Football Leaks: povestea din spatele datelor
Vlad Odobescu / 2016-12-02
Acasa | Investigatii | Football Leaks: povestea din spatele datelor

De unde provine cel mai mare set de date din istoria sportului? Și cine e omul care a dezvăluit corupția și șiretlicurile fiscale din acest domeniu, fiind vânat acum de giganții din industrie?

Share this story

Puteți citi articolele în limba română din cadrul seriei pe linx.crji.org:

Football Leaks: Aventurile off-shore ale lui Cristiano Ronaldo și Mourinho 
Football Leaks: Milionul dispărut într-o firmă off-shore din Malta 

Articolele în limba engleză pot fi accesate pe TheBlackSea.eu:

Football Leaks: Revelations into Corruption of the Beautiful Game 
Football Leaks: Cristiano Ronaldo's off-shore adventures 
Football Leaks: Romanian Legend Hagi in missing million Euro transfer scandal with teenage player
Football Leaks: Mesut Ozil in Spanish tax authority probe 

Deși e căutat de cele mai mari cluburi de fotbal din Europa și de cei mai puternici agenți care se tem pentru banii și secretele lor, stă în tribunele unui stadion de fotbal din Hamburg ca un fan oarecare. Își spune John și e la cincea bere. Pe teren, Hamburg pierde iarăși. Fanii scandează: "Liga a doua [pregătește-te]! Vine Hamburg!"

John râde. Încă poate, în ciuda tuturor chestiilor din jur.

Se bucură în continuare de fotbal. Poate striga și încuraja - și se poate bucura pe un stadion. E cel care a zguduit lumea strălucitoare a fotbalului profesionist, cel care a expus lumea din culise, una lipsită de scrupule, coruptă și lacomă.

John e totuna cu Football Leaks, platforma online care a expus contracte explozive din industria fotbalului.

Meciul s-a încheiat, iar fanii din Hamburg își huiduie și își fluieră echipa. John se ridică și mai ia o înghițitură de bere. Destulă distracție pentru moment. E timpul să se întoarcă la muncă. John a venit la Hamburg pentru a sprijini Der Spiegel în “desfacerea” setului de date pe care l-a furnizat.

În primăvara anului 2016, John a hotărât să împartă comoara Football Leaks. N-a mai vrut să publice doar câte un contract sau câte-un extras de cont. A vrut, în schimb, să arate publicului modul în care funcționează întregul sistem: relații de putere bine ascunse, înțelegeri problematice sau chiar ilegale între echipe și agenți de marketing sportiv, precum și trucuri fiscale folosite de multi-milionari. Voia ca poveștile ascunse în material să fie spuse - povești întregi, nu doar fragmente. Așa că el a înmânat setul de date jurnaliștilor de la Der Spiegel: opt hard disk-uri portabile ce conțin 18,6 milioane de documente, inclusiv contracte originale, completate cu acorduri subsidiare secrete, email-uri, fișiere Word, diagrame Excel și fotografii. Sunt inclusiv date din 2016 și ocupă un total de 1,9 terabiți de memorie. E echivalentul a aproximativ 500.000 de ediții ale Bibliei. Sau, mai simplu, e cea mai mare scurgere de date din istoria sportului.

De unde provin datele? John nu vrea să spună. N-a cerut bani pentru informații, chiar dacă agenții de jucători l-au oferit recent și 650.000 de euro.

Înainte de a decide să împartă materialul cu European Investigative Collaborations (EIC), un consorțiu de 10 organizații media europene respectate care include CRJI, Der Spiegel a verificat autenticitatea documentelor timp de câteva săptămâni. După aceea, 60 de jurnaliști - inclusiv reporteri de investigație, specializați în date sau în finanțe - au răscolit acest ocean de informații. Pentru a-și putea împărtăși descoperirile, au construit o platformă criptată de internet. În plus, jurnaliștii s-au întâlnit la Hamburg, Mechelen, Paris și Lisabona pentru a discuta despre descoperirile lor și a discuta despre surse suplimentare și planuri de publicare.

Jurnaliștii au considerat că e datoria lor să arate publicului o parte a industriei fotbalistice ce a rămas până acum în umbră. Whistleblower-ul John se consideră un fel de Robin Hood, un răzbunător al fanilor. "Fanii trebuie să înțeleagă că, prin fiecare bilet, fiecare tricou și fiecare abonament TV pe care le cumpără alimentează un sistem extrem de corupt", spune John.

