Proiectul Vostok
Sorin Ozon / 2006-09-06
Share this story

"Firmele off-shore au fost create pentru a ascunde identitatea cumparatorului inainte inceperii procesului de privatizare" se mentioneaza in documentele obtinute (P1) de catre Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie. Documentele se refera la privatizarea uneia dintre cele mai importante firme romanesti si anume ALRO Slatina si arunca o noua lumina asupra controversatei privatizari a unuia dintre cei mai importanti giganti industriali romanesti.

Investigatia CRJI a fost efectuata in contextul unei anchete regionale referitoare la cei mai importanti jucatori de pe piata energiei electrice. ALRO Slatina, cel mai important producator de aluminiu din Europa Centrala si de Est, este unul dintre cei mai mari consumatori de curent electric din zona balcanica si este si una dintre firmele care detin licenta de furnizare a energiei electrice.

Antipatie fata de rusi

“Este mai bine sa negociem cu guvernul Romaniei folosind o firma din Israel sau Statele Unite, decat o firma ruseasca deoarece exista o considerabila antipatie a romanilor fata de rusI” spunea avocatul David Lee Sherman, partener in firma Boodle Hatfield, specialist in tranzactii corporatiste internationale, in august 1999 in contextul discutiei de dinainte de preluarea ALRO (P1). Sherman este avocatul lui Vitali Machitski sI discutia a avut loc in momentul cand rusii au pus la punct strategia de preluare a ALRO. In acest moment, Machitski controleaza prin companiile sale ALRO Slatina.

Conform inscrisurilor de la Registrul Comertului, ALRO SA (P2) este detinuta, in proportie de peste 85 la suta de catre firma Marco Industries BV, restul fiind detinut de catre Fondul Proprietatea, fond aflat in portofoliul Statului.

Controversata privatizare a ALRO a avut loc in 2002, moment in care grupul Marco a obtinut majoritatea actiunilor combinatului (P3).

MARCO este controlat de catre oligarhul rus Vitali Machitski. El este nascut in fost Uniune Sovietica sI are dubla cetatenie rusa sI israeliana. Cartierul sau general se afla la Moscova, de unde conduce o serie de companii intre care sI Rinco Group (http://www.yukos.com/vpo/news.asp?year=2000&month=9). Machitski a facut de-a lungul timpului afaceri cu gigantul rus din industria petrolului Yukos sI a obtinut o avere foarte mare in urma implicarii sale in privatizarile ce au urmat caderii Uniunii Sovietice.

Proiectul Vostok

Conform documentelor pe care le detinem, proiectul preluarii ALRO, a primit numele de cod “Proiect VOSTOK”. De fata la discutia initiala privind proiectul Vostok a fost prezent sI celalalt actor important in procesul de preluare al ALRO: Alexander Krasner. Acesta s-a nascut in Uniunea Sovietica sI a emigrat in Statele Unite in anii '70. Krasner a devenit in 1996 director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd, firma controlata de catre controversatul om de afaceri Marc Rich, implicat in trafic de armament pentru care a fost condamnat in Statele Unite sI mai apoi gratiat de catre presedintele american Bill Clinton. La sfarsitul anilor '90, Krasner a fost concediat si dat in judecata de catre Marc Rich dupa ce a incercat sa dea o teapa firmelor acestuia. In fapt, in firma lui Marc Rich, Krasner s-a ocupat cu diverse proiecte, indeosebi in domeniul metalelor neferoase.

Atat Machitski cat si Krasner au pus la punct proiectul Vostok si au condus, dupa preluare ALRO Slatina, insa, in 2004 cei doi s-au certat. Cearta dintre cei doi a ajuns in fata instantei la Curtea Comerciala din Londra. Acest caz descrie conflictul dintre cei doi, dar mai important, metoda si personajele folosita de pentru a pune mana pe ALRO.

Firme de fatada

Saga preluarii ALRO a inceput in iunie 1999 cand Krasner sI Machitski sau intalnit in casa celui din urma la Londra. Doua zile mai tarziu, Krasner i-a prezentat lui Machitski pe domnii Arnswald sI Elian, personaje cheie in construirea afacerii ALRO. Alexandru Nicolae Elian este in Romania implicat in firma “ STAFFORDSHIRE TABLEWARE (ROMANIA) SA “ sI la acea data avea actiuni la firma Conef, firma ce la randul ei detinea o mica parte din ALRO. (n.a.-nu vom intra in toate detaliile financiare ale tranzactiilor facute pe filiera Machitski-ALRO insa cei care doresc sa aprofundeze acest subiect pot consulta documentele atasate acestui material).

