Samsarii retrocedarilor
George Colgiu / 2013-11-20
Acasa | Investigatii | Samsarii retrocedarilor
Share this story

 

Ar fi trebuit să repare abuzurile comise de regimul comunist. A fost înlocuit de un altul, mai sofisticat. Retrocedarea proprietăţilor confiscate s-a transformat într-o imensă afacere, multe proprietăţi trecând în mâinile unor rechini imobiliari la preţuri de nimic, cu largul concurs al funcţionarilor publici. O adevărată privatizare, una discretă, în favoarea unor băieţi cu adevărat deştepţi. Pe baza actelor notariale şi cadastrale, a celor emise de Primăria Capitalei şi a altor instituţii publice, am reuşit să trasăm o hartă a afacerilor cu drepturi litigioase, poate cele mai profitabile din perioada tranziţiei.

Modus operandi

Proprietarii deposedaţi abuziv au fost vânaţi ani în şir de afaceriştii cu drepturi litigioase. De cele mai multe ori înarmaţi cu documentele proprietarilor de drept şi însoţiţi de avocaţi specializaţi, aceştia i-au abordat pe proprietarii sătui să aştepte perioade lungi o soluţie administrativă sau în Justiţie. Ofertaţi cu sume modice în raport cu valoarea reală a proprietăţilor, de multe ori între 1 şi 5%, mulţi proprietari, de cele mai multe ori bătrâni, au acceptat târgul. In mod surprinzător, aşa cum vom arăta, ce nu au reuşit proprietarii în ani buni, cumpărătorii drepturilor litigioase au reuşit în perioade scurte, în săptămâni sau în câteva luni, să obţină imobilele.

Virginica Tanţi Dumitrescu şi partenerul ei de afaceri, Adrian Ciorobea, sunt două personaje discrete. Atât de discrete, încât nu apar în nici un top al bogătaşilor, chiar dacă ar trebui să intre în fruntea acestor clasamente. Averea lor de sute de milioane de euro a fost constituită exclusiv prin afaceri cu drepturile litigioase. Ea este protagonista unei afaceri ce poate fi considerată a fi caz-şcoală.

La sfârşitul anului 2004, cei doi plătesc urmaşilor familiei Goebbel trei milioane de euro pentru drepturile litigioase pentru un teren de peste 9 hectare, fosta fabrică de cărămidă a familiei, situat în prezent lângă Parcul Plumbuita. În doar câteva luni, cei doi afacerişti reuşesc să-l convingă pe Răzvan Murgeanu, în acel moment primar general interimar, să retrocedeze terenul. Şi nu oricum, chiar în ultima zi de mandat, Murgeanu emite o dispoziţe pe Legea 10/2001, 4175 din 4 aprilie 2005, prin care Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea primesc la schimb, în echivalent, peste 24 de hectare în Strada Fabrica de Glucoză numerele 6-8.

Ca o coincidenţă, terenul este lipit de un alt teren al celor doi afacerişti, din Strada Fabrica de Glucoză nr. 38, obţinut tot prin drepturi litigioase de la Prefectura Capitalei în detrimentul Aşezământului Ghica, proprietarul de drept al celor 20 de hectare.

Specialiştii imobiliari consultaţi contrazic raportul de expertiză anexat dosarului prin care cele două suprafeţe de teren erau considerate a fi echivalente, amândouă în valoare de aproximativ 27 milioane de euro, de nouă ori suma plătită pe drepturile litigioase. Poziţionarea geografică, interesul sporit pentru nordul Capitalei sau utilităţile cresc simţitor valoarea terenului retrocedat la schimb.

Fix un an mai târziu, Consiliul General aprobă Planul Urbanistic, permiţând construcţii de până la 70 metri înalţime, chiar dacă terenul respectiv era în acel moment pepinieră. Un nou plan urbanistic a fost aprobat în aprilie 2011, pentru cinci ani, ridicând nivelul clădirilor de la 10 la 20 de etaje.

