Romania lui Vasile Frank Timis
Paul Cristian Radu / 2004-05-03
Acasa | Investigatii | Romania lui Vasile Frank Timis
Share this story

Randurile ce urmeaza contin dezvaluiri despre activitatile unui grup ce controleaza suprafete uriase din teritoriul romanesc, detine importante obiective economice in tara, printre care si rafinaria RAFO din Onesti si, din spatele unor firme off-shore si al unor personaje intermediare, controleaza viata unui insemnat numar de romani. Membrii acestui grup au fost sau sunt implicati in afaceri dintre cele mai controversate, desfasurate pe trei continente. Activitatile acestei grupari, din care fac parte personaje bine cunoscute publicului roman, converg in capitala Angliei, Londra. Reporterii Jurnalului National au descins pe malurile Tamisei si au investigat afacerile retelei Londra.

In inima Londrei

“Imi pare rau, domnule. Nu va pot spune nimic despre clientii nostri.” Acestea au fost cuvintele cu care ne-a intampinat, la etajul doi al unei cladiri din centrul Londrei, un personaj cenusiu, parca desprins din romanele lui Charles Dickens. Barbatul este reprezentant al firmei Rathbone, firma situata pe strada londoneza New Bond, la acelasi numar, 159, unde figureaza si una dintre firmele care controleaza rafinaria RAFO din Onesti. Este vorba de firma Central Europe Petroleum care, alaturi de firma romaneasca VGB Invest, a infiintat, tot in Londra, de acum cunoscuta Balkan Petroleum, compania ce detine 97% din rafinaria moldoveneasca, Rafo Onesti. Practic, Central Europe Petroleum detine 50% din Balkan Petroleum, in timp ce cealalta jumatate este detinuta de VGB Invest. Desigur, aceasta insiruire, suprapunere de firme poate genera confuzie. De altfel, acesta este si scopul pentru care aceste firme au fost infiintate. Pentru ca numele celor care trag sforile in afaceri precum Rafo Onesti si, dupa cum vom vedea, si in alte afaceri de anvergura chiar mai mare, sa ramana necunoscute.

Dar sa ne intoarcem la firma Rathbone si la secretomania ce inconjoara Central Europe Petroleum (CEP). Din actele CEP rezulta ca directorii acesteia sunt doi britanici cu adresele in insulele Jersey . Aceste insule sunt un paradis fiscal, un paradis off-shore, unde cantitati imense de bani din economia mondiala isi pierd urma. La fel a incercat sa-si piarda urma in Jersey si firma noastra. Doar ca nu toate urmele pot fi sterse, banii lasa intotdeauna o dara in urma lor. Astfel, am descoperit ca, inainte de 12 februarie 2003, firma CEP s-a numit Regal Petroleum Services Limited. Aceasta informatie este foarte valoroasa deoarece Regal Petroleum este firma lui Vasile Frank Timis, controversatul cautator de aur de la Rosia Montana . De altfel, am banuit inca din toamna anului trecut ca in spatele firmei care a preluat rafinaria Rafo se afla chiar Frank Timis. Acesta a negat insa, atunci, orice legatura cu firma care preluase Rafo si s-a oferit chiar, in timpul unei conversatii telefonice, sa afle dansul cine se afla in spatele acestei firme.

Vasile Frank Timis la Rafo

“Da, intr-adevar, Regal Petroleum Services (n.r. - actualul Central European Petroleum) este una dintre firmele mele. Dar sa stiti ca nu am mai folosit-o de mult. M-au sunat din Romania si mi-au spus ca au nevoie de o firma in Londra si le-am dat-o lor. Cine? Pai, cred, Ovidiu Tender si ceilalti... Am vrut sa le fac un serviciu si sa-i scutesc de un efort”, ne-a spus Frank Timis in timpul discutiei avute foarte recent intr-un restaurant londonez situat la cateva sute de metri de sediul firmei Regal Petroleum. El a trebuit sa admita acest lucru, deoarece l-am informat ca stim care este istoricul firmei CEP. De altfel, intre locatia firmei Regal si locul unde se afla firma Rathbone/ CEP este o distanta de aproximativ 100 de metri. Tot Timis ne-a mai spus ca Regal se va muta in curand intr-un sediu nou, iar sediul vechi de pe Strada Albermarle 49 va fi preluat de Balkan Petroleum, actionarul majoritar al Rafo Onesti.

