Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika – Terra Incognita
Stefan Candea / 2006-07-11 en
Acasa | Investigatii | Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika – Terra Incognita
Share this story

Anul: 2005. O scurta predocumentare la Geneva printre cele mai importante agentii internatinoale de monitorizare a traficului cu armament. Subiectul: Transnistria – productia si traficul de armament. Raspunsul invariabil din partea expertilor: „cum spuneti ca se scrie numele tarii despre care vorbiti ?!”.

Pentru cei mai multi, republica separatista transnistriana este pe harta acea zona cu lei, un loc necunoscut, misterios, în care actioneaza Mister Black. În care toti care traiesc sunt Mister Black – prototipul traficantului de arme, al contrabandistului, al raket-ului. Pentru cei care stiu câte ceva, Transnistria este gaura neagra a Europei. Si atât. În materialele care vor urma vom aduce la lumina amanunte necunoscute despre aceasta ultima republica sovietica, situata la numai 170 de kilometri de România si de viitoarea granita estica a Uniunii Europene. Ne-am propus sa aflam cine mentine „starea de fapt” actuala pentru PMR, cine profita financiar de pe urma ei si sa documentam producerea si traficul de armament. Nu în ultimul rând, pe cine afecteaza ceea ce se întâmpla acolo. Ceea ce veti citi este o investigatie jurnalistica asupra singurei tarii „teoretic inexistente” din mijlocul Europei.

Reservoir Dogs

Am început investigatia legata de Transnistria în Liechtenstein, la Vaduz. Vroiam sa descoperim persoanele care se ascund în spatele firmelor EIM Consulting si Rumney Trust care au preluat unul din cele câteva obiective strategice ale PMR. Este vorba de combinatul metalurgic de la Râbnita (MMZ), un mastodont industrial cu 4 mii de angajati, acuzat în repetate rânduri ca produce armament si spala mari sume de bani în Occident. În paralel cu clarificarea structurii actionariatului din spatele societatilor anonime care detin MMZ, am început sa descâlcim firele intereselor economice care mentin pe linia de plutire cele câteva obiective strategice dar si republica separatista. Am descoperit la Vaduz numele a 5 persoane care detin EIM Consulting si Rumney Trust. Evident, persoane paravan. Asa a început investigatia jurnalistica asupra Transnistriei, proiect care a durat 6 luni, a implicat jurnalisti din România, Moldova, Ucraina si Rusia si a însemnat o deplasarea incognito în republica separatista si în regiune, timp de doua saptamâni. La sfârsitul investigatiei, am gasit în spatele firmei paravan din Vaduz, legaturi care duc catre mai multe grupuri de oameni de afaceri din Ucraina si Rusia, grupuri legate de crima organizata si serviciile secrete sovietice. Am documentat legaturile cu alte obiective economice importante si cu elita politica locala, toate ascunse în spatele unor firme paravan din Elvetia, Cipru si alte paradisuri fiscale. Am descoperit ca gruparile la care ne vom referi ulterior sunt interconectate si controleaza practic totul în regiune, iar nici o afacere, legala sau ilegala, nu se întâmpla fara stirea sau participarea acestora. O grupare complexa de crima organizata care si-a format propriul stat. Mai mult, acest stat are la dispozitie zeci de mii de tone de armament sovietic, câteva fabrici de armament si zeci de mii de oameni în structurile militare sau paramilitare. Conform unor fosti demnitari transnistrieni, unu din 5 oameni detine în acest perimetru o arma ilegal. Din când în când, diversii actori se mai cearta între ei si îsi fac singuri dreptare. Atunci apar victimele. Ramân crime cu autor necunoscut, deoarece în Transnistria autoritatiile internationale nu au acces.

Meet Mr. Black !

Parcurgând micul regat Liechtenstein, nu poti sa nu observi o paralela între acest bogat paradis al firmelor anonime si republica separatista. Chiar daca iei în considerare doar flagrantele discrepante între cele doua state, ramâmâne un punct comun: sunt doua oaze de speranta, paravan pentru gruparile mafiote de toate natiile, aflate însa la cele doua capete ale grijii pentru cetatean: pe de o parte o tara unde luxul comun este ostentativ, iar pe de cealalta o saracie lucie; o tara neimplicata în razboie fata de o limba de pamânt unde sunetul sau vederea armelor este la ordinea zilei; un stat care face bani pentru comunitate fata de un colhoz care îmbogateste o mâna de oameni.