La putin timp dupa cea de-a doua intalnire, Krasner sI Machitski au zburat la Bucuresti unde Elian a organizat o cina la care au participat Moisescu, presedintele CONEF, un manager de la Broadhurst Investments, firma care avea de asemenea actiuni ALRO sI un senator roman. Krasner sI Machitski au sI mers pentru prima data la ALRO cu aceasta ocazie sI atunci s-a vorbit de asemenea despre preluarea CONEF. Elian a spus la acea data ca estimeaza valoarea partii detinute de catre Statul roman la ALRO la aproximativ 70-80 de milioane de dolari.

In urma calatoriei la Bucuresti, Krasner sI Machitski au decis sa contacteze firma de avocatura Tendler Beretz LLC care urma sa se ocupe de strategia de preluare a combinatului romaNesc.

Ajutorul lui Dobra

In august 1999, a avut loc o intalnire pe iahtul lui Machitski in Monaco la care au lau parte pe langa acesta sI Krasner sI avocatii casei Tendler Beretz. Domnii Tendler sI Beretz au sugerat includerea in proiect a lui Meir Rosenne, un avocat din Israel , fost ambasador a Israelului in Franta sI in Statele Unite. Acest domn s-a nascut in Romania sI vorbeste fluent limba romana. Avocatii au spus ca Rosenne este cel mai potrivit pentru a face lobby pe langa politicienii romani. AceeasI avocatI au hotarat ca este mai bine, ca in contextul privatizarii ALRO, Machitski et Co sa se identifice cu o firma americana . Ei au sugerat folosirea firmei Marco International Corp. In documentele obtinute se mai mentioneaza ca: “Domnul Kestenbaum este presedintele Marco International Corp (MIC) sI ginerele lui Beretz. Firma MIC este o modesta companie americana care face afaceri cu aluminiu.”

Lucrurile au inceput apoi sa se miste din ce in ce mai repede. Pe 24 august 1999, a avut loc o alta intalnire acasa la Machitski la Londra. De data aceasta, de fata au fost pe langa rusI sI presedintele CONEF, Moisescu, dar sI managerul general al ALRO, Gheorghe Dobra. “Discutiile s-au axat pe achizitia ALRO sI CONEF sI pe modul cum Dobra sI Moisescu pot sa fie de ajutor in aceasta problema” se mentioneaza in documenteleobtinute de catre CRJI. Krasner s-a mai intalnit cu Dobra sI la sfarsitul lui 1999, cand managerul ALRO a participat la o conferinta despre piata aluminiului ce a avut loc la Montreal . Krasner a zburat la Montreal dupa ce s-a intalnit cu omul de paie al rusilor, Kestenbaum, la New York .

In vara lui ‘99 a luat forma sI proiectul VOSTOK. “Domnul Sherman (n.a. avocat al lui Machitski) a spus ca ar fi mult mai bine sa se negocieze cu guvernul roman printr-o legatura americana sau israeliana decat prin intermediul unei companii rusesti, deoarece exista o considerabila antipatie a romanilor fata de rusi.” se mentioneaza in documente.

Planul VOSTOK a fost pus pe hartie pe 25 august 1999 sI a definit strategia rusilor din acel moment pentru anii ce vor urma:

“Obiectivul strategic al planului este sa creem o un holding integrat pe verticala care sa includea ALUM SA (n.a.-firma din Braila ce a incaput intr-adevar pe mana rusilor in 2005) firma care produce materia de baza pentru producerea aluminiului, ALRO, firma care face produse de baza din aluminiu, Alprom, firma care sa faca produse finite din aluminiu precum sI o unitate care sa produca energia electrica necesara celorlalte companii.”

“Participantii din proiect vor fi denumitI <>.”

