucraina”.

Ciudat lucru, chiar la deschiderea Scolii de anul trecut, Soin a tinut un discurs despre pericolul revolutiilor portocalii din regiune. Aceasta este si parerea sefului sau direct, Antiufeev. Referitor la orientarea spre dreapta a Proriv, actiunile organizatiei o recomanda ca atare. În plus, site-urile Proriv sunt legate într-o retea internationala de site-uri de extrema dreapta iar salutul membrilor organizatiei este identic cu cel nazist. Numai ca pumnul este tinut strâns la ridicarea mâinii. Desi la lansarea Scolii Che Guevarra Soin a declarat ca toti cursantii vor urma obligatoriu un antrenament fizic si militar, nu am întâlnit prea multi cursanti peste vârsta adolescentei. Cel putin la ceremonia de primire de noi membri, media de vârsta era de 15 ani.

Finantare britanica?

Despre finantarea acestei organizatii Soin nu vorbeste prea deschis. Mentioneaza în primul rând autofinantarea printr-un departament de foundraising si consultanta politica, situatie în care firmele din Transnistria ar fi puse în postura dificila de a refuza un ofiter MGB. Apoi aduce în discutie Rusia ca principal finantator. Întrebat despre finantari occidentale, Soin spune ca nu este cazul în prezent, iar despre trecut evita sa vorbeasca. Conform lui Stefan Urâtu de la Comitetul Helsinki Moldova, în timpul unui seminar organizat în noiembrie 2005 la Bruxelles cu tema Transnistria, una din reprezentantele Ambasadei Marii Britanii în Moldova, Margareta Mamaliga a declarat ca Ambasada sprijina financiar Proriv prin programul „Peace Building”. În discutia cu noi, Mamaliga a negat aceasta informatie, însa a refuzat sa ne arate lista cu toate ONG-urile din Transnistria care au beneficiat de respectiva finantare.

Soin mai este fondatorul unui ONG, numit Strategiya, care face parte din alianta Blocul Tinerilor Patrioti – Molodaya Gvardiya. Opozantii regimului Smirnov se plâng ca prin aceste organizatii Soin si implicit MGB-ul au la dispozitie o armata de tineri care pun în practica actele de vandalism si amenintarile împotriva incomozilor. Ultima fapta de arme a Proriv este spre exemplu vandalizarea sediului misiunii OSCE din Tiraspol si capturarea steagului acestora. „A fost doar o gluma de 1 Aprilie, nu stiu de ce lumea a luat-o în serios” ne declara Soin. Steagul este însa pastrat la sediul Proriv.

„Ar fi trebuit sa am o pusca cu luneta!”

Igor Smirnov

Soin este strâns legat de crima organizata. Este acuzat ca a comis doua crime în mod direct, asupra unui autostopist si asupra unui camatar. Apoi este acuzat ca a organizat alte 25 de crime în serviciul MGB si în particular pentru a-l ajuta pe Antiufeev (seful MGB) sa domine micile grupari de crima organizata locale. Printre acuzatori este si fostul comandant al Armatei a 14-a Michail Bergman. „Ar fi trebuit sa am macar o pusca cu luneta” ne raspunde ironic Soin.

Anul trecut, Soin a fost implicat într-un caz bizar de trafic de armament. Un jurnalist britanic de la cotidianul Sunday Times, pozând în dealer de arme, a ajuns în contact cu un ofiter al MGB, pentru a achizitiona rachete Alazan din Transnistria. Rachetele Alazan erau rachete meteorologice, însa au fost transformate în rachete de marcaj si de lupta. Conform documentelor pe care le detinem, pe teritoriul Transnistriei au existat 38 de astfel de rachete.

Ofiterul MGB l-a pasat pe jurnalistul britanic unui om de legatura, în persoana lui Dmitri Soin, despre care jurnalistul britanic nu stia nimic si credea ca este un membru al lumii interlope. Jurnalistul si Soin s-au întâlnit de mai multe ori, prima oara în Transnistria, apoi într-un hotel din Chisinau. Negocierile au condus la un pret final de 500 de mii de dolari pentru trei rachete Alazan, cu posibilitatea de inspectie în prealabil. Rachetele urmau sa fie livrate în sudul Ucrainei, pe un aeroport. Sunday Times nu a facut târgul si a publicat un articol pe tema aceasta.