In acest context trebuie spus ca Regal Petroleum Services, actual CEP, este o firma care ii aduce aminte lui Frank Timis de vremurile tulburi, de inceput, ale afacerilor sale in domeniul petrolier. Grupul Regal a fost implicat, in anul 2000, intr-un mare scandal in care a angrenat si guvernele de atunci ale Romaniei si Ucrainei. Practic, in acel moment, gigantul rusesc Gazprom a trimis o scrisoare primului ministru Mugur Isarescu in care cerea Romaniei sa nu mai foloseasca gaze naturale furnizate de firmele Regal, deoarece “acestea sunt furate de catre mafia ucraineana din tevile Gazprom care tranziteaza Ucraina”.

De cealalta parte insa, Frank Timis ne-a spus ca, impreuna cu presedintele ucrainean Leonid Kucina, i-a convocat pe cei de la Gazprom la o intalnire, insa acestia nu au aparut asa ca: “Este clar ca nu era adevarat ceea ce sustineau ei.” Un alt moment delicat in istoria firmei Regal a fost in toamna anului trecut, cand trio-ul format din Regal, Ovidiu Tender si concernul american Halliburton a fost respins de la privatizarea Petrom.

Romania firmei Regal

Din documentele pe care le detinem rezulta ca o suprafata a carei intindere depaseste 4% din suprafata totala a teritoriul Romaniei a fost concesionata anul trecut de firma lui Frank Timis, Regal Petroleum. Este vorba de o felie din Romania situata in Modova, in zona judetelor Neamt, Bacau , Iasi , Suceava. Impresionantul areal a fost concesionat pentru ca firma lui Frank Timis sa caute zacaminte de gaze naturale si petrol.

In acest context, trebuie sa spunem ca reprezentantul firmei Regal Petroleum in Romania este nimeni altul decat Mihail Ianas, fostul director al Agentiei Nationale a Resurselor Minerale din Romania (ANRM), adica tocmai institutia guvernamentala care a acordat enorma concesiune firmei lui Timis. Tot Ianas este cel care a semnat, in calitate de sef al ANRM, concesiunile de exploatare acordate in perioada 1998-2000 pentru toate perimetrele aurifere unde activeaza firmele lui Timis. Este in primul rand vorba despre perimetrul Rosia Montana , loc unde s-ar afla cel mai mare zacamant de aur din Europa.

Fiindca tot suntem la capitolul aur si suprafete mari, trebuie sa amintim si ca o alta firma a lui Frank Timis, International Goldfields, a concesionat si ea o suprafata record pe teritoriul Romaniei. Este vorba de peste 2.500 de kilometri patrati, aproximativ de zece ori suprafata Bucurestiului, intre orasele Deva, Lugoj si Otelul Rosu. Daca luam in calcul si aceasta suprafata, dar si ariile controlate de Gabriel Resources, firma care incearca sa exploateze aurul de la Rosia Montana , si de European Goldfields, companie care activeaza in judetul Hunedoara, ambele infiintate de Vasile Frank Timis, vom constata ca acesta a concesionat 5% din teritoriul Romaniei. Desigur, este o simpla coincidenta faptul ca Mihail Ianas, omul care a pus, din partea statului, semnatura pe multe dintre aceste concesiuni a devenit, la un timp de la expirarea mandatului de director ANRM, angajatul lui Frank Timis. In fapt, chiar Mihail Ianas ne-a spus ca a auzit ca firma Regal are nevoie de un om in Romania si atunci s-a oferit sa se puna in slujba acesteia.

Ascunsi in insulele Jersey

Studiind documentele firmelor care se afla in spatele uriaselor concesiuni de teritoriu romanesc am constatat ca o parte dintre acestea, intre care Regal Petroleum si International Goldfields, au un actionar comun. Este vorba de firma Rathbone, firma care, dupa cum mentionam la inceputul articolului, reprezinta si Central Europe Petroleum, actionarul de la Rafo Onesti. Rathbone este actionarul majoritar al Regal-ului lui Timis, unde detine peste 10 milioane de actiuni. Insa Rathbone este o asa-numita “firma de fatada”, este una dintre acele companii cu sediul in insulele Jersey care, pentru o suma de bani, reprezinta interesele unor persoane ce nu vor sa fie vizibile in diverse intreprinderi comerciale. De aceea, personaje precum Frank Timis, Ovidiu Tender sau, dupa cum vom vedea, Mona de Freitas devin invizibile in spatele unor firme “de reprezentanta “ precum Rathbone.