Originile platformei Football Leaks au o vechime de un an și jumătate. În fereastra de transferuri din vara lui 2015, mai multe transferuri de jucători ciudate, uneori cu totul inaccesibile, au avut loc în prima ligă portugheză. "Sunt campionate europene controlate de doar trei sau patru agenți de jucători. Ei fac în mod continuu transferuri împreună cu președinți de club corupți. Fotbalul e prins într-un sistem care se consumă pe sine dinspre interior spre exterior", explică John.

Ca urmare, el a declarat război acestei lumi a fotbalului - și-a obținut deja un oarecare succes. De exemplu, pe baza documentelor deja publicate de Football Leaks, echipa olandeză FC Twente Enschede a fost scoasă din competițiile internaționale din cauza unui cumul de încălcări ale regulamentelor. FIFA a sancționat mai multe cluburi pentru investiții dubioase. Trei membri ai Parlamentului european au citat scurgerile de informații pentru a solicita Comisiei Europene să înceapă o anchetă independentă asupra transferului lui Gareth Bale. În afacerea de 101 milioane de euro dintre Tottenham Hotspur și Real Madrid, mai multe bănci spaniole au acționat în calitate de giranți - aceleași bănci în care fuseseră injectate lichidități de aproximativ 40 de miliarde de euro din banii contribuabililor în timpul crizei financiare.

Dar pentru John aceste victorii nu sunt suficiente. Născut în Portugalia, vorbește cinci limbi străine și învață încă două, inclusiv rusă. Călătorește mult și rareori rămâne într-un singur loc pentru mult timp. John nu e numele său real. Prin Football Leaks, el a creat o platformă unică: o bază de date a tranzacțiilor secrete, opace și strâmbe făcute în lumea cu multe miliarde de euro a fotbalului. Dezvăluirile sale nu i-au interesat doar pe fani, ci și pe ofițerii de poliție, procurorii și funcționarii fiscali.

John știe foarte bine că prin expunerea unor astfel de informații, și-a făcut o mulțime de dușmani.

Acum e în sediul Der Spiegel din Hamburg. John e așezat în fața unui calculator cu două monitoare și mai are un alt laptop deschis pe masa de alături. Pentru a căuta prin documente, folosește un software special, de tipul celor utilizate de către ofițerii de urmărire penală și de către agenții fiscali. În prezent, el încearcă să afle care-i beneficiarul efectiv al unei companii malteze de fațadă. Documentele zboară pe ecran, iar privirea lui John urcă și coboară întruna. Tot ce vede sunt numele, numerele și adresele din datele de pe ecran.

Camera în care se află John a fost creată special pentru proiectul Football Leaks. Este așa-numita "cameră sigură", concepută pentru a ține departe eventualele atacuri ale hackerilor. În birou sunt șase spații de lucru, fiecare echipat cu un computer neconectat la internet și cu servere dotate cu mai multe “scuturi”. Numai comunicațiile criptate sunt posibile. În ultimele luni, doar opt persoane au avut acces în încăpere.

Sunt destule motive pentru aceste măsuri de precauție. Oamenii cu care John se confruntă sunt genul care nu s-ar da înapoi de la nimic pentru bani. În setul de date se pot găsi legături cu mafia kazahă, turcească și rusească, precum și cu dictatori africani. Chiar dacă-și folosesc bogăția pentru a intra în afacerile din fotbal, adesea nu sunt știuți; fac tot posibilul ca să-și păstreze numele departe de presă.

Conducerea firmei internaționale de marketing sportiv Doyen este, de asemenea, precaută în privința publicității. Compania face milioane din taxele de transfer și drepturi de reprezentare ale jucătorilor. Compania, ce-și are sediile în Anglia și Malta, a devenit anul trecut una dintre primele ținte ale scurgerilor de informații din fotbal.

Setul de date al lui John include, de asemenea, documente care arată modul în care unii manageri încearcă să-i combată pe intruși. La doar câteva zile după ce Football Leaks a publicat primele contracte, Doyen a depus o plângere penală împotriva poliției din Lisabona. Dar asta n-a fost tot. Mai multe companii - inclusiv de IT, firme de avocatură renumite și de detectivi - au fost trimise pentru a da de urma platformei online.

Unul dintre managerii crizei era șeful unei societăți care aparține unui oligarh rus dubios. Unul dintre detectivi e absolvent al Academiei Militare Regale din Marea Britanie și a fost în Irak și Afganistan. Aceștia au exercitat o presiune considerabilă asupra platformei Football Leaks, iar ca rezultat pagina a fost închisă în mai multe rânduri.

