In Republica Molodva: 100 de dolari copchilul
Stefan Candea / 2004-05-19 en
Acasa | Investigatii | In Republica Molodva: 100 de dolari copchilul
Share this story

La Est de Prut, copiii sunt vânduþi sau închiriaþi ca sclavi, iar autoritãþile privesc pasive sau chiar participã la acest târg

Cei mai fericiti dintre copiii vânduti în Moldova ajung sa lucreze în agricultura precum sclavii. Cei mai putin norocosi sunt folositi pentru cersetorie si prostitutie. Oficiali moldoveni încuviinteaza acest tip de negot, ba unii dintre ei chiar fac bani buni pe spinarea copiilor traficati. Republica Moldova a ramas mult în urma în ceea ce priveste legislatia pentru protectia copiilor, dar pâna si cazurile flagrante sunt ignorate de catre autoritati. Dupa ce aproape jumatate din populatia activa a Moldovei a parasit tara muncind în Occident, copiii au devenit o sursa importanta de venit pentru cei ramasi sa traiasca în mizerie.

Stefan Candea, Sorin Ozon, Vitalie Calugareanu
Foto: Mihai Vasile

Forta de munca ieftina pentru fratii de peste Prut. Fermele românesti de-a lungul granitei estice cu Republica Moldova se aprovizioneaza de ceva timp cu elevi de la scolile sau liceele aflate de cealalta parte a granitei. „Ei au alt respect pentru dascali, care îi însotesc de fiecare data, si au foarte multa disciplina” ne explica administratorul unei imense livezi de meri, de lânga Iasi. Mai aflam si ca, pe lânga faptul ca sunt foarte ieftini, elevii moldoveni sunt si eficienti: „Am recoltat cu 70 de copii peste 100 de tone, în numai o saptamâna. Dupa ce au plecat ei, cu forta de munca de prin zona, mi-a trebuit de doua ori mai mult timp” completeaza acelasi administrator. Trecând granita, am aflat ca în Republica Moldova obligativitatea ca elevii sa mearga în practica la diverse munci agricole a ramas înca valabila. Anul scolar începe cu o luna de practica la liceele agro-industriale sau chiar la cele polivalente. Desi în mod normal elevii ar trebui sa faca practica în zona unde traiesc, câtiva întreprinzatori au gasit o modalitate de a scoate bani pe spinarea copiilor. Fermele românesti au facut contracte nu direct cu copiii, ci cu firme intermediare si cu scolile acestora. Astfel, de-a lungul Moldovei, scolile trimit copii în practica sa lucreze în agricultura în România si chiar în Ucraina. Ne-am deplasat la Ungheni, la Colegiul Agroindustrial, locul de unde au plecat copii la munca la ferma Bucium de lânga Iasi. Am pozat în proprietari de ferme din România, care au nevoie de forta de munca din rândul elevilor. Chiar daca liceul a trecut printr-un imens scandal în septembrie, conducerea este dispusa în continuare sa trimita copii în România. „Trebuie sa vorbiti cu directorul adjunct, Andrei Gregoriu sau cu directorul Alexei Popovici. Ei au tot trimis copii la munca, si de la liceu si de la Scoala internat.” Contactati telefonic, directorii au fost de acord sa organizam o întâlnire pentru a stabili toate detaliile, refuzând sa discute telefonic despre subiect. Am contactat si conducerea liceului pentru copii cu nevoi speciale din Balti, de data aceasta ca jurnalisti. Toti au refuzat sa dea detalii despre cazul din septembrie anul trecut, singura declaratie smulsa fiind: „Românii s-au comportat neomeneste cu noi”, referindu-se desigur la amenzile primite si obligatia de a-si retrage urgent copiii de la munca.

Trebuie sa precizam aici ca în calatoria noastra prin Republica Moldova am fost îndrumati în mai multe rânduri catre dirigintii din scoli si licee, atunci când am pozat în fermieri care cauta copii pentru munca în România.

