Tacerea leilor
Mihai Vasile / 2005-01-29 en
Share this story

"Nu exista nici o lege care sa ne interzica, iar vânzarea puilor nu a fost ilicita. Oricum, noi nu tineam acesti pui, îi omoram. Dar, probabil, acum sunt deja morti!" - Aurora Marcu, directoarea Muzeului de Stiinte ale Naturii din Galati care administreaza si Gradina Zoologica ("Adevarul" - 22 aprilie 2002)

...România, 2003!... Ultimul român condamnat la moarte a fost Nicolae Ceausescu, dictatorul comunist executat în ziua de Craciun a anului 1989. Dupa aceea pedeapsa capitala a fost abolita considerându-se inumana. Noua putere promitea sa redea fiecaruia dreptul la demnitatea de a avea un destin prin exercitarea calitatii de om. Declaratia cu care începe reportajul apartine administratorului unei gradini zoologice care, în 28.12.2001, a vândut cu factura fiscala la pretul de 5.000.000 de lei bucata (aprox. 160 USD), doi pui de leu unor fotografi ambulanti. Puii au fost folositi un singur sezon pe plaja Marii Negre. De atunci nimeni nu stie nimic de ei. Mai pot fi vazuti doar în fotografiile de vacanta ale turistilor. Încremenite pe hârtia colorata, chipuri bronzate, zâmbete fericite si grimasa unui pui de leu care a murit înainte sa împlineasca un an.

LEGEA MORALA INTERZICE

A doua zi dupa aparitia articolului din "Adevarul" (unul dintre cele mai prestigioase cotidiane din România), pe 23 aprilie 2002, apare în Monitorul Oficial ( publicatia oficiala a statului român) si intra în vigoare Legea Gradinilor Zoologice si Acvariilor Publice. Legea considera contraventie "vânzarea de animale vii sau de material reproductiv catre institutii ori persoane neautorizate sa detina o gradina zoologica si care intentioneaza sa foloseasca aceste animale pentru activitati cu caracter economic." Aceeasi lege specifica la paragraful referitor la obligatii si raspunderi ca administratorii gradinilor zoologice trebuie "SA ÎNGRIJEASCA corespunzator animalele din proprietate ÎN INTERESUL EXISTENTEI SI REPRODUCERII ACESTORA."

Oriunde în lume nici o lege nu se aplica retroactiv, asa ca doamna Aurora Marcu se poate considera, ca simplu cetatean, cu constiinta împacata. În schimb, ca om, e greu de crezut ca directoarea Muzeului de Stiinte ale Naturii din Galati este un iubitor de animale. Chitanta fiscala care certifica legalitatea vânzarii este de fapt condamnarea la moarte a animalelor. Iar moartea, în acest caz, nu este pedeapsa ci afacere.

Politia de Frontiera si Directia Generala a Vamilor nu au semnalat pâna acum nici un caz de introducere, frauduloasa sau nu, de feline mari în România. Cu toate acestea, în fiecare an pe litoral, pe pârtiile de schi sau în discoteci si baruri de pe Valea Prahovei, fotografii ambulanti târasc dupa ei puii de lei. În fiecare an altii, pentru ca cei de cu un an în urma sunt deja morti.

MISIUNE IMPOSIBILA

În iarna anului 2002 fundatia Vier Pfoten descopera patru pui de leu la niste fotografi din Brasov. Animalele au fost achizitionate de la Mircea Nicu, directorul gradinii zoologice din Tecuci, cu suma de 12.000.000 lei bucata (aprox. 375 USD), atunci când puii aveau numai trei saptamâni. Prost hraniti, exploatati aproape non-stop, ziua pe pârtiile de schi iar noaptea în discoteci, si mai tot timpul sedati. Dupa "program" dormeau în custile înguste din portbagajul unei masini. Echipa Vier Pfoten reuseste confiscarea si repatrierea celor patru pui. Shiba, Alex, Tommy si Jack ajung astfel în Africa de Sud, în parcul natural de animale salbatice Rhino & Lion Nature Reserve. Cu toate acestea în vara urmatoare si-au facut deja aparitia în zona alti pui de lei. La Sinaia unul din ei are numai doua luni si e pus sa "pozeze" chiar si în ploaie, tremurând ca sa se obisnuiasca cu frigul singurei ierni pe care o va apuca.

Traficul cu feline mari este, deci, anual si se pare ca porneste din gradinile zoologice. Nu exista deocamdata un recensamânt al leilor din tara si nici o statistica oficiala care sa masoare drama. Numarul vânzarilor la prima mâna este în majoritatea cazurilor egal cu numarul executiilor. Semnalarile din presa aproximeaza cifra între 10 si 20 de pui anual. Putinele animale care nu sunt omorâte de fotografi sunt vândute a doua oara.