Soin neaga toate acuzele care i se aduc. Sustine ca este victima unui razboi al informatiilor murdare, pus la cale de serviciile secrete din Moldova. În vocabularul sau se amesteca aceleasi sintagme pe care le-am auzit din gura lui Antiufeev: coloana a cincea este pregatita de catre SIS, sunt tehnicile de propaganda ale lui Goebbels, toti care sunt împotriva sunt agenti. Întrebat daca poate calatori în voie, ofiterul MGB ne raspunde ca nu poate merge în Moldova, pentru ca ar fi arestat, însa ca nu stie sa fie pe lista Interpol si poate circula în alte tari. Am verificat însa, iar Soin se afla pe lista Interpol, cautat pentru crima.

Haiducie

Oleg Smirnov

„Ascundeti-va banii!” ne avertizeaza amabil soferul autobuzului care se apropie de intrarea în Transnistria, prin postul de vama din Bender. Dupa ce trecem prin control, întelegem: vamesii urmaresc sa ciuguleasca o atentie oricât de mica, oricum controlul lor este facut formal. Nu am vazut nici o masina cu numere transnistriene controlata. Postul de vama nu contine camere de luat vederi, tehnica speciala si nici macar computere. Informatiile sunt trecute în catastife mari, care nu se stie unde sunt depozitate. Vamesii nu sunt interesati de ce se afla în masini, ci doar de potentialul financiar al celor care vor sa treaca. În schimb, pe peretii celui mai inutil post de control prin care am trecut vreodata, atârna la loc de cinste un calendar facut de firma Sheriff.

Actorii principali ai aparatului de opresiune sunt trupele ministerului de interne si cei ai ministerului secuitatii de stat (MGB) caruia îi sunt direct subordonate trupele de graniceri. Un rol important în mentinerea unui control strict, mai ales asupra activitatiilor economice, îl au si autoritatiile vamale. Internele si Securitatea sunt direct în subordinea unor foste cadre sovietice, nascute departe de republica transnistriana si urmarite în alte tari pentru crime. Vamile sunt în grija celor doi copii ai presedintelui Smirnov. Toti au si în prezent pasapoarte rusesti.

Un fost colonel rus, Iurevici Vladimir Antiufeev, este cel care tine într-o mâna de fier securitatea interna. Dezmembrarea fostei URSS îl prinde la Riga, în serviciul trupelor speciale OMON. Nu se sfieste sa recunoasca faptul ca a venit la Tiraspol în misiune, trimis fiind sa organizeze securitatea interna, dupa ce operatiunile de destabilizare a noului guvern de la Riga au esuat. A lasat în urma mai multe cadavre, fiind cautat de catre autoritatiile de la Riga pentru fapte de arme sub comanda fortelor speciale ruse.

Vladimir Smirnov este presedintele comitetului de stat al vamilor, cu rang de ministru. Oleg Smirnov este consilierul sau. Vladimir este fiul cel mare al presedintelui iar Oleg este mezinul. Nici unul nici altul nu s-au nascut pe teritoriul Transnistriei de astazi. Ei aveau peste 20 de ani când tatal lor a fost trimis la Tiraspol din Kamtchatka, în 1987. Igor Smirnov a fost rapid instalat ca director al Electromash, dupa care a fost propulsat ca primar al Tiraspolului. Toate acestea în cei trei ani dinaintea declansarii conflictului. Pe lânga fotoliul de functionar, Oleg Smirnov ocupa o functie de director al celei mai importante firme din republica, firma Sheriff. Compania aceasta are cele mai mari cifre de import export, fiind acuzata de experti din statele vecine ca a organizat cele mai profitabile transporturi de contrabanda.

Din observatiile pe teren si din cifrele statistice privind diversele capturi din Moldova si Ucraina, reiese ca vama si serviciul de securitate din Transnistria sunt de fapt forte care au mai degraba un rol de protectie, organizare si dijmuire a activitatiilor ilegale. Interesanta este si structura fortelor armate de pe teritoriul republicii separatiste. Practic, atât armata transnistriana cât si Armata a 14-a si trupele pacificatoare ruse folosesc militari care locuiesc în republica, transnistrieni. Unii pe baza de contract, altii care satisfac serviciul militar obligatoriu.