Insa nu doar Timis si Tender vor sa-si piarda urmele. Si asociatii firmei Central Europe Petroleum in afacerea RAFO, adica firma romaneasca VGB Invest, incearca sa acopere adevaratii actori din spatele afacerii RAFO. Dupa cum mentionam intr-o ancheta publicata in urma cu cateva saptamani, unul dintre actionarii de seama ai VGB Invest este Mihaela Ene, sora lui Gabriel Bivolaru, deputatul PSD aflat acum la puscarie pentru fraudarea BRD cu peste 2.200 de miliarde de lei. Implicarea Mihaelei Ene in afacerea Rafo, dar si implicarea unui anume Iulian Mavlea, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Gabriel Bivolaru, in aceeasi afacere a ridicat multe semne de intrebare si ne-a condus, intr-un final, tot in Anglia si in insulele Jersey .

Conexiunea Mona de Freitas

Cobham este un orasel situat la distanta de o ora de mers cu trenul de Londra. Este o localitate exclusivista, unde detin proprietati cei mai bogati oameni din Anglia . Pe strazile marginite de splendide gradini ale orasului circula masini precum Maserati, Rolls Royce, Ferrari, Lamborghini. Mercedesurile si BMW-urile par aici masini utilitare, uitate prin curtile din fata vilelor ce uimesc fie prin arhitectura futurista, fie prin vechimea apreciabila. Una dintre aceste vile din Cobham a fost cumparata de catre sotia lui Gabriel Bivolaru, Mona De Freitas, o femeie cu multiple identitati ce este urmarita de politiile multor state ale globului, un personaj a carui umbra se profileaza in spatele celor mai mari tunuri din economia romaneasca si, prin intermediari, in spatele afacerii RAFO. In fapt, Mona Freitas, caracter demn de romanele politiste, a fraudat, impreuna cu Gabriel Bivolaru, printr-o pleiada de firme, atat Banca Romana pentru Dezvoltare, cat si alte intreprinderi comerciale romanesti. In tot acest periplu prin economia romaneasca, cuplului Bivolaru-Freitas i s-a adaugat si Mihaela Ene. Astfel, actuala actionara a VGB Invest, firma care tine fraiele Rafo Onesti, a fost asociata sau a administrat nu mai putin de 7 firme alaturi de Gabriel Bivolaru si Mona de Freitas: Avant Garde Travel, Best Turism & Trading, Simplon One, Benefic Financial Services, Atlas Turism & Trading, Atlas Exchange Office si Ares Trading. De exemplu, in firma Ares Trading, Mona de Freitas detine 70% din actiuni, in timp ce Ene Mihaela detine 10%. Insa numele Mihaelei Ene nu apare doar in actele firmelor Monei de Freitas.

Numele doamnei Ene apare si in contextul unor afaceri necurate desfasurate in orasul Tandarei. Astfel, in 1997, cuplul Bivolaru-Mona Freitas a devalizat o fabrica din orasul amintit. Cei doi au vandut, ilegal, pe bucati, Sectia Drojdie de Panificatie din cadrul societatii AGFD SA Tandarei, prejudiciind statul cu peste 10 miliarde de lei. Activele societatii au fost vandute cetateanului britanic John Szepietowski, un alt personaj care apare tot timpul in preajma Monei de Freitas, iar terenul acestei societati a fost vandut sotilor Mihaela si Cornel Ene. Este vorba despre aceeasi Mihaela Ene, care este asociata acum in VGB Invest.

Sa nu credeti insa ca istoria nu se repeta. Astfel, anul trecut, cea mai mare tentativa de fraudare a bugetului de stat, descoperita de catre Ministerul Finantelor Publice, s-a desfasurat tot in Tandarei si a avut ca protagonist principal o firma, Indagra Prod SRL Tandarei, din care Mihaela Ene detine 90%. In acest caz, firma Mihaelei Ene a incercat sa fraudeze statul cu 160,9 miliarde de lei, folosindu-se de facturi de vanzare-cumpa rare false, prin care s-a incercat incasarea TVA-ului de la stat pentru achizitia unor bunuri fictive. Si aceasta escrocherie, din fericire esuata, poarta amprenta Monei de Freitas.