"Dar suntem încă aici!", spune John. Zâmbește triumfător, cu ochii larg deschiși. John este convins că face un lucru bun, și de aceea nu e întotdeauna ușor să lucrezi cu el. John poate fi încăpățânat - și mai mult decât orice - extrem de secretos. Cu toate că jurnaliștii au fost în contact cu el timp de peste un an, s-au întâlnit cu el de zeci de ori în diferite orașe în Europa și au vorbit cu el față în față sau la telefon sute de ore, încă nu e clar dacă John este sprijinit de către patronii care-și urmăresc propriile interese. John spune doar că Football Leaks e un efort de echipa. El răspunde întrebărilor de urmărire cel mult cu un zâmbet strâmb.

Mai există o față, una întunecată, a Football Leaks.

A început pe 3 octombrie 2015, la doar cinci zile după ce proiectul a urcat on-line pentru prima dată. În acea zi, Nélio Lucas, tânărul conducător portughez al companiei de marketing sportiv Doyen, a primit un e-mail. Fusese trimis de către un bărbat care-și spunea Artem Lobuzov, deși numele ar putea fi un pseudonim. Singurul lucru clar e faptul că a fost trimis prin Yandex, un furnizor rus utilizat de asemenea de Football Leaks.

În e-mail, Lobuzov a descris documentele pe care le avea la îndemână și care includeau fotografii, mesaje de chat și e-mailuri. "Toate acestea și multe altele pot ajunge on-line, iar apoi în toată presa europeană", a scris Lobuzov. "Tu cu siguranță nu vrei să se întâmple asta, nu-i așa? Dar putem vorbi..." Nélio Lucas a bănuit imediat cu ce se confruntau cu el și Doyen. În ultimii ani, managerul crescuse o afacere mare în lumea fotbalului, inclusiv prin contracte cu superstaruri precum brazilianul Neymar, campionul mondial spaniol Xavi și atacantul columbian Radamel Falcao.

Cei ca Lucas nu sunt obișnuiți să fie puși sub presiune. Lucas a făcut ceea ce se pricepe mai bine și a încercat să ajungă la un acord cu misterioasa persoană de contact.

Lobuzov a părut receptiv și a răspuns pe 5 octombrie. I-a scris că ar bate palma pentru o sumă cuprinsă între 500.000 și un milion de euro. Lobuzov l-a asigurat că "informațiile pe care le am vor fi eliminate". "Putem rezolva cu ușurință asta în cel mai mare secret, de preferință între avocați."

Pe avocatul lui Lobuzov îl cheamă Aníbal Pinto și el urma să continue negocierile. Pinto este din Porto și nu era un avocat cunoscut. Urma însă să negocieze direct cu greii industriei fotbalului.

Prima întâlnire dintre Lucas, avocatul său și Pinto a avut loc, se pare, la sfârșitul lunii octombrie la Lisabona. Potrivit unui mesaj scris de către unul dintre managerii Doyen, Lucas a făcut o propunere în cadrul reuniunii: Lobuzov urma să primească în jur de 300.000 de euro pentru încetarea scurgerilor.

Doyen a reacționat cu furie atunci când li s-a cerut un comentariu cu privire la respectiva întâlnire și la acuzații. Un purtator de cuvant a spus că "informația este complet falsă și manipulată" și că agenția va lua măsuri legale în cazul publicării informațiilor. Atunci când a fost întrebat care dintre întrebări se refereau la documente manipulate, purtătorul de cuvânt n-a răspuns. 

Aníbal Pinto susține că nu l-a ajutat pe Lobuzov în șantajul la adresa lui Lucas. El spune că a fost angajat doar ca intermediar pentru a finaliza o înțelegere cu un alt avocat. Cu toate acestea, atunci când a observat în timpul întâlnirii că ar putea fi vorba de un șantaj, a oprit negocierile. Pinto susține că și-a informat apoi clientul cu privire la potențialele consecințe juridice a ceea ce făcea el și l-a sfătuit să înceteze. Lobuzov n-a răspuns la cererile pentru comentarii.

Unul dintre oamenii și companiile menționate în Football Leaks care au fost contactați au susținut că datele au fost piratate. La fel cum a făcut Doyen, o firmă spaniolă a depus o plângere penală împotriva whistleblowerilor.