Spionii se ascund printre ONG-uri

Dmitrii Soin

Cu numai o luna înainte sa ne deplasam în Transnistria, ministrul securitatii Antiufeev, declara ca regiunea este împânzita de spioni ai Moldovei, României si ai altor state din Vest, care pregatesc rasturnarea regimului de la Tiraspol. Ca masura imediata a fost interzisa orice fel de finantare din exterior a organizatiilor neguvernamentale.

Aparatul opresiv condus de MGB nu se da în laturi de la nici o metoda pentru a tine sub control cetatenii transnistrieni. Sursele de informare sunt putine si controlate exclusiv politic. Este vorba de o presa scrisa slaba, unde vocea firavei opozitii se face greu auzita, din cauza lipsei de bani si a proastei distributii. Apoi este spatiul audiovizual, controlat de catre stat si de catre firma Sheriff, coordonata tot de agenti ai MGB. Atacurile asupra eventualilor opozanti încep cu telefoane de amenintare si continua cu distrugerea sediilor organizatiilor vizate sau cu vandalizarea apartamentelor liderilor. Urmeaza atacuri fizice asupra liderilor, confiscari ale materialelor promotionale sau scoaterea in afara legii a partidelor. Exista si cazuri în care s-a ajuns la eliminarea fizica.

În 1999, agenti ai temutului MGB au confiscat afisele partidului comunist, anuntând ca activitatile acestui partid contravin legii. Sediile acestora au fost vandalizate de catre necunoscuti. În scurt timp, partidul comunistilor a fost scos în afara legii. Motivul acestor represalii a fost opozitia interna cât si legaturile cu partidul presedintelui moldovean Vladimir Voronin.

În anul 2000, liderul din Râbnita al filialei locale a partidului Unitatea Transnistriana, Victor Voevodin, a fost spitalizat în conditii critice dupa ce a fost atacat de necunoscuti la intrarea în apartamentul sau. Voevodin a fost batut cu rangi de metal si caramizi. Atacul s-a petrecut cu putin timp înaintea alegerilor parlamentare, si dupa ce minstrul informatiilor si comunicatiilor de atunci, Boris Akulov, interzisese tuturor tipografiilor din tara sa tipareasca materiale promotionale pentru Unitatea Transnistriana. Autoritatiile au trecut chiar la dezlipirea afiselor postate în orasele Bender si Tiraspol, amenintând cu scoaterea partidului în afara legii.

În 2002, Oleg Belokameni, presedintele uniunii comunitatii rusilor transnistrieni, a fost gasit împuscat lânga Tiraspol. Belokameni era viceprimar în Benderi si avea interese de afaceri la Râbnita.

În afara legii

Firava opozitie existenta acum în Transnistria a fost lovita înca din fasa. Odata cu comunistii, înca doua partide au fost scoase în afara legii la începutul anilor 2000. Este vorba de Partia Narodovlastia (Partidul Puterii Poporului) condus de Alexander Radcenko si Vlasti Narodu (Puterea Poporului) condus de Nikolay Buceatki. Ambele au fost scoase în afara legii la cererea organelor de securitate si a ministrului justitiei. Cele doua entitati scoase interzise s-au unit si au format Fondul pentru Drepturile Omului. Presedintele organizatiei este Radcenko, iar vicepresedinte Buceatki. Ambii au fost demnitari transnistrieni, însa au cazut în dizgratie. Radcenko a fost parlamentar în sovietul suprem pâna anul trecut, iar Buceatki a fost primar al orasului Tiraspol pâna în 2000. În ultimii ani, cei doi au fost tinta atacurilor sustinute ale serviciilor secrete si organizatiilor de tineret. Ei au fost înjurati public, amenintati în toate felurile, locuintele le-au fost vandalizate, li s-a turnat acid pe sub usi. A fost nevoie de interventia OSCE pentru ca atacurile directe sa se mai domoleasca. Acum formatiunea de opozitie se afla doar sub atenta supraveghere a serviciilor de securitate.