CLIENTI LA MÂNA A DOUA

Nina Buzduga este considerata una dintre cele mai mari dresoare de lei din România. Are 74 de ani si este pensionara. A auzit de cazuri în care îngrijitorii de la circ au înnecat pui de leu cu acordul dresorului. În anul 2000 si-a propus sa revina în manej cu un numar muzical. A cumparat cu 1.000.000 de lei bucata (aprox. 30 USD) patru pui de la un fotograf din Constanta care îsi încheiase sezonul. Dupa trei luni de repetitii renunta la proiect si animalele ajung la gradina zoologica din Baia Mare. Pâna aici ar parea totul "bine" daca conducerea gradinii zoologice din Baia Mare nu ar aplica aceeasi metoda de rectificare a bugetului prin vânzarea animalelor. Cei patru lei ar putea fi înca acolo, însa un alt caz ridica semne de întrebare în ceea ce priveste soarta lor.

Sorin Pop, zis Soricelul, locuieste si face afaceri cu alcool în Baia Mare. Are o herghelie de cai de rasa si foarte multi bani. Banii i-au dat putere iar puterea avea nevoie de un blazon. A stapâni un animal puternic lasa unora senzatia de supraom care hotaraste destinele fiintelor din jur. Probabil frustrarile create de diminutivul poreclei l-au determinat sa-si doreasca cea mai mare felina. În schimbul sponsorizarii gradinii zoologice din oras, a luat un leu si un urs. Localnicii spun ca se plimba cu animalele pe strada ca sa fie vazut de lume. Pentru a nu exista nici un risc le-a pilit dintii si le dadea alcool. Cineva a vazut cum la o petrecere leul, înca pui, a fost îndepartat cu biciul, cu bâte si cu pietre atunci când a prins nesupravegheata o farfurie cu mâncare. Ursul a murit în conditii necunoscute, cel mai probabil bolnav. Leul, un animal atât de nobil în care natura a pus forta, frumusete si vitalitate la superlativ, a fost obligat de vanitatile unui om sa traiasca într-un depozit de vechituri si sa moara în umilinta, calcat în picioare de caii din herghelie.

Mavi si Jazz, o leoaica si un leu care la data aparitiei reportajului vor fi deja repatriati în Africa de Sud, au doi ani, sunt blânzi si, cu gesturi de pisici rasfatate, te ademenesc sa îi mângâi. Privirile le sunt copilaroase si par sa fi uitat definitiv calvarul prin care au trecut.

În toamna lui 2002 cetateanul austriac Fellner Albin anunta fundatia Vier Pfoten ca a descoperit în localitatea Sacele, lânga Brasov, o pereche de lei. Liviu Baciu i-a cumparat "din mila" cu 1100 USD de la niste fotografi din Brasov care folosisera animalele si aveau de gând sa le omoare. Le tineau într-un sopron, înfometate si muscate de sobolani. Parul începuse sa le cada din cauza efectelor secundare ale sedativelor. Liviu Baciu le-a dus la firma sa de struti din Sacele, dar si aici conditia lor era departe de cea care ar fi trebuit sa fie - un soi de adapost în care cei doi lei împarteau o cusca pentru câini. De acolo i-a luat Vier Pfoten ducându-i la gradina zoologica din Brasov, unde i-a tratat si i-a hranit pâna la plecarea lor spre rezervatia din Africa de Sud. În ultimii doi ani doar sase lei au avut sansa asta. Probabil ca cel putin alti 20 au murit.

Serele de la intrarea în orasul Suceava sunt în grija Domnicai Danila, o femeie de 53 de ani, harnica si inimoasa. Cultiva pe bani putini legume, flori si are grija de câteva animale: mai multe gaini, doua vaci, porci si... doi lei imensi - Jim si Elza. "Eu i-am spus, domnule, mai vino si dumneata cu mâncare, ca io nu mai am de unde..." Proprietarul serelor si al celor doua feline este Pastorel Macavenciuc, director în administratia locala. Leii au fost cumparati cu factura de la gradina zoologica din Oradea în 1995, când aveau deja un an si jumatate. A vrut sa mai cumpere o lama si un jaguar pentru a deschide o baza de agrement în Suceava. Domnica Danila spune ca proprietarul îi hraneste foarte rar si ca numai ea se ocupa de ei, asa cum poate. Când a venit aici, în urma cu doi ani, erau nemâncati de doua luni si aratau deplorabil. Acum arata bine, îi recunosc vocea, vin la gard si se lasa mângâiati de ea. Pe una din laturile custii imense, dincolo de zabrele, rumega multumite doua vaci satule. Leul Jim priveste apatic, de parca ar sti ca instinctele nu îi mai sunt de nici un folos.