Lovitura o dau însă la finalul anului 2007, când Consiliul General adoptă în şedinţa din 13 decembrie, trei hotărâri consecutive, de la 8 la 10. Două din ele sunt oferte de donaţie. 25.824 de metri pătraţi în Strada Fabrica de Glucoză nr. 6-8 şi nr. 38 sunt donaţi de Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, respectiv firma CIAD SRL, deţinută tot de cei doi. Cu o condiţie însă: Primăria să menţină ca destinaţie drumuri de acces, parcelele respective fiind poziţionate în acest sens. A treia hotărâre a consilierilor aprobă un schimb de terenuri, în suprafaţă de 27.167 mp în locaţia respectivă, Fabrica de Glucoză 6-8, tot în vederea poziţionării drumurilor de acces. Care din acest moment revin în sarcina municipalităţii, nu a dezvoltatorului imobiliar.

Şi Sorin Oprescu a dat o mână de ajutor samsarilor de drepturi litigioase. Abia instalat în fotoliul de primar general, în 29 iulie 2008 emite dispoziţia 1134 care aproba "dezafectarea materialului dendrologic", până în acel moment în gestiunea Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement (ALPAB), în traducere liberă distrugerea pepinierei din Strada Fabrica de Glucoză 6-8. În urma protestelor publice, Oprescu a dat înapoi şi a anulat dispoziţia. 

Oprescu însă le oferă un alt cadou, doi ani mai târziu. Consiliul General aprobă un proiect de lărgire a Străzii Fabrica de Glucoză, fiind oferite despăgubiri proprietarilor expropriaţi. Cum piaţa imobiliară era în plină criză, cel mai bun client nu putea fi decât statul, care oferă aproape 850 de euro pentru metrul pătrat proprietarilor. Dintr-un calcul simplu, Adrian Ciorobea va primi singur două treimi din suma alocată exproprierilor, partea sa fiind de aproape 22 milioane de euro, pentru 25.126 mp expropriați. Hotărârea respectivă nu a mai intrat în vigoare, legislaţia fiind modificată. O nouă hotărâre de Consiliu a fost pe ordinea de zi la sfârșitul lunii septembrie a acestui an, dar în mod inexplicabil, este una din puţinele care nu au fost făcute publice. 

La rândul lor, cei doi afacerişti, au întors binele făcut de Primăria Capitalei şi de Consiliul General. Nu autorităților, ci unui alt personaj controversat de pe piața imobiliară, Gabriel „Puiu” Popoviciu, un prieten foarte bun al lui Răzvan Murgeanu, cel care a semnat retrocedarea terenului de peste 23 de hectare. Ligia Popoviciu, mama afaceristului, a cumpărat 20.654 mp cu 1 milion de euro, aproximativ 50 de euro pentru un metru pătrat de teren. Alte aproape alte două hectare din același teren trec în proprietatea altor apropiați ai lui Popoviciu, Zerlin Dimofte și Sorin Crețeanu. 

 

 

Rețeaua Virginica-Ciorobea 

 

Cei doi nu sunt la prima afacere cu drepturi litigioase, alte imobile fiind preluate prin această metodă. Ei au obținut, tot în urma unor tranzacții cu drepturi litigioase, și alte imobile, precum un teren de 7.000 mp în Calea Floreasca 167B, alte terenuri în străzile Turda, Abrud și Bucureștii Noi. Aceste terenuri au fost retrocedate de Prefectură și Primăria Sectorului 1, iar profiturile au fost enorme: dacă au plătit 400.000 de euro pentru drepturile litigioase, doar pentru terenul din Calea Floreasca au obținut 14 milioane de euro. 

Pe lista imobilelor mai figurează clădirea Casei Oamenilor de Știință și cea a Bibliotecii Metropolitane, ultima clădire aflată în patrimoniul Primăriei Generale.