Grupul “baronesei”

Am intervievat in decursul acestei anchete mai multe persoane care au facut parte din anturajul Monei de Freitas. Acestea au cerut sa nu le dezvaluim identitatile si ne-au declarat ca Mona de Freitas trebuie sa fi avut legaturi foarte puternice cu nomenclatura comunista a anilor ‘80. Astfel, am aflat ca, in urma cu mai bine de doua decenii, Mona de Freitas intra si iesea cum dorea ea din Romania si poseda nu mai putin de 5 pasapoarte, intre care unul israelian si unul romanesc, dar si acte de apatrid. In acest context, trebuie sa va spunem ca exotica Mona de Freitas s-a nascut la 19 aprilie 1951 la Bacau . Numele de botez al Monei de Freitas este Monica Sotec. In timp, acest nume a suferit transformari, fie printr-o multitudine de casatorii, fie prin simple falsuri. La fel s-a intamplat si cu data de nastere a Monicai Sotec, care a fost schimbata de foarte multe ori. Ne vom referi in continuare doar la cateva dintre cele mai recente modifica ri de nume. Astfel, din documentatia pe care o detinem rezulta ca, incepand cu mijlocul anilor ‘90, Monica Sotec s-a folosit pe rand de numele: Mona Bradley, Mona de Freitas, Mona Alton, Mona Otford si Mona Otley. Langa acestea, Monica noastra a adaugat, de multe ori, si titlul de baroneasa. Ea trebuie sa-si schimbe numele deoarece este urmarita pe mai multe continente pentru savarsirea unei largi game de infractiuni. Dintre acestea amintim doar cateva: folosirea unor carti de credit false in Austria , frauda postala si transport de bunuri furate in Statele Unite si frauda bancara in Germania . Mona de Freitas a fost investigata si in Irlanda, iar firmele sale se afla in atentia autoritatilor si in Anglia . Cu timpul insa, metodele Monei de Freitas au devenit din ce in ce mai sofisticate astfel ca, in prezent, ea actioneaza din spatele unor firme infiintate in paradisuri fiscale precum insulele Jersey. De altfel, potrivit unui ziar central, detectivii angajati de Banca Romana pentru Dezvoltare pentru a-i investiga pe Bivolaru si Mona de Freitas (n.a. - pentru fraudarea BRD cu suma de 2.200 de miliarde de lei) au descoperit ca Mona de Freitas isi tinea banii intr-un cont din insulele Jersey. Daca numele, data nasterii si domiciliul baronesei s-au schimbat in permanenta, totusi, anturajul sau a ramas destul de constant. Astfel, intre oamenii de mare incredere ai Monei de Freitas se numara, pe langa Mihaela Ene din VGB: britanicul John Szepietowski, Marlene Codrina Dragan si Mihaela Baboi. Acestia sunt prezenti alaturi de “baroneasa “ fie in firme infiintate si in Romania si in Anglia sau Irlanda, fie in afaceri foarte paguboase pentru statul roman.

Personaje controversate in afacerea RAFO

Trebuie remarcat ca foarte multe dintre numele personajelor ce graviteaza in jurul afacerii RAFO au legatura cu o serie intreaga de afaceri necurate. Astfel, Vasile Frank Timis a fost condamnat de doua ori pentru droguri, pentru heroina, in Australia , numele lui Ovidiu Tender a fost implicat in scandalul ce a dus la arestarea inaltului ofiter NATO Willem Matser si in care s-au mentionat activitatile unui grup international de crima organizata. De asemenea, numele actionarului VGB Invest, Mihaela Ene, apare intr-o firma ce a incercat in 2003 sa fraudeze statul, iar Liana Radu, directoare a Balkan Petroleum pana in urma cu cateva luni, a condus o masina furata din Belgrad si data in urmarire internationala. Mai mult, aceste nume sunt asociate si cu personaje din politica romaneasca cum ar fi Dan Iosif, consilierul lui Ion Iliescu, pe care cei de la VGB l-au “imprumutat” cu un milion de dolari, dar si cu inalti ofiteri din serviciile noastre secrete. Toate aceste aspecte arata ca activitatile acestui grup depasesc sfera business-ului normal si contureaza o structura transnationala care a prins Romania in jocuri murdare.

Reprezentantii firmei VGB refuza orice dialog

Am incercat, in mai multe randuri, sa obtinem un interviu cu Marian Iancu, presedintele Balkan Petroleum, cunoscut in lumea interlopa bucuresteana sub porecla “Elefantul”, insa acesta a refuzat sa stea de vorba cu reporterii Jurnalului National. Totusi, vinerea trecuta, reprezentanti ai RAFO Onesti si Balkan Petroleum au tinut o conferinta de presa pentru a prezenta planul de reorganizare a rafinariei din Onesti, care se afla in prezent in stare de insolvabilitate. Din partea firmei Balkan a fost prezent Marin Anton, consilier al presedintelui Balkan Petroleum. Dansul a spus ca nu stie cine se afla in spatele firmei Central European Petroleum, adica firma care detine 50% din actiunile Balkan Petroleum.

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.