Micii agricultori. Nu este o mare diferenta între România si Republica Moldova, în ceea ce priveste folosirea minorilor în muncile agricole. La tot pasul întâlnesti copii muncind pe câmp sau în ferme. Însa cazurile în care parintii îsi vând copiii sa lucreze în ferme din Moldova, Ucraina sau Rusia sunt foarte frecvente. Atât de frecvente încât nici nu mai sunt luate în seama de catre autoritati. Multi din copiii care merg sa lucreze în gospodarii sau în agricultura sunt apoi vânduti succesiv si racolati în cele din urma de retele de cersetorie si prostitutie, mai ales din Rusia. Copii din Republica Moldova circula extrem de usor prin fostele state sovietice, fara sa aiba nevoie de pasaport. Ei trebuie sa fie însotiti de certificatul de nastere si o declaratie notariala prin care unul dintre parinti îsi da acordul pentru calatoria copilului. Certificatul de nastere nu are poza, ceea ce face foarte usor ca pe un singur certificat sa circule mai multi copii. Iar declaratia la notariat este data de catre parinti în schimbul a cel mult 100 de dolari. Din acel moment, copilul nu le mai apartine.

Tiulika - Pestisorul. Unul dintre cazurile pe care le-am urmarit îndeaproape se refera la doua surori de 12 si 13 ani, Anastasia si Valentina Sapoval din Rezina. Cazuri precum cel mentionat aici sunt poate cu sutele în Republica Moldova, iar traseul urmat de cele doua copile este deja o rutina. Trebuie mentionat ca politia din Republica Moldova nici nu s-a interesat de aceste cazuri, cel putin pâna acum. Iar finalul povestirii este cu atât mai incredibil.

Anastasia si Valentina au fost trimise de catre mama lor la fratele acesteia, deci unchiul fetitelor. Acesta locuieste în satul Ploti, aflat în Transnistria. Unchiul fetelor, Boris Supostat le-a tinut doua saptamâni sa lucreze în gospodarie. Dupa aceasta, le-a împrumutat pe fete unei familii de romi din sat. Inga si Angela, trecute de 18 ani, au avut grija sa le puna pe fete la treaba în gospodarie. Dupa un foarte scurt timp, Angela a sunat la o alta familie de romi din Soroca, Republica Moldova, care a trimis o echipa sa le cumpere pe surorile Anastasia si Valentina. Un anume Tiulika din Soroca a platit pentru cele doua fete 200 de dolari. Le-a tinut pentru o luna în gospodaria sa din Soroca, unde fetele au facut diverse munci. Între timp, trimisii lui Tiulika s-au dus la mama fetelor însotite de un politist, Vadim Luca. Au cerut adeverintele de nastere ale fetelor, însa nu au primit-o decât pe cea a Anastasiei. Mai mult, mama fetelor a fost dusa la un notar din Soroca unde a semnat o procura prin care încuviinta însotirea în strainatate a fetelor, de catre o persoana pe care nici nu o cunostea. Valentina povesteste ca a fost dusa împreuna cu sora ei în orasul Ufa, din Rusia. Au fost însotite de Tiulika si înca doi barbati. Dupa doua luni Valentina a reusit sa fuga din Ufa, împreuna cu alta fata din Republica Moldova, si sa se reîntoarca acasa. Anastasia a ramas la Ufa si nimeni din familie nu mai stia ce s-a întâmplat cu ea. Despre ce s-a petrecut în cele doua luni la Ufa, nici mama fetei si nici Valentina nu vor sa vorbeasca. Surse din politia orasului Soroca ne-au declarat însa ca Tiulika este un mafiot important în regiune, ocupându-se în special de organizarea retelelor de prostitutie catre Rusia.