Acasa la opozitie

Undeva pe bulevardul central din Tiraspol, lânga Sovietul Suprem, se afla sediul entitatii politice a celor doi. Ne-am întâlnit cu Alexander Radcenko, care ne strânge mâinile cu putere în timp ce ne sfatuieste sa ne grabim, daca nu vrem sa fim „saltati” cu totii în timpul interviului. În aceeasi cladire îsi au sediul singurele ziare de opozitie: Novaia Gazeta , Dobrii Deni si Celovek i evo prava (Omul si drepturile lui) – ziare editate de Radcenko si Buceatki. Sunt câteva camarute, într-o cladire darapanata aflata în fundul unei curti plina de gunoaie. Intrarea se face pe o usa ce atârna într-o singura balama. „Iata, ne-au spart geamurile si ne-au dat foc la usi. Ne ameninta constant familiile, ne asculta telefoanele. Sediul acesta este întesat de microfoane.” Tirajul ziarelor este nesemnificativ, însa sunt singurele pe care le-am gasit la taraba cu un continut anti-Smirnov. Interesant este ca articolele critice care se publica nu aduc nici o informatie în plus din interior, referitor la activitatea ilegala a regimului Smirnov – ele doar pun în circulatie amanunte care au fost deja publicate în Moldova, Ucraina sau Rusia. Un alt amanunt interesant este ca sediul lui Radcenko se afla de mai multi ani în aceeasi stare de asediu, parca studiata, pe parcursul celor câteva interviuri pe care le-a acordat în acesti ani. Daca adaugam aici pozitiile pe care cei doi le-au ocupat în regimul Smirnov, putem banui ca si aceasta singulara opozitie este tolerata – daca nu chiar creata – de structurile MGB. Scopul? Crearea în ochii OSCE si a altor actori internationali a impresiei ca în Transnistria exista opozitie si presa independenta. Restul organizatiilor care activeaza în sectorul ONG sunt însa mult mai transparent legate de serviciile securitatii interne. Fonduri de la stat sau din Rusia, masini de la stat sau chiar membri fondatori din rândul ofiterilor serviciilor secrete. „În Transnistria e un grad scazut de cultura politica. Dar regimul Smirnov nu poate sa închida chiar pe toti cei care nu li se supun. De aceea au lasat sa activeze ziarele (n.r. - lui Buceatki si Radcenko....) tirajul pe care îl scot este nesemnificativ. Dar în schimb Smirnov poate spune ca în Transnistria exista opozitie” ne-a declarat Boris Asarov, presedintele ONG-ului „Pro Europa”. Asarov nu poate sa mai intre în Transnistria, pentru ca ar fi arestat pentru periclitarea ordinii constitutionale. Un dosar penal a fost deschis din aceste motive pe numele sau, în urma unor proteste împotriva sovietului suprem si a fortelor rusesti stationate în Transnistria. În timpul întâlnirii din Chisinau, acesta ne promite ca va aduce documente care sa probeze implicarea recenta a Transnistriei în traficul de armament. A doua zi însa, conditioneaza aceste documente de publicarea unui interviu exclusiv cu el si de un cartus de tigari R1.

Singurul analist recomandat ca independent si care traieste la Tiraspol este Andrei Safonov. Din motive de siguranta, acesta a refuzat o întâlnire în Transnistria si a tinut sa ne viziteze în apartamentul unde locuiam: „În ansamblu, eu as aprecia situatia din Transnistria ca ceva mai suportabila decât cea din Belarus”.

PRESA

Am identificat în Transnistria 114 jurnalisti înregistrati într-o organizatie oficiala, 14 ziare, doua radiouri si patru televiziuni. Nu toate ziarele le-am gasit la tarabe, iar diversitatea produselor de la chioscuri scade în orasele mai mici. În afara celor trei ziare amintite, apartinând opozitiei, restul produselor media se împart între cele detinute de catre stat si cele detinute de firma Sheriff. Exista o publicatie a organizatiei Proriv, al carei membru fondator este ofiter MGB. Aceeasi firma Sheriff detine si singurul operator de cablu din Transnistria, la care nu se retransmit posturi din Republica Moldova. Internetul este monopolul familiei Smirnov, care a preluat prin Sheriff fosta companie de stat Interdnestrcom, folosind pentru comunicatiile mobile standardul 3G – CDMA – adus de catre firma americana Lucent Technologies. Astfel, tot ceea ce înseamna acces la internet si site-uri de informare, se realizeaza prin provider-ul Interdnestrcom.