 

Rețeaua Cocoru 

 

Cele mai profitabile afaceri de acest gen se fac însă în sectorul 3, acolo unde drepturile litigioase pentru fosta moșie Dudești-Cioplea au încăput pe mâinile unei rețele complicate și discrete. Eduard Romalo, moștenitorul moșiei a încercat ani la rând, fără succes, să-și recupereze averea familiei. În 2004 chiar trimite primarului de atunci, Traian Băsescu, o somație prin care-l amenința cu procese pentru recuperarea valorii de 300 de milioane de euro. Cum somația nu a avut efect, a intrat și el în rând, cedând în august 2004 drepturile litigioase unei văduve de 74 de ani, Maria Cocoru, mai puțin un teren de peste 8 hectare de pe strada Liviu Rebreanu nr. 4, fosta bază sportivă Spartac, şi cele de pe strada Ilioara. În acel moment încep retrocedările pe bandă rulantă. Traian Băsescu, între turul I și II al alegerilor prezidențiale se întoarce la Primărie și semnează o dispoziție prin care-i retroceda lui Eduard Romalo baza Spartac. 

Nici așa Romalo nu a făcut o afacere bună, pentru că în scurt timp, în ianuarie, vinde terenul obținut lui Sorin Tuță, un alt afacerist pe piața drepturilor litigioase:

(Romalo Eduard Ion Dan vinde numitului Tuţă Sorin terenul în suprafaţă totală de 82.229 mp din acte şi 82.229 mp. din măsurătorile cadastrale, teren situate în intravilanul Municipiului Bucureşti, B-dul Liviu Rebreanu nr. 4 (...). Terenul a fost dobândit de mine, vânzătorul, ca fiind bun propriu, prin restituire în natură, în baza Dispoziţiei 3544/2004 eliberată de Primăria Municipiului Bucureşti (...)Preţul vânzării este de 465.000 euro (...), sumă pe care eu, vânzătorul, declar că am primit-o în întregime de la cumpărător azi, data autentificării actului.

Act notarial, 12 ianuarie 2005)

Afacerea bună a făcut-o Sorin Tuță, care a revândut terenul unei firme irlandeze pentru 52 milioane de euro. Ulterior, arhitectul Capitalei, Adrian Bold, a emis Planul Urbanistic pentru acest teren, acesta fiind motivul demiterii sale de către primarul general Sorin Oprescu, proaspăt instalat la Primărie. 

Sorin Tuţă reapare în alte afaceri cu drepturi litigioase, cu vile în zone rezidenţiale ale Capitalei. 

Dar rețeaua și-a văzut de treaba, terenurile curgând pe bandă rulantă pe numele Mariei Cocoru. 

Numai în 28 august 2007 în beneficiul Mariei Cocoru au fost emise trei dispoziţii pe Legea 10/2001, 8705, 8706 şi 8707, în strada Constantin Brâncuşi FN, strada Liviu Rebreanu FN şi Bulevardul Nicolae Grigorescu FN. Dispoziţiile au fost scoase de pe pagina de internet a Primăriei, surse din primărie susţinând că ar fi vorba, cumulat, de aproape 15 hectare. 

Unul din terenuri, de 5 hectare, poligonul şcolii de șoferi Ilioara, din strada Ilioara nr. 16B, a fost retrocedat de primarul Adriean Videanu pe numele lui Eduard Romalo, prin dispoziţiile succesive 5431, 5432, 5433 şi 5434, emise în 1 martie 2006, fiind imediat pus la vânzare de un intermediar cu 1000 de euro/mp. Un alt hectar a fost retrocedat pe malul lacului Pantelimon, o parte a bazei sportive Aversa. Un teren care nu a stat mult în proprietatea Mariei Cocoru.

(Subsemnata Cocoru Maria declar că vând lui Tatarici Niculina, căsătorită cu Tatarici Nicuşor, imobilul-teren intravilan, situat în Bucureşti, intrarea Vişeul de Sus nr. 11C, sector 3, în suprafaţă de 9965,36 mp (...) Preţul ferm al vânzării îl constituie suma de 1.000.000 (unmilion) lei, sumă pe care subsemnata, vânzătoare, declar că am primit-o în întregime de la cumpărătoare.