Via Transnistria. Pentru a vedea cum a functionat reteaua de traficanti în cazul celor doua fete, am trecut granita în Transnistria si ne-am dat drept cumparatori de copii pentru diverse munci în România. În satul Ploti nu am reusit sa-l gasim pe unchiul fetelor, dar am vorbit cu baiatul acestuia, care si-a amintit de verisoarele lui fara prea multa placere: „Erau puse pe rele, mai ales Nastia (Anastasia). Pe ea nici nu o mai primim aici, a furat parale si votca de la batrânii nostri.” Am aflat cu surprindere ca Anastasia s-a întors de curând în Ploti, si locuieste din nou la familia de romi care a vândut-o pentru prima oara, la Inga. Nu ne-a luat mult sa o gasim în Ploti pe fetita si pe Inga, si sa întelegem din discutia purtata cu Inga, care se autoproclama „stapâna Nastiei”, ca fetita a fost vânduta în Ufa pentru prostitutie. Inga a tinut-o pe Anastasia lânga ea tot timpul discutiei. Desi acum are doar 13 ani, Anastasia pare mult mai matura. Ea stie exact ce acte îi trebuie pentru a iesi din tara si unde sunt respectivele acte. Inga nu sta sa asculte povestea noastra pâna la capat si ne-o si ofera pe Anastasia: „Despre ea numai cu mine vorbiti. Eu sunt acum mama ei. Îmi dati un avans de 100 de dolari, iar pe urma periodic îmi trimiteti mie salariul ei. Eu va fac rost de mitrica (certificat de nastere) si va duc la notar sa rezolvam celelalte acte.” Inga tine sa ne asigure ca Anastasia are experienta: „A mai lucrat si la Soroca si în Rusia, e foarte harnica. Daca nu era asa, nu o mai tineam lânga noi. Au fost prin Rusia niste probleme cu actele, dar s-a rezolvat. Îmi spuneti când vreti sa o luati.”

Ne-am deplasat la Soroca pentru a discuta si cu notarul care a facut procura din partea mamei celor doua fetite. Notarul Ticu Boldescu a fost foarte surprins de vizita unor jurnalisti. El ne-a declarat ca nu are foarte multe cazuri în care parintii vin sa semneze procuri precum cea întocmita în cazul celor doua fete. Însa din exemplele pe care ni le-a dat a reiesit ca Boldescu a semnat mult mai multe procuri decât vrea sa recunoasca: „Vin multi parinti din Soldanesti, din Floresti si Rezina, pentru ca sunt racolati de tiganii din Soroca. Eu le fac la toti procuri, daca e legal. A venit spre exemplu de curând la mine o femeie care mi s-a plâns ca fata ei urma sa fie vânduta dupa ce eu am legalizat procura, dar nu am avut cum sa o ajut!” Notarul ne-a mai spus ca familiile de romi vin cu proprii copii si întocmesc procuri pe care le folosesc pentru a trafica copii racolati de prin satele din jurul Sorocai. „Eu nu pot face nimic, chiar sunt obligat sa semnez procurile si atunci când vine numai unul dintre parinti” încheie notarul Boldescu. Natural ca acesta nu-si aduce aminte de cazul celor doua fetite si nici nu cunoaste vreun personaj cu numele de Tiulika. Surse din politia locala ne-au declarat însa ca cei doi desfasoara afaceri foarte profitabile, una dintre dovezi fiind imensa casa în constructie din centrul orasului, care apartine notarului.

Mai departe. Am descoperit însa si cazuri în care parintii nici nu au mai fost întrebati de catre traficanti daca sunt de acord cu plecarea propriilor copii. La Cahul, în sudul Moldovei, am discutat cu Nina Postenko, mama a doua fete, amândoua traficate în afara Moldovei pentru prostitutie, amândoua la vârsta de 16 ani. Cea mai mica din fete este Elena, care acum are 18 ani si a fost pacalita sa plece la Volvograd, în Rusia. Ea trimitea scrisori regulate mamei, în care o asigura ca totul este bine si ca munceste în agricultura. De fapt, Elena era fortata sa cerseasca în haine de calugarita în timpul zilei, si sa se prostitueze noaptea. Traficantii, Feraru si Nastia, locuiesc la Ialoveni si se ocupa în continuare cu aceeasi afacere. Ei le fortau pe fete sa scrie acasa ca totul este în regula. La un moment dat Elena a reusit sa strecoare într-o scrisoare dictata de traficanti un biletel în care îsi implora mama sa o scoata din iadul în care se gaseste. Politia a fost anuntata si a dat poza fetei prin Interpol. „Eram înca la Volvograd când la traficanti a venit un politist pe care ei îl plateau, si le-a aratat poza mea, avertizându-i ca ma cauta politia. Ei platesc multi politisti, inclusiv pe seful politiei din Volvograd, dar chiar si pe preotul din oras.” Mai departe, Elena ne-a povestit ca traficantii au trecut-o frontierele pâna în Rusia platind mita vamesilor si granicerilor, care nici nu au întrebat-o daca are pasaport. Mama fetei ne-a spus ca politia nu a facut nimic mai departe si ca Elena a fost eliberata numai pentru ca organizatia „Salvati Copiii” din Chisinau a reusit sa ia legatura direct cu traficantii. „Mai am o fata care a nimerit în Italia, tot la prostitutie. Au ademenit-o de aici la 16 ani, si a fost pacalita ca va munci în agricultura, dar a ajuns prostituata în Italia. Acum a reusit sa se salveze de acolo si traieste din cules masline” ne-a mai declarat încrezatoare mama celor doua fete.