De pe stradutele linistite ale Vaduz-ului am ajuns în mijlocul unei republici sovietice înghetate în timp. Însemnele presedintelui Smirnov si ale companiei Sheriff, controlate de familia sa, sunt la tot pasul. Înca din primul post de vama de la granita cu Moldova. Luxul a lasat loc paraginei. Starea de siguranta si confort s-a transformat într-o neliniste continua. Am ajuns la Tiraspol cu pretextul ca vom face turism la Odessa. Transnistria nu este o regiune propice jurnalistilor, mai multi ziaristi fiind arestati sau retinuti de catre organele de securitate, pentru ca activau fara acreditare. Ca sa obtii acreditare ca ziarist, trebuie sa te adresezi cu o descriere amanuntita a intentiilor tale serviciului de inforamtii intern – MGB – descendentul direct al KGB-ului. Ca reporter strain, ti se poate repartiza un ofiter MGB care sa-ti supravegheze munca. De aceea, desfasurarea în mod oficial a unei investigatii jurnalistice pe teritoriul Transnistriei nici nu poate fi luata în considerare. Am hotarât sa intram zilnic în republica separatisa, prin diverse puncte de acces si cu diverse pretexte, urmând a parasi zona în fiecare seara.

Istorie. La 12 octombrie 1924, pe teritoriul actual al Transnistriei, atunci teritoriul Ucrainei, este înfiintata Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM) de catre Uniunea Sovietica în scopul declarat de a alipi în viitor Basarabia noului stat creat în stânga Nistrului. Capitala RASSM este la Tiraspol. În 1940, URSS alipeste Basarabia republicii din stânga Nistrului, formând Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Între 41 si 44, Basarabia reintra în componenta României, care nu emite pretentii si fata de Transnistria. În 44, întreg teritoriul este reanexat Uniunii Sovietice.

Conflict . Ultimul conflict armat prin care a trecut Transnistria s-a consumat în 1992, între martie si iulie. 100 de mii de refugiati au parasit regiunea si sute de morti s-au înregistrat de ambele parti. Transnistria a beneficiat de sprijinul logistic al armatei sovietice, în timp ce Moldova nu-si întemeiase înca propria armata, folosind la începutul luptei politistii din zona Nistrului.

Armament . Sniper-ii au fost cei care au produs primele victime, separatistii folosind gloante „excentrice”, cu centrul de greutate modificat si aparate de vedere pe timp de noapte. S-au folosit mai multe tipuri de munitie interzisa, în special diverse feluri de mine antipersonal. S-au aruncat în lupta elicoptere, tancuri, blindate, rachete, lansatoare de mine, cam tot ce se gasea în depozitele militare sovietice de pe partea stânga a Nistrului.

Suprafata si populatie . Are 4,136 km patrati, frontiera având o lungime de 816 km. În 2004, cifra oficiala a populatiei transnistriene era de 550 de mii de locuitori. 300 de mii au deja cetatenie moldoveneasca si aproape 100 de mii cetatenia rusa.

Buget . Observatorii externi estimeaza bugetul la 80 de milioane de dolari anual. Produsul intern

brut, conform oficialilor transnistrieni, se ridica la 280 milioane de dolari. Moneda locala este rubla transnistriana, în scadere, aproximativ zece ruble pentru un euro.

Monopol. Transnistria este caracterizata prin situatiile de

monopol în afaceri. Firma Sheriff controleaza tot ce este mai important în afaceri, aceasta fiind controlata de catre familia presedintelui Smirnov. Un alt monopol este cel al comunicatiilor, firma Interdnestrcom fiind singura care asigura comunicatii mobile, fixe si prin internet.

Sanctiuni . În decursul celor 15 ani de negocieri si acorduri inutile, comunitatea internationala a luat numai doua masuri eficiente împotriva Transnistriei: o interdictie de calatorie Europa si SUA pentru demnitarii transnistrieni (din 2003) si o interdictie de export a marfurilor transnistriene fara înscrierea firmei exportatoare si vamuirea marfii exportate de catre Republica Moldova (din 2006).