SURSA: Biroul Notarilor "Lux et Justitia", 23 martie 2007) 

Un an mai târziu, terenul este revândut de soții Tararici cu 5 milioane de euro mai mult unui dezvoltator imobiliar.

(Vânzătorii transmit E.J.A. DEVELOPMENT & INVESTMENT SRL dreptul de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 9965,36 mp situat în Bucureşti, intrarea Vişeul de Sus nr. 11C, sector 3 (...) Preţul total al vânzării, reprezentat de echivalent în lei, calculat la cursul BNR, al sumei de 5.250.000 (cincimilioanedouăsutecincizecimii) EURO, a fost încasat integral de vânzători.

SURSA: BNP Apostu Lucian-Cătălin şi Asociaţii, 18 iunie 2008)

Acest model a fost folosit cu succes pentru un alt teren, vis-a-vis de baza Spartac, profitul fiind însă mult mai mare, de 8 milioane de euro. Cei 6240 mp din str. Drumul Murgului 40A au fost retrocedaţi Mariei Cocoru prin dispoziţia primarului general nr. 8703 din 28 august 2007. Un an mai târziu, pe 24 iunie 2008, Maria Cocoru vinde soţilor Tatarici terenul cu 200.000 de euro, el fiind revândut a doua zi firmei RPF Development SRL pentru 8,5 milioane de euro. 

Curios, în actele şi solicitările trimise Primăriei mai apare un nume alături de cel al proprietarei în acte, cel al lui Gheorghe Stelian. Cei doi nu sunt la prima afacere, în iulie 2008 cumpărând, alături de Niculina Tatarici, drepturile litigioase pentru 17.500 mp în Sectorul 2, retrocedaţi de Prefectură şi Primăria Sectorului 2 în mai multe loturi. 

 

Afacerile lui Gheorghe Stelian 

 

A intrat în atenţia opiniei publice când premierul Victor Ponta l-a acuzat în iulie 2012 că a încasat ilegal 150 de milioane de euro de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza unor revendicări pe cesiunile drepturilor litigioase. Însă acest gen de afaceri au debutat cu Primăria Bucureşti, cu mulţi ani înainte. 

În noiembrie 2005, Gheorghe Stelian, alături de un partener, Doru Nicorici, a cumpărat de la urmaşii industriaşului Tonolla drepturile litigioase pentru mai multe imobile şi terenuri, inclusiv unul din sectorul 2, pe amplasamentul actual al Circului Globus, suma pusă la bătaie fiind de 500.000 de euro. 

Prefectura Capitalei, în august 2006, retrocedează, în acte, familiei Tonolla, două terenuri aflate în administrarea Circului Globus, unul de 9.126 mp în str. Dinu Vintilă nr. 9-12 şi 3.198 mp în Aleea Circului nr. 5. Pentru a camufla afacerea cesiunii, Gheorghe Stelian semnează în 2007 un alt contract, de data aceasta de vânzare-cumpărare a celor peste 12.000 metri pătraţi. Cert este că imediat a trimis Circului Globus o notificare pentru a-şi recupera terenul. Cum răspunsul nu a fost favorabil, Gheorghe Stelian a dat Primăria Capitalei şi Circul în judecată, cerând aproximativ 5 milioane de euro despăgubiri pentru faptul că nu a putut să-şi folosească terenul. 

În iunie 2009, Consiliul General a decis să intre în negocieri cu Gheorghe Stelian pentru cumpărarea terenului retrocedat de Prefectură, însă negocierile au stagnat, deoarece preţul solicitat a fost unul piperat, aproximativ 12 milioane de euro.