PRINTUL CERSETOR

"Cine doreste sa contribuie la hrana mea este invitatul meu" scrie pe o hârtie pe care îngrijitorul tocmai o fixeaza pe gratiile custii. Pe o alta "Atentie, nu va apropiati prea mult! Distug tot ce prind!!!" Amândoua sunt semnate Leo. Maestuos, cu coama tunsa ca de scena, sobru si întelept, Leo e pus sa cerseasca în fata bowling-ului din Saturn. Are patru ani, 300 de kg si sta închis într-o cusca de maxim sase metri patrati, adica remorca închisa a unei camionete cu numar de Olanda. Pe lateralele remorcii rânjeste tipator un clown pictat stângaci care invita la circ. Un pusti de 17-18 ani îl îngrijeste de vara trecuta. Acum face demonstratii în fata curiosilor bagînd mâna pâna la cot în gura animalului. Intru în vorba cu el si aflu ca stapânul este dresor de lei la o trupa straina. Îl cheama Domnu' Doru si rar îsi face aparitia în zona. Cu o luna în urma a cumparat pe plaja un pui de la o fotografa. Mai mult n-are voie sa spuna.

E aproape sfârsitul zilei, iar în cutia milei nu s-a strâns decât un pumn de maruntis, suficient sa cumperi un pachet de tigari si o bere. Sovai între a pune o bancnota sau nu. Ma întreb la ce contribui, la hrana leului sau la buzunarul Domnului Doru?... Ma sperie gândul ca, daca Leo devine nerentabil, va fi omorât. Scot banii, îi arunc în cutia de plastic si-mi revin în minte cuvintele doamnei Aurora Marcu, directoarea Muzeului de Stiinte ale Naturii din Galati "Oricum... îi omoram!"

Atitudinea Aurorei Marcu, din functia pe care o detine, gireaza "moral" toate situatiile acestea. Lipsa sau prezenta legislatiei nu mai au nici o importanta. La un an de la promulgarea Legii gradinilor zoologice, Marian Cruceru din Mangalia întâlneste pe plaja un turist cu un pui de leu în vârsta de numai câteva zile. Înca nu facuse ochi si avea abdomenul muscat de coltii mamei. Aceasta pare a fi modalitatea prin care unele gradini zoologice, în lipsa de

solicitanti, scapa de pui. Nascuti în captivitate, desi trebuiesc separati de mama, sunt lasati în cusca si omorâti de ea. Turistul a reusit, printr-un prieten îngrijitor, sa salveze puiul, dupa ce doi din fratii lui fusesera deja omorâti. Marian Cruceru ia puiul de la turist, îl duce la veterinar, îi face vaccinuri si carnet de sanatate pe numele Tesa în data de 15 iunie 2003. Când încearca sa-l predea Aquarium-ului din Constanta i se spune ca n-au bani si personal sa-l întretina. Aude ca un anume Domnu' Doru îl are în fata bowling-ului din Saturn pe Leo. Ajuns acolo ia legatura cu îngrijitorul, pustiul de 17-18 ani, care îi spune ca Domnu' Doru rar îsi face aparitia în zona si ca mai mult n-are voie sa spuna. Cruceru îi arata puiul de aproape o luna spunându-i ca ar vrea sa-l dea cuiva care stie sa-l îngrijeasca. Pustiul îsi suna patronul care accepta sa-l ia gratis.

În septembrie, adica dupa terminarea sezonului turistic, Jeaneta Mondan primeste cadou de ziua ei o leoaica pui cu numele Tesa, cumparata de la un anume Domnu' Doru cu suma de 600 Euro. Desi la început întreaga familie s-a bucurat, cresterea animalului face întretinerea lui din ce în ce mai costisitoare. Ori, dupa cum se stie, exista un singur mod de a opri cresterea! Ceea ce fusese cândva o surpriza placuta a devenit acum o corvoada din ce în ce mai mare: "Daca nu reusesc sa scap de ea îi pun pielea pe bat!" spune mama Jeanetei despre cadoul înca viu.

Ca si Tesa, toti puii de lei sunt doriti strict în functionalitatea lor. O înlantuire perversa face din salvatorii temporari viitorii calai. Fratii Tesei ar trebui sa aiba patru luni. Asta numai daca un administrator de gradina zoologica, un fotograf ambulant, un dresor sau un amator de trofee vii a considerat ca nu.

ÎN LOC DE EPILOG

În curtea Consulatului Ciprului din Bucuresti se joaca Ahi, leoaica cel mai bine întretinuta din România. Consulul a primit-o cadou de ziua lui în urma cu trei ani. Câteva ore pe zi are toata curtea la dispozitie. Manânca 5 kg de carne pe zi, are doctor care o consulta regulat si un îngrijitor care o rasfata aproape permanent. Pare fericita. Frumoasa, hranita, curata, sanatoasa, îsi duce traiul fara sa munceasca la norma - ea este fotografiata doar ca vedeta! Uneori doar, când Luna se vede la fel de oriunde, locuitorii cartierului aud ragete puternice. Înfricosatoare si triste în acelasi timp, ele sunt chemari care niciodata nu vor capata raspuns.

Mihai Vasile
Bucuresti, 29 Ianuarie 2005

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.