Korporatzya

Republica lui Smirnov, condusa ca o adevarata grupare de crima organizata, are nevoie în primul rând de paza. Transnistria este pazita temeinic. Este vorba de armata, grupari paramilitare (Oastea cazacilor si Armata populara) si de fortele ministerului de interne si cele al securitatii statului (MGB). În caz de necesitate, Transnistria se bazeaza pe 25 de mii de oameni antrenati si înarmati pâna-n dinti. Pe vreme de pace însa, tot acest aparat lucreaza pentru a tine în frâu o populatie saraca si pentru a proteja interesele de afaceri ale elitei. Serviciile secrete au infiltrat partidele politice, organizatiile guvernamentale, marile întreprinderi, mass-media. MGB, cladita pe structura vechiului KGB sovietic, nu a suferit nici o întrerupere în întreaga sa activitate. Si-a schimbat doar numele si a continuat activitatea predecesorilor, rafinând-o. Un exemplu graitor al activitatii MGB este Dimitri Soin. Ofiter al serviciului secret în gradul superior, director al departamentului pentru Protectia Constitutiei înca din 92, cu studii la Moscova, Soin mai are si câteva activitati conexe: sociolog, profesor la Universitatea Tiraspol, instructor de yoga, om de afaceri si fondator de ONG care se autofinanteaza. Soin urmeaza sa deschida un centru postmodern de yoga la Tiraspol, detine o clinica privata de dezintoxicare si este mentorul unei organizatii radicale de tineret, Proriv. Despre implicarea acestui personaj în activitati criminale vom relata pe larg într-unul din episoadele urmatoare.

Soin este numai unul dintre ofiterii MGB. Întreaga structura de securitate a Transnistriei este formata din acest gen de oameni, pe diverse domenii de activitate. Acest aparat represiv este implicat activ în societatea civila, în politica si media. Oponentii regimului sunt fie izgoniti din Republica fie eliminati fizic.

Economic

Întregul sistem de protectie are mai multe mize. În primul rând este

vorba de protectia oferita grupurilor de interese din Rusia si Ucraina implicate în afaceri în Transnistria. Am descoperit câteva grupari importante care fac afaceri în republica separatista, pe care doar le vom enumera pentru a detalia mai tirziu. Vom relata despre: grupurile reprezentate de Alisher Usmanov, un oligarh rus; oameni de afaceri în legatura cu Semion Mogilevich, boss al crimei organizate din Rusia, cu Gafur Rachimov si Sergey Michailov; afacerile lui Peter Poroshenko, fost sef al Consiliului de Securitate ucrainean si secretar pe probleme de aparare al presedintelui Yushcenko; conglomeratele Dynamo, SMART Group si PRIVAT Group, aflate sub controlul unor oligarhi ucrainieni si rusi. Deasupra acestor grupuri si persoane, legaturile de afaceri directe duc catre înalti demnitari rusi: Anatoli Ciubais (fost vicepremier, ministru de finante si premier), Michail Kasianov (fost premier) si Victor Cernomîrdin (fost premier) dar si catre doua companii cheie în structurile de crima organizata este europene: Gazprom si RAO EES, gigantul energetic rus.

Armament

În al doilea rând, miza protectiei excesive este armamentul: productia, stocarea si transferul de armament din Transnistria. În toti acesti 15 ani, armamentul a fost moneda forte a regiunii. Depozitele Armatei a 14-a dar si fabricile cu traditie din timpul Uniunii Sovietice au alimentat cu armament usor conflicte din Caucaz, fosta Iugoslavie, tari africane dar si Irak. O afacere imensa, care a trebuit tinuta sub control si din care s-au înfruptat numai negustorii de armament atent selectati.

Crima organizata

Asemenea personaje si companii nu puteau sa nu apara în zona fara sa fie însotite de catre gruparile cu profil „criminal” atestat de catre agentiile de investigatie din Europa de Vest si Statele Unite. Gruparea lui Mogilevich si gruparea din Odessa a lui Angert sunt doar doua exemple de celule care activeaza pe teritoriul transnistrian. Se adauga legaturi punctuale pe diverse afaceri cu Solntsevo. Negustorul de arme Victor Bout nu a stat nici el departe de aceasta republica. Interesant este ca în zona au aparut ca investitori personaje care fac legatura în SUA între Cosa Nostra si grupari criminale din Israel. Adaugati aici interesele concrete ale unora dintre cei mai importanti bancheri rusi, cei care la începutul anilor 90 au pus pe picioare în numele fostului Partid Comunist si cu structurile servicilor secrete si ale armatei câteva colosuri financiare. Tabloul este complet. Punctul comun dintre oligarhi si gruparile etichetate deja „criminale” este în primul rând spalarea de bani. Autoritatiile de la Chisinau acuza Transnistria ca s-a transformat într-o masinarie de spalat bani. Doua miliarde de dolari anual.