Acesta nu a fost singurul teren retrocedat de prefectură în urma contractului cu familia Tonolla. Unul de 2.700 mp în Strada Rahmaninov nr. 64-68 a fost vândut în decembrie 2007 Mihaelei Borcea cu 6,75 milioane euro. Un alt teren de8320 mp în Strada Barbu Văcărescu 168-172 a fost vândut lui Marius Locic pentru 2,1 milioane dolari, iar terenul de 4790 mp din strada Tony Bulandra nr. 5-13 a fost vândut în noiembrie 2008 soţilor Violeta şi Daniel Călin pentru 2 milioane euro.

 

Reţeaua Luciei Cherecheş 

 

Avocata Lucia Cherecheş este cunoscută în piaţa retrocedărilor, nu prin calitatea ei de juristă cât mai mult ca mandatară şi cumpărătoare a drepturilor litigioase. Una dintre cele mai mari afaceri este cea prin care a preluat o parte din fosta moşie Dămăroaia, prin intermediul angajatei sale, Angela Bulată. Aceasta din urmă, a semnat în martie 1999 un contract cu moştenitoarea proprietarului moşiei Băneasa-Dămăroaia, Constantin Stoicescu. Angela Bulată se angaja să-i plătească Eugeniei Colbert o rentă viageră de 300 de dolari lunar pentru partea ei de moştenire, respectiv 3/8 din întreaga moşie.

(Eu, COLBERT EUGENIA, înţeleg sa transmit numitei BULATĂ ANGELA-MARGARETA, dreptul meu de proprietate asupra bunurilor viitoare ce le voi dobândi în calitate de unică moştenitoare a defunctului meu soţ Colbert Alfred, decedat la data de 14 iulie 1988, cesionând debirentierei drepturile mele litigioase cu privire la aceste bunuri ce vor fi revendicate în baza prezentei convenţii, alături de Facultatea de Drept Bucureşti. Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor sus menţionate, cât şi cesionarea drepturilor mele litigioase se face în schimbul unei rente viagere lunare, echivalent în lei a 300 USD.

SURSA: Convenţie de renta viageră nr. 465 din 19 martie 1999, BNP Valeria Donose) 

 

După decesul Eugeniei Colbert, în iunie 2000, Angela Bulată semnează un alt contract cu moştenitorii Eugeniei Colbert, Mihai Isăilă şi Dan Zapisescu, prin care primea jumătate din drepturile viitoare ce vor fi dobândite. 

Mihai Isăilă devine beneficiarul uneia dintre primele dispoziţii pe legea 10/2001, cu numărul 885, în martie 2003. Prin aceasta i se restituiau 24.685 mp în Strada Poligrafiei nr. 52-54. Tot Mihai Isăilă beneficiază de o a doua retrocedare, prin dispoziţia 1588 din 2 octombrie 2003, pentru un teren de 11.989 mp în Strada Poligrafiei nr. 50. Toate actele au fost încheiate de Lucia Cherecheş. 

Terenurile au fost vândute în 19 decembrie 2003, la doar câteva luni după retrocedare, Ruxandrei Puzdrea, fiica fostului deputat PDL. Terenul de 11.989 mp din Strada Poligrafiei nr. 50 a fost vândut pentru 180.000 de dolari. Ulterior, cele două terenuri, însumând peste 3,6 hectare, a fost donat de Ruxandra Puzdrea părinţilor ei, ele figurând în declaraţiile de avere depuse la Camera Deputaţilor dedeputatul Dumitru Puzdrea. 

Cele două terenuri nu sunt singurele obţinute de reţeaua construită de avocata Lucia Cherecheş, ea figurând, alături de Dan Zapisescu şi Facultatea de Drept, într-un Plan Urbanistic Zonal în Strada Parcului nr. 23-31, în suprafaţă de 13.270 mp. 

George Colgiu 

"Acest material jurnalistic a fost realizat in cadrul proiectului realizat de catre Friedrich Ebert Stiftung, Centrul de Resurse pentru participare publica (CeRe) si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie (CRJI)".

 
 
comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.