Alexander Radcenko
Ca ziarist strain îti este practic imposibil sa lucrezi deschis, deoarece MGB poate refuza accesul oricarui jurnalist sau decide supravegherea acestuia în timpul lucrului. Odata declarata calitatea de jurnalist, pâna si soferii de taxi stiu ca esti obligat sa primesti acreditare de la oficiali si întreaba daca asemenea acreditare exista. Pe de alta parte, au fost înregistrate mai multe cazuri în care jurnalistii straini suprinsi ca lucreaza fara o astfel de acreditare speciala, au fost retinuti iar materialul adunat a fost confiscat. Jurnalistii romani sunt din start considerati spioni.

Elita

Legaturile dintre securitatea interna, mediul de afaceri si elita politica sunt din ce în ce mai evidente. O mâna de oameni au acumulat functii, apoi si-au cladit averi si au câstigat locuri în Sovietul Suprem. Un exemplu elocvent este Oleg Smirnov, care pe lânga statutul de functionar al vamilor si director în structura Sheriff, a devenit de curând un proaspat deputat în Sovietul Suprem.

Practic, la ora actuala exista doua forte politice în Transnistria: miscarea Respublica, o structura pro-prezidentiala si miscarea Obnovlenie (Reînnoirea), structura din care fac parte principalii actori economici ai republicii, începând cu oamenii de afaceri din conglomeratul Sheriff. Însa o scurta privire asupra CV-urilor elitei politice ne arata ca avem de fapt de a face cu o încrengatura de interese economice si de familie. Spre exemplu, în aparatul prezidential, se gaseste sotia ministrului securitatii, Galina Antiufeeva. În mod ironic, aceasta ocupa o functie în comisia prezidentiala de amnistiere. Mai mult, Antiufeeva este presedinta comisiei sovietului suprem pentru Lege, drepturi si libertati ale cetatenilor.

Ilya Kazmaly (sau Ilie Cazmalii) este director adjunct al companiei Sheriff si totodata deputat în Sovietul Suprem. El este un fost militian din Tiraspol, participant la arestarea grupului Ilascu si a altor luptatori împotriva separatistilor. Cazmalii a fost mâna dreapta a lui Victor Gusan, acum director al firmei Sheriff. Ambii au fost lucratori ai ministerului de interne sovietic, din Tiraspol. Gusan a ocupat un loc mai important, participând personal la arestarea lui Ilie Ilascu. Amândoi au actionat în structura MGB, participând în anii urmatori conflictului la crearea si consolidarea imperiului Sheriff, în numele familiei Smirnov. Ilie Ilascu îsi aduce aminte ca în momentul arestarii sale în Tiraspol, foarte putini separatisti au patruns în celula sa din cadrul unitatilor Armatei a 14-a. Printre ei, pe deasupra si înarmat, s-a aflat Victor Gusan: „Sunt convins ca fusese recrutat de GRU (n.r. – Serviciul de Informatii al Armatei ruse), altfel nu putea patrunde în celulele unei unitati militare ruse, cu arma la brâul”.

Boris Asarov
Oleg Baev, director al fabricii de vinuri si spirtoase KVINT, a ajuns parlamentar. La fel si Anatoli Belitchenko si Andrei Iudin, directori ai fabricii MMZ din Râbnita. Elena Chernenko, ministru al privatizarii, vine dupa un stagiu de contabil sef la o întreprindere mixta italiano – transnistriana, privatizata chiar sub bagheta ministrului. Articole de presa o acuza pe ministrul economiei ca a fost implicata între 96 si 98 într-o evaziune fiscala de 7 miliarde de ruble transnistriene, din pozitia sa de contabil sef la compania Tirpa. Dosarul penal pornit a fost rapid trecut pe linie moarta, iar fosta contabila promovata la gradul de ministru al economiei, postura din care a început un lung sir de privatizari dubioase. Si lista ar putea continua adaugând sotiile sau copii celor mentionati, care încep sa intre în noua elita transnistriana primind functii în aparatul de stat.

Proiectul Transnistria este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldyrev (Odessa) si Alexander Bratersky (Moscova. Foto Robert Ghement.

de ªtefan Cândea ºi Sorin Ozon, CRJI
comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.