Colaps

Desi PMR produce sume enorme de bani, sunt numai câtiva cei care

se bucura de profit. Cei 500 de mii de locuitori ai republicii traiesc în conditii de saracie lucie. Infrastructura este la pamânt, turism nu exista, profitul din productia proprie se scurge prin diverse firme fantoma catre politicieni locali. Odata iesit din Tiraspol, prin republica, parcurgi o tara pustiita, lasata în paragina. Un batrân dintr-un sat de lânga Camenca ne-a marturisit cu tristete: „Nu au nici o sansa copiii nostri. Învata sa fure sau sa stea degeaba!”

Profit printre pacificatori

Transnistria nu este o sursa de venit numai pentru cei din interior. Toti cei trei actori externi profita de pe urma republicii separatiste si status-quo-ului: Moldova, Ucraina si Rusia. Culmea, Moldova, Transnistria si Rusia, actori în conflictul armat din 92 s-au gasit timp de 15 ani în postura de „pacificatori” cu misiunea de a veghea la stingerea conflictului si asigurarea pacii. Nu putem decât sa tragem concluzia ca doar profitul economic i-a tinut departe de calea armelor în toti acesti ani. Am aratat mai devreme ca reprezentanti ai grupurilor de interese din Ucraina si Rusia fac afaceri directe în Transnistria. La cei mentionati sunt conectate fortele politice cele mai importante. În Moldova pe de alta parte, profitul este împartit cu siguranta de functionarii politici care s-au succedat la guvernare. Un exemplu graitor este cel al stampilelor de vama. Stampilele moldovenesti au fost sustrase de catre transnistrieni, care le-au folosit la toate operatiunile de import – export. Desi vointa politica de a schimba aceste stampile exista, ele au functionat aproape zece ani. Fiind folosite mai ales la transporturi de contrabanda, sume enorme au fost folosite pentru a corupe functionarii moldoveni sa mentina vechile stampile. Iata cât este de profitabila financiar mentinerea unui status quo în Transnistria.

Pasivitate

Singura speranta în a schimba ceva ramân Uniunea Europeana si Statele Unite. Acestea au stat pâna de curând si au observat pasiv situatia. De multe ori au mimat implicarea, prin negocieri si acorduri fara finalitate sau prin rugaminti de forma adresate Rusiei sa paraseasca republica. Câteva masuri punctuale, mai ales economice, ar putea transforma Transnistria într-o unealta nefolositoare pentru operatiunile de spalare de bani. Doar aceste operatiuni se desfasoara prin banci si firme din Europa sau SUA! Cert este ca amenintarea pe care o reprezinta Transnistria nu este cunoscuta nici de catre cetatenii Uniunii Europene si cu atât mai putin de catre cei americani. Ceea ce înseamna ca problema poate sa mai astepte.

În viitor

Felul în care se va rezolva conflictul de pe Nistru este înca nesigur.

Ceea ce este clar e ca odata cu apropierea Uniunii Europene de Transnistria, contrabanda cu toate felurile de produse va lua amploare. Micul trafic va deveni mai organizat si mai eficace, tintit mai degraba catre vest. Daca însa Transnistria ar deveni parte a unui stat de drept, marea majoritate a elitei politice va trebui sa paraseasca zona din cauza fraudelor comise si în cazul câtorva, din cauza crimelor comise.

Este interesant de observat strategia rusilor, care au cumparat, înainte ca UE sa se extinda, obiective ce pot deveni profitabile odata cu largirea UE catre est. Un exemplu ar fi Uzina Metalurgica de la Râbnita. Dar exemplele pot continua. În curând, tot ce era de cumparat se va afla în mâinile rusilor. Odata privatizarile finalizate, Armata a 14-a se va putea retrage din republica, pentru ca oameni de afaceri rusi, folosindu-se de firme paravan, detin practic zona. Si nu numai, dar firme de stat rusesti au folosit interpusi din zone off-shore pentru a intra în posesia unor obiective, pentru a nu exista în viitor acuzatia ca au facut afaceri direct cu regimul Smirnov.
 
de ªtefan Cândea ºi Sorin Ozon, CRJI
comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.