“Actiunile urmatoare vor include numeroase discutii cu oameni aflatI in pozitii politice influente, cu seful APAPS sI cu banci”

Control negativ

Strategia rusilor pentru acapararea ALRO a inclus sI cumpararea unor actiuni ALRO care se aflau in posesia unor persoane private prin intermediul unor firme din Insulele Virgine Britanice(BVI). Aceste firme erau finantate de catre alte companii apartinand lui Machitski sI au actionat discret cumparand importante volume de actiuni anterior privatizarii ALRO. Companiile din BVI au fost folosite pentru a ascunde identitatea ultimului cumparator, inainte de privatizarea ALRO. Firmele din BVI au transferat mai apoi, in iulie-iunie 2001, catre firma Marco Acquisitions Ltd (MAL), firma infiintata in Marea Britanie (vezi link). In cele din urma, MAL sI CONEF au ajuns sa detina, in iulie 2001, 41 la suta din ALRO, in schimbul unei sume de aproximativ 62 de milioane de dolari. Banii au fost imprumutatI de la alte firme ale lui Machitski.

Cumpararea masiva de actiuni de la persoane private a avut un scop foarte interesant: “S-a construit un volum important de actiuni minoritare nu numai pentru a cumpara mai putin de la statul roman dar mai ales pentru a face neatractiva pentru altI investitori partea detinuta de RomaNia .”

Totodata, Krasner a achizitionat in nume propriu 100 de actiuni, fapt ce i-a permis sa participe la intalnirile actionarilor. In acest fel, Machitski sI Co. au dobandit acces direct la operatiunile comerciale desfasurate de catre ALRO.

Insa cel mai important pas in acel moment este sI el mentionat in documente: “Cu ajutorul unui lobbying intensiv efectuat de catre Krasner sI ceilaltI, in iulie 2001 guvernul Romaniei a fost convins sa schimbe regulamentul de functionare interna a ALRO in asa fel incat hotararile importante sa se poata lua numai cu o majoritate de 75 la suta.” Astfel, CONEF/MARCO au dobandit control negativ asupra ALRO deoarece cele 41 de procente detinute de MARCO/Conef nu mai dadeau nimanui posibilitatea sa ia vreo decizie fara acordul rusilor.

Toate aceste miscari au indeparat altI pretendentI la ALRO intre care se numara companiile Pechiney, firma franceza care era la acea ora cel mai mare producator european de aluminiu, Balli Metal sI Glencore. La un moment dat, reprezentantii Pechiney l-au insotit chiar pe premierul francez de atunci, Lionel Jospin, intr-o vizita la Bucuresti unde si-au exprimat intentiile de preluare a ALRO.

Mai mult, rusii au infiintat sI o firma in Zug, in Elvetia, firma denumita ITC Management care a inceput sa cumpere aluminiu de la ALRO doar pentru “a obtine cat mai multa informatii despre combinatul romanesc”. Conform documentelor obtinute de CRJI de la registrul elvetian al companiilor, firma ITC este la aceasta ora in lichidare (P4) O alta firma folosita in acest joc este Dover Resources Ltd, infiintata in Anglia . Documentele obtinute de CRJI arata ca in Dover Resources sunt prezentI Krasner sI Vasily SEMIVOLKOV, directorul firmei rusesti Raznoimport la Londra (P5).

Razboaiele curentului electric

In 2002, rusii au preluat ALRO iar Krasner a devenit presedintele combinatului in noiembrie 2002. Conform auditurilor, profitul facut de ALRO dupa plata taxelor a fost: 30 de milioane in 2002, 50 de milioane in 2003 sI 48 de milioane in 2004. Cifrele acestea l-au nemultumit insa pe Machitski care in vara lui 2004 l-a chemat pe Krasner pe iahtul sau din sudul Frantei. Aici, Machitski s-a declarat nemultumit de modul cum este condusa ALRO. Printre principalele reprosuri aduse lui Krasner s-a numarat sI unul referitor la contractele pe care le-a incheiat ALRO pentru a cumpara curent electric. In fapt, combinatul slatinean achizitiona energie electrica de la firma Energy Holding. Dupa ce Krasner sI echipa sa au fost fortatI sa demisioneze, ALRO a terminat sI contractul cu Energy Holding sI a obtinut o licenta de furnizare a curentului electric de la ANRE, licenta care i-a permis sa cumpere direct energie de la Hidroelectrica.

Incetarea contractului a fost o lovitura grea pentru Energy Holding. Nicolae Bogdan Buzaianu, omul din spatele Energy Holding, a incercat in 2005, in contextul in care CRJI desfasura o ancheta jurnalistica ce continea sI dezvaluiri despre EH, sa ne convinga sa investigam ALRO Slatina.

Aceasta investigatie este parte a unui proiect finantat de SCOOP Danemarca.

de Paul Cristian Radu si Sorin Ozon

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.