Lipsa de reactie. Maria Ianachevici, vicepresedinte al organizatiei „Salvati Copiii” din Chisinau ne-a declarat ca fenomenul traficului de copii din Republica Moldova catre Rusia si Ucraina a luat o amploare îngrijoratoare: „În Ucraina, copiii sunt dusi la munci agricole. Pe când cei repatriati din Rusia vorbesc si despre munci agricole, dar se vorbeste cu prioritate despre cersit si prostitutie.” Ianachevici acuza în primul rând usurinta cu care pot circula copiii în afara Republicii Moldova cât si lipsa de reactie a autoritatilor în fata acestui fenomen: „Avem un Cod Penal, dar e foarte greu de dovedit în baza acestuia ca un copil a fost traficat. Republica Moldova a semnat Conventia si protocolul aditional de la Palermo din 2000, dar nu le-a ratificat nici pâna acum. În acest protocol este definita foarte clar notiunea de trafic de fiinte umane, traficul de copii si prostitutia juvenila. Ceea ce înseamna ca noi nu avem o arma interna cu care sa luptam cu aceste fenomene.” În anul 2003, aproape 300 de copii victime ale retelelor de trafic au fost repatriati în Moldova. Pentru aceeasi perioada, politia are în evidenta numai 15 infractiuni legate de traficul de copii. Trebuie mentionat ca nici unul din cazurile concrete enumerate mai sus nu a facut obiectul unei anchete judiciare. Mai mult, chiar înalti demnitari de la Chisinau, precum premierul Vasile Tarlev si directorul SIS Simion Rusu, au declarat public faptul ca în filierele care se ocupa cu traficul de copii sunt implicati si functionari publici. Coruptia este larg raspândita printre notari publici, politisti, graniceri si vamesi. Ion Bejan, seful Departamentului pentru Combaterea traficului ilicit de fiinte umane, a declarat ca nu poate spune cu precizie câte persoane oficiale sunt implicate în retele de trafic de persoane, si nici care este amploarea acestui fenomen. Pur si simplu autoritatile nu au aceste date, parând a fi total depasite de amploarea fenomenului.

Un studiu recent publicat de catre Institutul de Politici Publice face referire la cel putin 5 mii de copii traficati anual din Moldova în exterior, numai pentru prostitutie. În acelasi studiu este observata amploarea pe care a luat-o fenomenul exploatarii copiilor prin diverse munci dupa anul 1999.

Între timp, autoritatile au gasit si tapi ispasitori pentru incompetenta lor: „Au aparut multe ONG-uri în Republica Moldova, care declara ca combat traficul, dar de fapt doar scurg bani de la sponsori si nu fac nimic. Aceste ONG-uri fac doar niste buclete (n.r. brosuri) care costa o groaza de bani, dar ele nu aduc nici un folos, deoarece nu ajung prin sate si prin toate localitatile Republicii Moldova” declara Ion Bejan. Vicepresedintele „Salvati Copiii”, Mariana Ianachevici, este de alta parere: „Anul trecut am avut o discutie cu seful Departamentului trupelor de graniceri Igor Colenov, caruia i-am solicitat sa afisam niste materiale antitrafic în zona Aeroportului. Ne-a raspuns ca atâta timp cât în Legea despre frontiera de stat nu scrie nimic despre aceasta nu vom primi permisiunea sa afisam nimic si nu vom putea împarti nici un pliant.”

Ancheta coordonata de CRJI (Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie) si finantata de FUJ (Asociatia Jurnalistilor de Investigatie din Danemarca).
comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.