Până acum, însă, nu s-a dovedit că vreunul dintre documentele Football Leaks ar fi  manipulate sau falsificate. De asemenea, în cazul Twente Enschede, niciuna dintre autoritățile care au examinat documentele în cauză n-a pus sub semnul întrebării autenticitatea lor.

Povestea întâlnirii dintre Lucas, avocatul său și Pinto poate fi reconstituită cu ajutorul email-urilor găsite în setul de date. Comunicarea dintre cei trei a fost suspendată după întâlnire, și mai mult de două săptămâni au trecut înainte ca Lucas să afle părerea lui Lobuzov despre ofertă.

Dar cine e Lobuzov? Lucrează împreună cu John? Sau ar putea fi aceeași persoană? E John un hacker? John își drege vocea. Se află în încăpere de aproape cinci ore. Obrajii îi sunt roșii, își freacă ochii și-și scoate pantofii, arătând o gaură mare în călcâiul unei șosete. Se vede clară că acest whistleblower, altfel rece defel, nu se simte în largul lui în fața unor astfel de întrebări. Înainte de a răspunde, se uită la ecran timp de câteva minute. "N-am hackuit pe nimeni și, așa cum am spus mereu, nu suntem hackeri. Tot ce avem este o bună rețea de surse. Toate aceste afirmații ridicole provin doar dintr-o organizație infracțională. Asta e Doyen pentru noi, o organizație mafiotă". John nu mai are nimic de spus despre acest subiect. Lumea lui este acum format numai din prieteni și dușmani.

Pentru jurnaliști, a coopera cu whistlebloweri merge aproape întotdeauna mână în mână cu întrebările dificile. Are materialul destulă relevanță pentru ca motivațiile personale, backgroundurile și, eventual, chiar trecuturile infracțional al surselor să fie trecute cu vederea? Vorbesc documentele despre probleme care altfel ar rămâne ascunse? Nu sunt întrebări ușoare.

Whistleblower-ii celebri din ultimii ani au fost aproape toți personalități controversate, cu atât mai mult cu cât Edward Snowden și Chelsea Manning au fost denunțați de către Statele Unite ca trădători. Dar dezvăluirile lor despre armata SUA, agențiile secrete și spionaj au declanșat o discuție cu privire la tratarea datelor și protecția sferei private.
Avertizorii devin avertizorii fiindcă sunt pregătiți să treacă granițe: uneori, e vorba de limitele decenței și ale bunelor moravuri și, uneori, e vorba de limite legale. Dar sunt întotdeauna limite de care altii stau departe de frică. Asta face adesea din whistleblower-i eroi, deși rareori îi face sfinți.

EIC a decis să publice anumite părți din Football Leaks, chiar dacă n-am putut afla în mod definitiv cine este exact in spatele proiectului. Datele sunt extrem de relevante și ajută la dezvăluirea mecanismelor din industria fotbalului, care funcționează de multe ori în afara moralei și a legii. A devenit o societate paralelă în cazul în care banii sunt cel puțin la fel de importanți ca mingea aflată în joc.

Un alt motiv este că încercarea lui Artem Lobuzov - necunoscutul cu documentele - de a ajunge la un acord cu reprezentantul Doyen Lucas nu a reușit. Nici un ban n-a fost schimbat. Lobuzov a respins propunerea.

De ce? Nu e clar pe deplin. Poate că Lobuzov s-a speriat sau a discutat cu avocatul său. Cea mai probabilă explicație, totuși, este cea care poate fi, de asemenea, găsită într-un schimb de e-mailuri inclus în documentele Football Leaks: întâlnirea dintre Pinto, Nélio Lucas și avocatul său era supravegheată. Poliția din Lisabona a ascultat și a înregistrat.

Poate că Lobuzov s-a prins. Oricum ar fi fost, el s-a retras din afacere. "Păstrează-ți banii. Vei avea nevoie de ei", a scris el - și probabil s-a referit la avocați. Lucas a reacționat într-un mod demn de filme mafiote. "Nu te ameninț cu o bătaie, deși e ceea ce meriți. Însă noi nu suntem bandiți. Suntem oameni de caracter și principii. Lecția ta va fi un alt una care te va afecta mai mult!!!"

Versiunile în engleză ale articolelor din seria Football Leaks pot fi citite pe TheBlackSea.eu.

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație este membru al rețelei European Investigative Collaborations.

comments powered by Disqus
CRJI by crji.org is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported License if not otherwise stated. Based on a work at crji.org. This web application is Free Software (AGPLv3+), the source code is available on GitHub and waiting for contributions.